1,168 matches
-
moșii, de parcă acestea nu ar fi fost, ci i-ar fi aparținut. Disprețul pe care îl arată față de acesta din urmă - A, ce lume! Ce lume! - este disprețul posedantului față de arivistul redus la matrapazlâcuri. Moralitatea nu îl oprește însă de la adulterul cu soția venerabilului. Mentalitatea lui Tipătescu este cea a unui adevărat reprezentant al claselor dominante. Îl aducem în scenă pe Nae Cațavencu acum, demagogul politic, tratat în grotesc, ca și Rică Venturiano. Acesta practică avocatura și gazetăria. Cațavencu este director-proprietar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Zoe păstrează o alură de grande-dame; este capabilă de multe generozități: e protectoarea lui Pristanda și se arată ostentativ clementă cu Cațavencu. Comparația ei cu o Zița volubilă ar fi împotriva textului și ar transforma-o într-o autentică îndrăgostită. Adulterul și participarea la viața politică fac parte dintr-un ritual, ilustrează o lume diferită de cea a Vetei, dar limitată. Ca o dovadă a dragostei lui, Fănică îi propune să fugă împreună. Altă femeie ar fi acceptat. Zoe însă răspunde
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
aceea a necurăției și a tot ce se raportă la acest păcat: gînduri scîrboase, dorinți și acte necurate, iubire trupească a persoanelor neunite prin căsătorie legitimă, priviri la lucruri necurate, priviri voluptoase, pipăiri necurate... A șaptesprezecea vamă este aceea a adulterului: necredința în căsătorie, căderea în păcat a persoanelor consfințite lui Dumnezeu... A optsprezecea vamă este aceea a păcatului sodomiei: pasiuni contra naturii, incesturi, etc... A nouăsprezecea vamă este aceea a ereziei: false raționamente asupra religiei, lepădarea de Credința unicei Biserici
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de credință, neîncrederea speranței în îndrumarea Sa. Celelalte păcate sînt în contra propriei persoanei și pot avea iertare prin Spovedanie și Pocăință. Citim în Evanghelia lui Marcu 7, 2l-23: "Căci dinăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrînările hoțiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înșelăciunea, nerușinarea, pizma, hula, trufia, ușurătatea. Toate aceste rele ies dinăuntru și spurcă pe om". "Sufletul, odată ieșit din corpul său - zice Sf. Ioan cel Milostiv (556-619 d.Hr.) - și voind a se sui la cer este întîmpinat
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
furîndu-le focul, existența lui Oedip este marcată de încercarea lui Laios de a "trișa" destinul) sau ale umanității (scufundarea Atlantidei s-a datorat, se spune, dezechilibrelor catastrofale determinate de utilizarea malefică a energiei cristalelor, războiul troian a fost marcat de adulterul Elenei, a doua conflagrație mondială s-a întemeiat pe abilitatea lui Hitler de a înșela "partenerii", reușita exploziei nucleare de la Hiroshima a-și fost prefațată de mincinoase "zboruri de rutină", războiul din golf a fost o "cacialma" etc.). Date fiind
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spuse în cele mai banale împrejurări ale vieții, începînd de la cele ale cuplului soț-soție, care își întemeiază viața pe un precar echilibru întreținut de (auto)înșelăciune de tipul "Nu pot să recunosc că am greșit făcînd acest lucru" (iubire, căsătorie, adulter etc.) pînă la cele ale vizitatorului la un bolnav internat în spital, căruia i se spune: "Sînt sigur că în curînd te vei (însănătoși și) întoarce acasă", în timp ce se gîndește, de fapt: "Săracul, nu mai are mult de trăit". • În
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acelora ce sunt însoțiți, în truda lor, de harul binevoitor al lui Dumnezeu, pentru a duce la bun sfârșit dorința lor cea bună». Iată de ce este posibil să înfăptuim, nu neapărat în mod voit, ceea ce s-ar putea defini un adulter religios atunci când uităm de locul din care am pornit, în mod concis reliefat de înțelepciunea pătrunzătoare a Conciliului Vatican II, prin acești termeni: Într-o atât de mare varietate a darurilor, toți cei care sunt chemați de Dumnezeu la urmarea
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
partenerul, cu fii și cu familia, în general, reprezintă un spațiu de sanctificare și de fidelitate care are precedență în fața oricărei alte datorii ori slujiri ecleziale, iar această întâietate este esențială pentru a nu se ajunge la forme subtile de adulter și de fugă, adesea mascate de exigențe spirituale și pastorale. Tot așa și cu «caritatea pastorală» ce trebuie să ocupe viața preotului diecezan: ea este însăși forma vieții sale; este răspunsul la chemarea Bisericii care l-a făcut păstor după
