12,537 matches
-
a fi cel care a scris Manifest anarhist, Ianuș e creatorul - involuntar - și beneficiarul - nu la fel de inocent - al celui mai închegat, mai stabil, mai complex în cele din urmă, brand din poezia română a ultimului deceniu. El are deja înainte adversari vechi sau noi și galerii imposibil de mulțumit, iar înapoi numeroase amintiri și mostre de folclor urban, cântece și postere. Cum s-a construit, în etape sau plenar, această imagine contează mai puțin. E cât se poate de clar că
Controlul tehnic al calităţii by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9864_a_11189]
-
Sorin Lavric Dacă ai ghinionul să fii filozof nu se poate să nu-i invidiezi într-ascuns pe fizicieni. E destul să păstrezi o fărîmă din orgoliul de odinioară al breslei pentru ca triumful adversarului să ți se pară insuportabil. Cauza stă într-o răsturnare atît de drastică a raportului de forțe dintre cele două îndeletniciri încît pierderea de autoritate pe care o suferă astăzi filozofia aduce cu o veritabilă mazilire a ei: cam tot
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
ca interfață a sa cu diplomații occidentali. Gestul camaraderesc de a schimba uniforma de general cu tricoul pe care scrie Scotland al lui Garrigan dezvăluie de fapt oportunitatea acestor roluri asumate de Idi Amin: aliat temporar al Marii Britanii, dar potențial adversar al ei, precum scoțienii, - Ultimul rege al Scoției se autointitulează cu o ironie subtilă -, civilizat după modelul democrațiilor occidentale, dar inițiatorul unui regim autoritarist de o cruzime teribilă, sensibil și carismatic, dar labil și paranoic etc. Acuzîndu-l în final pe
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
și totuși comportamentul tău ascultă involuntar de teama pe care o provoacă cifra 13 sau pisica care îți taie calea. În cazul fanatismului, ideea fixă nu numai că se alimentează singură, dar poate fi hrănită chiar de contra-argumentele pe care adversarii ți le pun la dispoziție. Fanatismul își trage forța din rezistența pe care o întîmpină. E genul de autosugestie care îndeamnă la acțiune, de unde și pericolul pe care îl reprezintă. Dar tot în categoria cunoașterii deficitare intră și credulitatea sau
Prostia oamenilor deştepţi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9891_a_11216]
-
de acceptat. În perioada comunistă funcționa însă o altă logică, cea a terorii. Regimul comunist a fost impus cu tancurile sovietice, iar primul deceniu din istoria acestuia s-a caracterizat prin suprimarea fizică a fostei elite interbelice și a tuturor adversarilor reali sau bănuiți ai regimului. După retragerea trupelor sovietice, aflată în vădită criză de legitimitate, puterea de la București a jucat tot mai apăsat cartea unui stalinism intern, dublată de o afirmare tot mai agresivă a independenței externe. Altfel spus, pumnul
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
Rămânem un spațiu de întâlnire al marilor interese regionale, cu atât mai mult cu cât oligarhia locală a dobândit știința manevării în cele mai ascune cotloane ale infracționalității. De la înălțimea mormanelor de bani adunați cu viteza fulgerului, eliminarea fizică a adversarilor nu constituie decât un detaliu rezolvat prin fluturarea neglijentă a mâinii în care odihnește leneș trabucul. După natura alianțelor șocante care se profilează pe scena politică românească, e limpede că am intrat într-o epocă trans-ideologică. Nu convingerile politice contează
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
au recrutat mai ales din rândul fostei nomenklaturi comuniste. Activiști, securiști, țuțeri ai puterii lui Ceaușescu au reușit să ocupe canalele care duceau spre o îmbogățire fulgerătoare. Cum Traian Băsescu a fost perceput încă din timpul campaniei electorale drept un adversar al comunismului (remarca sa privitoare la blestemul României de a fi condusă mereu de foști membri ai PCR a avut un efect electrizant asupra electoratului), timp de doi ani șobolănimea ce ronțăia din avuția statului a conspirat la eliminarea singurului
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
a salva valorile creștine. Răspunsul său este negativ în expresie și afirmativ în soluția pe care o sugerează. Este negativ deoarece, potrivit lui Patapievici, orice încercare de a apăra o idee atacată din toate părțile înseamnă implicit a împrumuta logica gîndirii adversarilor. "Dacă te opui intri în logica lui penser contre c'est penser comme. Dacă nu te opui, alții, în locul tău, vor face jocurile. Argumentul este că, și dacă te opui, tot alții le fac, deoarece azi terenul pe care se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
