179,567 matches
-
pe strada Speranței. Nutriți vreo speranță de mai bine într-un timp relativ scurt? - Sigur că nutresc. Altfel nu aș mai sta aici; în definitiv, pot oricând să mă întorc la Paris și să lucrez acolo, liniștit, în biblioteci. Dar aici am impresia că pot să fac un mic "ceva" pentru tineret. Tinerii pe care i-am cunoscut la Universități m-au frapat în bine: sunt deștepți și muncitori și dornici de a învțăa, de a afla, de a cunoaște Europa
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
asemenea unui corset benefic. - Dacă ar avea parte acești tineri de interlocutori fermecători ca dumneavoastră, cu multă carte, cu puterea de a se apropia de ei, nu credeți că le-ar reveni încrederea în posibilitățile lor de a face ceva aici? - Îmi puneți o întrebare la care nu pot să răspund, mai întâi de toate pentru că tentația de a pleca la studii în America, Franța, Marea Britanie și de a rămâne acolo pe urmă este foarte mare. Apoi, eu cred că schimbări
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
indiferență probele copleșitoare apărute în presă cu referire la propria lor corupție sau manifestările de stradă ale unor categorii sociale ajunse la disperare. Totul este pe cale să ia formele unui spectacol lipsit de conținut (este imposibil să nu mă gîndesc aici la grotesca participare a unor membri PSD la o acțiune de stradă organizată de societatea civilă în favoare CNSAS, în condițiile în care scurtcircuitul din activitatea CNSAS este imputabil în mare măsură tocmai reprezentanților acestui partid). La capătul acestui foarte
De la Tocqueville la corectitudinea politică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14057_a_15382]
-
curbă ascendentă. În paralel cu această realitate, uneori favorizată de ea, în ultimii ani există și o notabilă participare românească la cele mai performante manifestări, alături de țări cu veche tradiție în domeniu. Evoluția noastră atipică nu este însă contrazisă nici aici. La noi, prezența sticlei în planul expozițional al muzeelor este încă frustrant de mică. Explicații, evident, există - începând de la cele de ordin material și terminând cu cele legate de o mentalitate "prea tradiționalistă", neadaptată încă noilor realități din domeniu. Este
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
este privită cu suspiciune și cu adversitate, mai ales în spațiile muzeale din provincie unde o sclerotică rezistență la nou este ridicată la rang de virtute. În ceea ce privește noile media, ele au stârnit interesul Muzeului Național de Artă Contemporană însă, și aici, inerții greu explicabile eludează zona importantă a artelor decorative. Este cu atât mai regretabilă această mentalitate a managerilor culturali cu cât, după 1990, odată cu "liberalizarea pieței", cea mai performantă deschidere spre Occident a fost în domeniul "artelor minore". Un singur
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
împrumutate din concretul cotidian al existenței constituie elementul de acroș al receptorului la dimensiunea spirituală intenționată de artist. Astfel, obiectele-personaje sunt marcate de nenumărate sensuri simbolice. Artistul le reinvestește emoțional și semantic pentru ca acestea să capete o nouă autenticitate. Găsim aici trimiteri, mai mult sau mai puțin acuzate, către ideea de ortodoxie, filtrată, evident, într-o scriitură proprie, cu note discret elegiace specifice, de altfel, gândirii sale plastice. Deși, în aparență, discursul se poartă în sfera rarefiată a întrebărilor esențiale, în
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
ci pe scaune electrice,/ troheul și anapestul sunt dictate din țevi de pușcă/ epopeile sunt grozave stripteas-uri atomice/ liderii politici sunt marii poeți ai timpului...". Dialogul între prieteni se leagă și se continuă grav și alarmant de frumos, transcriind, noi, aici, orice vers din Aleph -2, ca răspuns la provocări: Nu fi trist, fratele meu de rima-ncrustată Iakint, nu te prăbuși altfel decât liliecii o fac în ninsoare, pentru că vei exista și vei fi visat de poeme atâta vreme cât nimeni nu va
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
alesese cuvântul acela mai rar. Vasăzică, omul avea niște disensiuni. Și am înțeles puțin după aceea de ce, anume. Nu era vorba de niște idei, de ceva teoretic. Era la mijloc o chestie afectivă, sentimentală. Nu că nu ar exista și aici dezacorduri... Există, bine înțeles, însă în alt mod. Pe urmă mai e o chestie... Un cuvânt nou, necesar, își sapă încet și sigur albia cea mai lesnicioasă în pofida împotrivirilor, asprimilor, configurațiilor complicate ale terenului, supunându-se dinamicii neînduplecate. Până ce, într-
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
