2,458 matches
-
este foarte frumoasă.”/„ Diminețile sunt foarte frumoase.” $substantiv$$ CLASE SEMANTICE DE ADVERBETC "CLASE SEMANTICE DE ADVERBE" Sub aspectul raportului dintre conținutul semantic al termenilor și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
CLASE SEMANTICE DE ADVERBETC "CLASE SEMANTICE DE ADVERBE" Sub aspectul raportului dintre conținutul semantic al termenilor și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și întrebuințarea lor în text, adverbele se înscriu în două mari subclase: a. adverbe constante b. adverbe situaționale Observații: Rămân în afara acestor clase semantice adverbele care, prin abstractizare, s-au gramaticalizat; devenite morfeme, acestea exprimă intensitatea (în flexiunea adjectivului și adverbului: mai, foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338), „Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.” (Ibidem, I, p. 184) a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foarte, cel mai, tot atât de, mai puțin etc.: „O, umbră dulce, vino mai aproape,/Să simt plutind deasupră-mi geniul morții.” (M. Eminescu, IV, p. 338), „Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.” (Ibidem, I, p. 184) a. Subclasa adverbelor constante cuprinde termeni cu conținut lexical obiectiv, stabil, fixat pentru conștiința subiectului vorbitor în planul paradigmatic al limbii; se înscriu aici adverbe calificative, care exprimă însușiri (calitative sau cantitative) ale acțiunilor verbale: „Scrie frumos.”, „I-a plătit înzecit.”, „L-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 338), „Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele.” (Ibidem, I, p. 184) a. Subclasa adverbelor constante cuprinde termeni cu conținut lexical obiectiv, stabil, fixat pentru conștiința subiectului vorbitor în planul paradigmatic al limbii; se înscriu aici adverbe calificative, care exprimă însușiri (calitative sau cantitative) ale acțiunilor verbale: „Scrie frumos.”, „I-a plătit înzecit.”, „L-a chemat de două ori.”, „A plecat a doua oară.” sau caracterizează circumstanțe ale desfășurării acțiunilor verbale: departe, târziu etc.: „Departe doar luna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frumos.”, „I-a plătit înzecit.”, „L-a chemat de două ori.”, „A plecat a doua oară.” sau caracterizează circumstanțe ale desfășurării acțiunilor verbale: departe, târziu etc.: „Departe doar luna cea galbenă - o pată.” (M. Eminescu, I, p.114) b. Subclasa adverbelor situaționale cuprinde termeni cu conținut lexical variabil în funcție de situația de comunicare. Conținutul lexical al termenilor este reprezentat de două straturi semantice: • un sens abstract, constant, rezultând din raportarea la coordonatele (temporale sau spațiale) ale desfășurării comunicării: ieri (= o zi anterioară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
marți, 22 mai), aici (în Iași), a doua zi (miercuri, 25 aprilie). De altfel, în mod frecvent, sensul concret este exprimat în același context prin intermediul relației de apoziție: „Mâine, 21 octombrie, se împlinesc cincizeci de ani.” Se cuprind tot aici adverbe al căror plan semantic rezultă din raportarea la alte enunțuri: da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de apoziție: „Mâine, 21 octombrie, se împlinesc cincizeci de ani.” Se cuprind tot aici adverbe al căror plan semantic rezultă din raportarea la alte enunțuri: da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se cuprind tot aici adverbe al căror plan semantic rezultă din raportarea la alte enunțuri: da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportarea la alte enunțuri: da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte enunțuri: da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
da; - „Ai văzut filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
filmul Reconstituirea?/ - Da” $da = Am văzut filmul Reconstituirea.$$ Sensul abstract al acestor adverbe se situează în planul paradigmatic al limbii; cu el adverbul vine în planul sintagmatic al textului, unde primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților, iar sintactic, pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
primește sensul concret. Adverbe pronominaletc "Adverbe pronominale" Adverbele pronominale sunt adverbe situaționale al căror conținut semantic concret este fixat de coordonate deictice (protagoniști, temporalitatea și spațialitatea comunicării lingvistice) și de coordonate ale textului - obiect al comunicării lingvistice. Sub aspect semantic, adverbele pronominale intră, alături de pronume, în clasa substituenților, iar sintactic, pot avea - și au cel mai adesea - întrebuințare anaforică: „Alături cu bordeiul era sub pământ o pivniță. El intră în ea și acolo văzu șapte iepe negre...” (M. Eminescu, Proză literară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o pivniță. El intră în ea și acolo văzu șapte iepe negre...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 16) $acolo = în ea = în pivniță$$ sau pot fi reluate anaforic: „Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt.” (M. Eminescu, I, p. 87) Adverbele pronominale se organizează în aceleași subclase în care se află grupate pronumele de care se apropie structural și funcțional-semantic: • adverbe pronominale demonstrative; conținutul lor semantic își are originea în desfășurarea unei caracteristici sau a unei coordonate circumstanțiale a acțiunii verbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ea = în pivniță$$ sau pot fi reluate anaforic: „Acolo, lângă izvoară, iarba pare de omăt.” (M. Eminescu, I, p. 87) Adverbele pronominale se organizează în aceleași subclase în care se află grupate pronumele de care se apropie structural și funcțional-semantic: • adverbe pronominale demonstrative; conținutul lor semantic își are originea în desfășurarea unei caracteristici sau a unei coordonate circumstanțiale a acțiunii verbale din perspectiva protagoniștilor actului lingvistic și, în special, a locutorului. Așa, acum, aici, dincoace sunt adverbe al căror conținut rezultă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