creștinismului este, inevitabil, contestarea lui. Și asta pentru că cei care îl apără sunt obligați să o facă cu ajutorul unor elemente care îl neagă." Și totuși, răspunsul lui Patapievici are o față afirmativă prin soluția pe care o propune: respingerea gîndirii adversarului printr-o reacție de demnitate ireductibilă, după modelul membrilor familiei Pascal. "Am evocat exemplul celor doi Pascal deoarece după apariția unor astfel de caractere putem judeca fără greș importanța unei culturi. Cultura în care astfel de oameni apare e una
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9955_a_11280]
-
respectivă. Ceea ce cu o privire superficială mulți au luat drept mostre de umor (nu discut calitatea acestuia), devine pentru Constantin }oiu o surprinzătoare probă de meschinărie și micime sufletească. Batjocura grosolană și gratuită practicată de Adrian Năstase în raporturile cu adversarii politici și cu toți cei care îl inoportunaseră în vreun fel nu are nimic din sensul socratic al ironiei. Ea devine o expresie a resentimentului pur, semn al ofilirii sufletului, cu totul neașteptată la un om ajuns într-o asemenea
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]
-
pe care ține să-i comemoreze. Și indiferent că sunt numiți eroi, martiri sau sfinți, rostul evocării lor este de a da timpului un sens de validare a prezentului. Și astfel, orice generație simte nevoia să se legitimiteze în ochii adversarilor invocînd amintirea strămoșilor proprii. E ca într-o competiție în cursul căreia întrecerea nu are loc între cei vii, ci între cei morți, sau dacă totuși are loc între cei vii, ei nu se întrec de-a dreptul, ci în
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
duplicitate versată de histrion public, iar Pasolini, oricît de rafinat i-ar fi ochiul de cineast, nu are fler de cabotin, lipsindu-i de aceea diplomația curtenitoare a măștii persuasive. Din această cauză, nu numai că nu-și poate îndupleca adversarii de polemică, dar chiar îi coalizează pe mulți împotriva lui. Lui Pasolini nu-i place mai nimic din Italia anilor '50-'70. E atît de scîrbit de ceea ce vede în jur că nu-și poate suporta dezgustul decît supunîndu-și țara
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
din partea unui foarte bun cunoscător al terifiantelor realități în cauză, capabil a emite judecăți teoretice, a schița epura aberațiilor și în același timp a le oferi un suport faptic imbatabil. O comparație istorică se impune. Dacă Robespierre și-a asasinat adversarii prin Convenție, adică printr-un parlament ales de popor care-i numea pe judecători, Ana Pauker, Robespierre-ul nostru feminin, se comportă altminteri: Cum a procedat Ana Pauker? Și-a ucis adversarii fără alegeri libere, chiar fără Marea Adunare Națională. Justiția
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
comparație istorică se impune. Dacă Robespierre și-a asasinat adversarii prin Convenție, adică printr-un parlament ales de popor care-i numea pe judecători, Ana Pauker, Robespierre-ul nostru feminin, se comportă altminteri: Cum a procedat Ana Pauker? Și-a ucis adversarii fără alegeri libere, chiar fără Marea Adunare Națională. Justiția ei a fost un simulacru sîngeros. A utilizat pe Alexandru Petrescu și a băgat în pușcării zeci de mii de adversari. S-a dispensat și de justiția militară. A inventat pedeapsa
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
comportă altminteri: Cum a procedat Ana Pauker? Și-a ucis adversarii fără alegeri libere, chiar fără Marea Adunare Națională. Justiția ei a fost un simulacru sîngeros. A utilizat pe Alexandru Petrescu și a băgat în pușcării zeci de mii de adversari. S-a dispensat și de justiția militară. A inventat pedeapsa administrativă, fără judecată, fără condamnare. La Sighet au murit 60 de foști miniștri. Mulți dintre ei nici măcar nu erau anti-comuniști, ca economistul Gheorghe Tașcă. Justiția este formă respectată, în prealabil
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
de moarte. Vanitatea înnăscută a omului - ușor de zgîndărit, mai ales cînd se implică în exercițiile intelectului - nu vrea să accepte cu nici nu chip faptul că ceea ce am exprimat la început s-a dovedit a fi fals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corectă. În mod normal, fiecare ar fi interesat să depună, de la bun început, toate eforturile pentru a exprima judecăți corecte: adică întîi să reflecteze și apoi să vorbească. Dar la vanitatea înnăscută se adaugă, la
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