din echipă! Dar, de fapt, știam din manifest că echipa s-a compus numai din maniaci (în sensul de entuziaști maladiv!); singurele trei excepții ("ca să nu dai de belea") au fost electricianul, juristul(a) și contabilul(a)! Poate și de aici titlul de 3 păzește!... Am înțeles, de pe genericul de sfîrșit, că un rol important a avut, în privința "locațiilor", "bunica Theodorei Herghelegiu"! Deci totul s-a desfășurat conform punctului 8 al Manifestului: "pentru figurație gratuită folosește membrii echipei de filmare, prietenii
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
care pare să acompanieze peste tot numele lui Miller. Supraviețuirea de zi cu zi, banii de mâncare, chirie și autobuz sunt subiecte esențiale, aproape la fel de importante în roman precum presiunea - internă și externă - de a scrie. Sexul e aproape absent aici, iar în puținele ocazii când își face apariția, e o viziune pasageră și grotescă. Steve Erickson spunea despre Tropic of Cancer că acest roman e văzut, în mod greșit, ca o carte despre sex. "De fapt", spune el, "interesul față de
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
la întoarcerea acasă să-și satisfacă țiganca, altul are impresia că posedă dimensiunile unei minuscule vietăți și că poate fi oricînd strivit sub vreo talpă neatentă. Mai este un personaj care tace și nu face nimic de cînd se află aici, în mânăstirea- spital din creierii munților, loc în care descinde un doctor, povestitorul nostru, prin gura căruia aflăm în detaliu cum se scurg orele la "40 de mucenici". Cam la fel unele cu celălalte, în mizerie și frig, în afara lumii
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
gura căruia aflăm în detaliu cum se scurg orele la "40 de mucenici". Cam la fel unele cu celălalte, în mizerie și frig, în afara lumii, fără tratament și fără hrană, la limita ridicolului cu absurdul, a cruzimii cu vulnerabilitatea. Tocmai aici au căzut într-o bună zi din cer niște pachete NATO cu îmbrăcăminte, încălțăminte și alimente corespunzătoare, parașutate din eroare la cîțiva kilometrii de o unitate militară, ținta propriu-zisă. Viața tuturor se schimbă, aș zice fundamental, din acest moment. Mutul
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Sanda Manu, în 2000, la preselecția pentru Gala Tînărului Actor, pe care Vlad Mugur a distribuit-o, apoi, în Gertrude din Hamlet-ul său de la Cluj, o actriță cu date reale, foarte speciale. Pe celelalte - Carmen Culcer, Angelica Nicoară, foarte bună aici în Nina, Eva Crișan, Ramona Dumitrean - le-am mai văzut, dar pe nici una în apariții notabile, atît cît cunosc eu. Exercițiul orchestrat de Alexandru Dabija poate fi, pentru cele mai multe, o a doua școală de teatru, o redescoperire a profesiunii lor
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
în noi și incitante ipostaze. Ca în Colonelul și Păsările, de exemplu. Acest șir de întîlniri a dat spectacolului un alt fel de energie, l-a încărcat cu implicarea totală a fiecărei actrițe și cu sensibilitatea pe care o are aici Colonelul - Victor Rebengiuc, l-a făcut într-un fel mai poetic și mai naiv decît pe cel de la Bulandra, avînd și suportul textului care merge în această direcție, care investighează cu un ton parcă mai inocent destinele dramatice, l-a
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
la Cluj, prin amplasarea publicului pe scenă, atît de aproape de actori - și asta îi obligă și îi responsabilizează în plus - de povestea fiecărui personaj și a tuturor împreună, mărind impactul și starea emoțională, deopotrivă a actorilor și a spectatorilor. De aici încolo, însă, la nivelul scenografiei lui Horațiu Mihaiu nu se mai întîmplă nimic, nu mai exită nici o ofertă ca spațiu sau costume. Decorul scenografului Dragoș Buhagiar, de la Bulandra, rezolvă și vizualizează inspirat locul acțiunii-spital-mânăstire-, precum și problematica din punctul de vedere
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
lui Horațiu Mihaiu nu se mai întîmplă nimic, nu mai exită nici o ofertă ca spațiu sau costume. Decorul scenografului Dragoș Buhagiar, de la Bulandra, rezolvă și vizualizează inspirat locul acțiunii-spital-mânăstire-, precum și problematica din punctul de vedere al studiului patologiei celor internați aici: pereții groși, cu ferestre mici, îngropate-mânăstire-paturi metalice, de spital, iar pe panouri mari, înalte sînt amplasate fotografiile, mărite, alb-negru, ale protagoniștilor-pacienți, imagini ce le pune în evidență, impresionant, răvășeala, hăituiala bolii, a izolării și abandonului. Sînt ca niște imense radiografii