apropie structural și funcțional-semantic: • adverbe pronominale demonstrative; conținutul lor semantic își are originea în desfășurarea unei caracteristici sau a unei coordonate circumstanțiale a acțiunii verbale din perspectiva protagoniștilor actului lingvistic și, în special, a locutorului. Așa, acum, aici, dincoace sunt adverbe al căror conținut rezultă din raportarea la locutor, la timpul și spațiul locutorului: acum = în momentul în care vorbesc eu; aici = în locul în care mă aflu eu; dincoace = într-un loc din afara locului în care mă aflu eu; așa = acțiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în care vorbesc eu; aici = în locul în care mă aflu eu; dincoace = într-un loc din afara locului în care mă aflu eu; așa = acțiunea are însușirea pe care o apreciez (sau chiar o realizez) eu. Altfel, acolo, atunci, dincolo sunt adverbe al căror conținut rezultă din raportarea la interlocutor sau la lumea exterioară protagoniștilor: acolo = locul în care te afli tu sau în care se află el ș.a.m.d. • adverbe pronominale nehotărâte; exprimă însușiri sau coordonate circumstanțiale ale acțiunii rămase
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau chiar o realizez) eu. Altfel, acolo, atunci, dincolo sunt adverbe al căror conținut rezultă din raportarea la interlocutor sau la lumea exterioară protagoniștilor: acolo = locul în care te afli tu sau în care se află el ș.a.m.d. • adverbe pronominale nehotărâte; exprimă însușiri sau coordonate circumstanțiale ale acțiunii rămase sau lăsate necunoscute: cândva, câtva, cumva, undeva, oricând, oricât, oricum: „Când unul trece, altul vine/ În astă lume a-l urma,/Precum când soarele apune/ El și răsare undeva.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau coordonate circumstanțiale ale acțiunii rămase sau lăsate necunoscute: cândva, câtva, cumva, undeva, oricând, oricât, oricum: „Când unul trece, altul vine/ În astă lume a-l urma,/Precum când soarele apune/ El și răsare undeva.” (M. Eminescu, I, p. 203) • adverbe pronominale negative; exprimă coordonate circumstanțiale și însușiri ale acțiunii verbale cu manifestare negativă: nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum: „Și fost-ar fi mai bine/ Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine.” (M.Eminescu, I, p. 92) • adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe pronominale negative; exprimă coordonate circumstanțiale și însușiri ale acțiunii verbale cu manifestare negativă: nicicând, niciodată, niciunde, nicăieri, nicicum: „Și fost-ar fi mai bine/ Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine.” (M.Eminescu, I, p. 92) • adverbe pronominale interogative; conținutul lor semantic stă în legătură cu termenul (substantival, pronominal, adverbial) care ar putea interveni ca răspuns: când?, unde?, cât?, cum?, încotro?, dincotro?, de câte ori?, a câta oară?: „Unde te duci? Când o să vii?” (Ibidem, p. 118) • adverbe pronominale relative: adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 92) • adverbe pronominale interogative; conținutul lor semantic stă în legătură cu termenul (substantival, pronominal, adverbial) care ar putea interveni ca răspuns: când?, unde?, cât?, cum?, încotro?, dincotro?, de câte ori?, a câta oară?: „Unde te duci? Când o să vii?” (Ibidem, p. 118) • adverbe pronominale relative: adverbe care funcționează ca elemente de relație în frază; conținutul lor semantic concret este dat de termenul substantival sau adverbial cu care se află în raport de substituție: „Nu știu unde să mă duc...” $unde = la munte/la mare/ân
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe pronominale interogative; conținutul lor semantic stă în legătură cu termenul (substantival, pronominal, adverbial) care ar putea interveni ca răspuns: când?, unde?, cât?, cum?, încotro?, dincotro?, de câte ori?, a câta oară?: „Unde te duci? Când o să vii?” (Ibidem, p. 118) • adverbe pronominale relative: adverbe care funcționează ca elemente de relație în frază; conținutul lor semantic concret este dat de termenul substantival sau adverbial cu care se află în raport de substituție: „Nu știu unde să mă duc...” $unde = la munte/la mare/ân Italia/ân Spania
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbial cu care se află în raport de substituție: „Nu știu unde să mă duc...” $unde = la munte/la mare/ân Italia/ân Spania$$ sau de întreaga propoziție pe care o introduce: „Plec unde vreau.”: $unde = unde vreau = în Italia$$. În subclasa adverbelor relative intră: • adverbe relative absolute: oriâncotro, oridincotro, oridecâteori, precum: „Tu din tânăr precum ești/Tot mereu întinerești” (M. Eminescu, I, p. 123), „Oriâncotro m-aș duce, aș da tot peste tine”; • adverbe interogative, întrebuințate ca elemente de relație mai ales
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se află în raport de substituție: „Nu știu unde să mă duc...” $unde = la munte/la mare/ân Italia/ân Spania$$ sau de întreaga propoziție pe care o introduce: „Plec unde vreau.”: $unde = unde vreau = în Italia$$. În subclasa adverbelor relative intră: • adverbe relative absolute: oriâncotro, oridincotro, oridecâteori, precum: „Tu din tânăr precum ești/Tot mereu întinerești” (M. Eminescu, I, p. 123), „Oriâncotro m-aș duce, aș da tot peste tine”; • adverbe interogative, întrebuințate ca elemente de relație mai ales în fraze realizate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]