în toată goliciunea ei mai vreți? Și e îndeajuns să ne uităm în jurul nostru ca să vedem că mai toate disputele ce se poartă între oameni nu au cîtuși de puțin drept țintă aflarea vreunui adevăr, ci pur și simplu înfrîngerea adversarului. Nu de o dreptate pe care s-o căpătăm sprijinindu-ne pe realitate ne arde nouă, ci de închiderea gurii adversarilor. Cum să-i încurci pe ceilalți în așa fel încît publicul să trăiască cu impresia că tu ai avut
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
se poartă între oameni nu au cîtuși de puțin drept țintă aflarea vreunui adevăr, ci pur și simplu înfrîngerea adversarului. Nu de o dreptate pe care s-o căpătăm sprijinindu-ne pe realitate ne arde nouă, ci de închiderea gurii adversarilor. Cum să-i încurci pe ceilalți în așa fel încît publicul să trăiască cu impresia că tu ai avut dreptate. "A avea dreptate" este triumful ultim la care poate tînji specia umană, și asta deoarece criteriul prin care hotărăști cine
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
și nepierzîndu-și cumpătul în momentele delicate, poate citi cartea lui Schopenahuer. În ea va găsi rețete logice prin care își poate destabiliza psihologic preopinentul. Și încă o dată merită s-o spun: scopul dialecticii nu este aflarea vreunui adevăr, ci debusolarea adversarului. Cînd e vorba de altercații și certuri umane, adevărul este simplu pretext, gogoașă înfoiată bună de închis gura naivilor, praf simandicos aruncat cu grație teoretică în ochii credulilor. Și de aceea, e mai bine să învățăm cum să facem uz
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
învățăm cum să facem uz de acele tertipuri logice cărora logicienii le spun petitio principii (te învîrți în cerc lăsînd impresia că descoperi un lucru pe care de fapt îl știai de la bun început), argumentum ad hominem (nu ataci ideea adversarului, ci persoana lui), argumentum ad verecundiam (manipulezi adversarul profitînd de respectul pe care îl are față de o autoritate în materie) - toata acesta neavînd alt scop decît acela de a-l încuia pe adversar într-un mod cît mai elegant cu
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
logice cărora logicienii le spun petitio principii (te învîrți în cerc lăsînd impresia că descoperi un lucru pe care de fapt îl știai de la bun început), argumentum ad hominem (nu ataci ideea adversarului, ci persoana lui), argumentum ad verecundiam (manipulezi adversarul profitînd de respectul pe care îl are față de o autoritate în materie) - toata acesta neavînd alt scop decît acela de a-l încuia pe adversar într-un mod cît mai elegant cu putință. Ce concluzii putem trage de aici? Mai
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
început), argumentum ad hominem (nu ataci ideea adversarului, ci persoana lui), argumentum ad verecundiam (manipulezi adversarul profitînd de respectul pe care îl are față de o autoritate în materie) - toata acesta neavînd alt scop decît acela de a-l încuia pe adversar într-un mod cît mai elegant cu putință. Ce concluzii putem trage de aici? Mai întîi că volumul lui Schopenhauer nu e atît un manual logic, ci un rețetar psihologic de îngenunchere a dușmanului. Cavalerismul trebuie lăsat deoparte, la fel
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
Omul nu e inteligent fiindcă, atins de grația celestă, a primit o deșteptăciune pe care nu o poate răspîndi în jur decît sub forma comportamentului filantropic, ci omul este inteligent că să supraviețuiască. Pentru asta trebuie să-l înfrîngă pe adversar atunci cînd viața o cere. Iar cea mai puternică armă pe care omul o are la îndemînă în acest scop este inteligența. Dialectica eristică (eris în greacă înseamnă ceartă, dispută) nu surprinde decît latura de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
surprinde decît latura de agresivitate psihologică, eminamente verbală, a acestei inteligențe. E ca și cum ai avea o panoplie de arme psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și grenade, găsești subterfugii și șiretlicuri. Efectul este însă același: adversarul sucombă sub povara unor argumente pe care nu le mai poate cerne mental. Cum s-ar spune, pe adversar nu trebuie să-l ucizi cu mîna ta, ci trebuie să-l lași să se omoare singur, tu netrebuind decît să
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
psihologice, un fel de rastel în ale cărui rafturi, în loc de puști și grenade, găsești subterfugii și șiretlicuri. Efectul este însă același: adversarul sucombă sub povara unor argumente pe care nu le mai poate cerne mental. Cum s-ar spune, pe adversar nu trebuie să-l ucizi cu mîna ta, ci trebuie să-l lași să se omoare singur, tu netrebuind decît să-i pui la îndemînă capul de funie de care are nevoie pentru a se ștrangula. Restul îl face singur
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]