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de forțe primitive, înrobită naturii. Aceste două lumi care se confruntă în cartea Christei Wolf ascund fiecare la temelie o crimă. În ambele cazuri sînt sacrificați copii: în Colhida, urmașul la tron, Alsyrtos, în Corint, urmașa la tron, Iphinoe. Și aici am putea găsi similitudini, dacă vrem să citim cartea cu cheie. Oare nazismul și comunismul nu și-au pus amprenta sîngeroasă pe istorie prin crimă? De altfel, motivul străinului, al celuilalt, neasemănătorului, se distinge cu preponderență pe parcursul lecturii, aducînd în
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
în "Secolul 20" (prima ediție italiană ce a devenit imediat un "caz literar" datează din 1958) în traducerea lui Alexandru Balaci și până de curând, cu prilejul ultimelor reeditări ale celebrei traduceri a lui Tașcu Gheorghiu. Nu vreau să detaliez aici această instructivă panoramă a receptării românești. Totuși nu pot trece sub tăcere două plăcute nostalgii pe care ea mi le-a stârnit: una, pentru că am regăsit în puține pagini nume ilustre ale italienisticii și în general ale culturii noastre de
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
termenul grecesc desemnînd o explozie de inflamații purulente și dureroase pe toată suprafața corpului, îl chinuie cumplit. În afara orașului, se afla un loc în care se depozitau gunoaie. Din cînd în cînd, li se dădea foc. Textul ebraic îl așază aici pe Iov, "în mijlocul cenușii" sau "printre cenuși". Aici îl găsim și noi. O imagine majoră, care mi-a fixat spectacolul în memorie, este spațiul în sine, spațiu în care toată povestea spusă sau nespusă a lui Iov cel dușmănit și
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
și dureroase pe toată suprafața corpului, îl chinuie cumplit. În afara orașului, se afla un loc în care se depozitau gunoaie. Din cînd în cînd, li se dădea foc. Textul ebraic îl așază aici pe Iov, "în mijlocul cenușii" sau "printre cenuși". Aici îl găsim și noi. O imagine majoră, care mi-a fixat spectacolul în memorie, este spațiul în sine, spațiu în care toată povestea spusă sau nespusă a lui Iov cel dușmănit și persecutat își găsește coordonatele vizuale și emoționale într-
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
a respirației vitale, un teren concentraționar aproape apocaliptic, ca cel descris sumar în Vechiul Testament. Printre deșeurile cu aspect selenar, arse mai mult sau mai puțin, își duce povara, descompus de boală și de suferință, Iov-ul interpretat de Marian Râlea. Aici intervine punctul de greutate al punerii în scenă. Fiecare spectator are o altă perspectivă asupra încercării la care este supus Iov, fiecare vede, de fapt, alt spectacol, fiecare are acces individual la experiența lui Iov, avînd o relație intimă și
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
valență în plus, importantă și riguros elaborată în această lamentație vizuală care se numește Experimentul Iov. Măniuțiu a mizat pe resursele lui Marian Râlea, pe resortul său interior pregătit pentru orice inovație, pe tipul de energie care se iscă de aici în modul cel mai benefic. Nu este doar protagonistul absolut, dar și pilonul dominant al edificiului regizoral. Poate cel mai emoționant moment este chiar dansul cu Satana, povara pe care Iov o duce în spinare la propriu, încleștarea dintre bine
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
explodeze la cea mai mică gîdilătură. Sărăcia mulțumită de ea însăși, leneșă, statică, idiotizată și bogăția dinamică, lipsită de gust, suficientă, agresivă. Certuri. Politicieni incapabili, alegători manipulați. Tineri care visează doar să plece din țară și să rămînă oriunde, numai aici nu. Oboseală generală. Tot Adrian Păunescu la televizor, veșnic tînăr și ferice și veșnic mulțumit de sine. O asemenea compunere ar fi fost o utopie negră și gîndul negru era interzis în școlile de odinioară. În plus, ca să închipui o
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
reala, mea mojicie. Ca relativ tânăr jurnalist, aveam scuza că programul timișorean al lui Iosif Sava, a cărui administrare (la cererea Magdalenei Mărculescu, irezistibila noastră prietenă) mi-o asumasem, era extrem de încărcat. Dar administratorii țării nu au astfel de scuze. Aici nu mai e vorba de cinci minute de retrăire a gloriei într-o sală de cenaclu. Aici e vorba de tot restul zilelor întunecate ale unor oameni care atât timp cât au fost valizi au răspândit în jur lumină.
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
cărui administrare (la cererea Magdalenei Mărculescu, irezistibila noastră prietenă) mi-o asumasem, era extrem de încărcat. Dar administratorii țării nu au astfel de scuze. Aici nu mai e vorba de cinci minute de retrăire a gloriei într-o sală de cenaclu. Aici e vorba de tot restul zilelor întunecate ale unor oameni care atât timp cât au fost valizi au răspândit în jur lumină.
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]