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Poemele, trecute prin vama solitudinii, au o tonalitate difuză, cețoasă, scrise fiind ca pentru sine. Credința în puterea orfică a cuvântului („Un acoperiș plin de îngeri, un pustiu sub cer, / doar cuvântul ieșit pe fereastră ca un bărbat / prins în adulter / spintecă bolta și se răstignește pe cruce iubit.”) îl determină pe poet să se confeseze psalmodic, parcă de-a dreptul cerului, așa cum se întâmplă în poemul amplu, cât un volum, Singur în fața lui Dumnezeu (2001). În volumele Poeme introductive (1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
cu familia, 26,5% cu familia și prietenii și doar 7,2% cu prietenii. 57,9% consideră că familia și munca sunt importante și 37,3% că familia e mai importantă decât munca. De asemenea, 73,3% din subiecți consideră adulterul ca nefiind niciodată acceptabil. 42,3% au aceeași părere despre divorț (aici opiniile sunt nuanțate, fiind relativ mulți subiecți 15,8% ce se plasează pe mijlocul scalei). Regiunile cu opinii mai favorabile acestor noi modele familiale, deci regiunile mai moderne
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
deseneze un sclipitor, ironic, gurmand, dar banal roman adulterin. Ar însemna să nu ținem cont de geniul inventiv al lui Orsenna, al cărui orgoliu elitist nu e satisfăcut decît de legendă. Într-adevăr, după spusele lui Elisabeth, "doar timpul înnobilează adulterul. Acumularea anilor echivalează cu legitimitatea. O mare poveste de dragoste este mai întîi o poveste durabilă." Trebuie deci construită legenda, trebuie să te instalezi în durată. E drept că e greu să ți le imaginezi pe Isolda sau pe Julieta
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
existenței lor") va accepta nu doar tornadele și mareele totodată înviorătoare și chinuitoare, dar se va institui progresiv într-un gardian al legendei. Vigilent, el o va preveni uneori, cu inima cît un purice: "Elisabeth, ne cufundăm treptat într-un adulter obișnuit. Ea era de acord. Trebuie să găsim ceva." Și au găsit pînă la capăt, pînă la acei ultimi cinci ani petrecuți împreună la umbra Orașului interzis, la Pekin, după ce au săvîrșit 'uciderea' rituală a lui Elisabeth în ochii lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însă acțiunii de procreare. Soția de cincisprezece ani își începe lunga carieră maternă cu o scurtă criză de adaptare în care e pe punctul de a avea o aventură cu un ofițer polon. Înainte ca aventura să se prefacă în adulter, Smaragda află că un copil îi e pe moarte. Tot fondul ei înnăscut de bigoterie iese la suprafață, Smaragda se acuză de păcate mortale, devine rece, austeră, procreatoare și prudă și pune în subordine toată familia în frunte cu Iorgu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
exterior, fie deresponsabilizarea personală, indică tocmai în corupția inimii cauza primară a corupției atitudinilor și a comportamentelor existențiale ale oamenilor: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei judecăți nete negative din partea lui Isus asupra naturii umane, asupra faptului
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
maior și aceasta protagonista unor iubiri scandaloase. Se pare că Augustus, îndurerat deja de comportamentul fiicei (influențată fiind putea crede de versurile din Ars amatoria), ar fi fost mult mai crud cu poetul din Sulmona decât cu actorii propriu-ziși ai adulterului: Iulia II și Decimus Iunius Silanus, și ei surghiuniți tot în același an. Numeroși cercetători sunt mai mult sau mai puțin adepții unei asemenea "explicații". Printre aceștia se numără: Cartault 11, Th.J. De Jonge 12, E. Paratore 13, Guglielmo Ferrero
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a fost nemilos cu poetul nostru, în timp ce lui Silanus, protagonistul scandalului, i-a permis să se întoarcă la Roma, arătând astfel că nu acordă prea multă importanță delictului amoros al Iuliei minor. Deci, vina lui Ovidiu nu are legătură cu adulterul lui Silanus și al Iuliei minor. Ovidiu, în schimb, ar fi aparținut cercului celor care au încercat să-l recheme pe Agrippa Postumus din exil. Dar cum de a fost pedepsit numai Ovidiu?39 Tiberiu s-a arătat inflexibil față de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că se poate accepta cu ușurință teza complicității lui Ovidiu la iubirea adulteră dintre Iulia minor și Decimus Silanus: chiar dacă poetul ar fi numai complice, exilul sulmonezului la Tomis ar fi o pedeapsă mult mai gravă decât cea a autorilor adulterului, condamnați la alte locuri de exil mai puțin aspre. Ar fi fost cu totul lipsit de logică pe lângă faptul că ar fi fost și ilegal, să fie pedepsit mai dur un complice al inculpatului. În condamnarea dată de Augustus, trebuie
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ducându-se la Colazia, a intrat în casa lui Tarquinius Collatinus și a constrâns-o pe virtuoasa și frumoasa soție Lucreția, pentru care făcuse o pasiune amoroasă violentă 251, să se supună dorințelor sale, amenințând-o că o acuză de adulter cu un sclav falsus adulterii testis adulter ero252 (v. 808) Lucreția cedează în fața forței și vicleniei acestuia, dar, nevrând să supraviețuiască acestei rușini, se străpunge cu un pumnal. În timp ce tatăl și soțul, sosiți în grabă la căpătâiul ei plâng, îi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sfat dat unei soții care trebuie să fi fost la curent cu adevărata cauză a exilării lui Ovidiu și care nu trebuia să se rușineze, chiar dacă, așa cum se presupune de obicei, eroarea consta în faptul că poetul a fost "mediatorul adulterului Iuliei Minor cu D. Silanus". A nu se uita că Fabia era una dintre însoțitoarele Marciei, soția lui Paulus Fabius Maximus. În cazul unei asemenea ipoteze, Fabia ar fi avut cu adevărat motive să se rușineze de soțul său și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că ar fi de-a dreptul tristă celebritatea, notorietatea¸cu care se mândrește poetul, dacă la baza relegării lui ar fi ceva infam, cum era fără îndoială (cel puțin pentru contemporanii mai iluminați decât sulmonezul), să o faci pe "mediatorul adulterului" chiar dacă e pentru nepoata împăratului și al său amant. Ovidiu nu numai că nu se rușinează de asta, dar îi exagerează valoarea, incitându-i și pe prietenii mai apropiați și, în primul rând, pe soție să facă la fel. Cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
în viața reală existau interferențe, dar și diferențe sensibile: în ciuda aspectului său de "jovialitate", care apare la Horațiu, Paulus rămâne întotdeauna nobilis et decens (Horațiu) în timp ce Ovidiu exagerează și aici, devenind de-a dreptul, potrivit propriei sale confesiuni "doctor în adultere". Augustus, cu aproape douăzeci de ani mai în vârstă, demonstrează o mai mare seriozitate și implicare în privința comportării publice și private ale unuia și ale celuilalt. Se poate afirma cu certitudine că persoana lui Paulus Fabius Maximus a atras atenția
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
al vieții, Ovidiu trece la acuzarea fățișă și directă a lui Augustus: și Augustus a asistat la asemenea spectacole imorale, mai mult, adesea el însuși le-a oferit...; ochii lui, care veghează la interesul întregii lumi au văzut fără indignare adulterul de pe scenă... (v. 510 și urm.)440. Aici, fără îndoială, sulmonezul avea în memorie bârfa care circula și pe care Suetonius o va consemna, despre comportamentul tânărului Augustus care, fără învățătura poetului 441, mai mult decât să cucerească femeile, știuse
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cea care nu înșeală, pentru că nu poate, aceea înșeală. Chiar dacă îți vei fi păzit bine corpul, sufletul este adulterin; sufletul nu poate fi supravegheat ca să nu vrea, nici nu-ți poți feri corpul, chiar dacă închizi totul: închiși pe-afară cu toții, adulterul va fi înăuntru. Cine poate păcătui, păcătuiește mai puțin; posibilitatea însăși slăbește impulsul de a face rău. Crede-mă, nu-ți mai stimula viciile cu interziceri: le vei învinge mai bine cu voia ta." Cui peccare licet, peccat minus; ipsa
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de rasă străină"452. Nec tamen ingenuam ius est servare puellam; Hic metus externae corpora gentis agat! În concluzie, o nouă săgeată la adresa neamului lui Augustus, potrivit tradiției acceptate de Vergiliu: "E prea necioplit cel care se simte ofensat de adulterul soției și nu cunoaște îndeajuns obiceiurile Urbei, în care nu s-au născut fără de vină progeniturile lui Marte, Romulus, fiul Iliei și fiul Iliei, Remus" (v. 37-40). Făcând trimitere la cea care a fondat neamul lui Augustus, vestala Ilia, violată
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Augustus, vestala Ilia, violată de Marte, Ovidiu dezvăluie adevărata sa țintă, și anume pe cine își propunea să lovească cu elegia sa: însuși Augustus, care se ridica atât de mult în apărarea purității și a castității, era fructul unui... adulter, și nimic mai mult. Să înceteze, așadar, o dată pentru totdeauna, să mai întărâte viciile și oamenii vremii cu interzicerile lui!453. V. Semnificativa coincidență dintre data de naștere a lui Ovidiu și cea (presupusă) a instaurării Imperiului. După cum se știe
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]