221,754 matches
-
că l-am respectat, mă refeream la o treaptă mai jos; de pildă, când îi ceream bani, îmi dădea întotdeauna, dar nu prea îndrăzneam, preferam să-i cer mamei care însă voia să știe întotdeauna pentru ce, dacă nu-mi ajung mai puțini. El nu întreba nimic, dar aveam o jenă; altfel, eram foarte apropiați și-mi amintesc că mă lăsa să citesc orice carte din bibliotecă, însă cu o condiție: s-o citesc frumos. Avea cărți din fel și fel
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
mafia difuzorilor de presă din gară. - Era vremea când din trenuri se aruncau în plin câmp publicațiile neconvenabile guvernanților. - La un moment dat, Petre Stoica s-a retras din redacție, a avut o ieșire ca urmare a epuizării la care ajunsese. Eu am rămas și pe vremea când a fost director Radu Vasile. Pe urmă, în timpul venirii la putere a PNȚCD am fost nemulțumit de modul în care s-a "afirmat" partidul. Atunci am scris și eu o serie de articole
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
un moment dat, influențat de amicul meu Nicolae Balotă - foarte apropiat de Boilă - am intrat în noul partid înființat de Ciorbea. Boilă era scandalizat de corupția puterii de atunci. Apoi, Ciorbea a reintrat în PNȚCD iar eu consider că am ajuns la o vârstă - 76 de ani - la care mă pot lipsi liniștit de orice apartenență politică. - Nu aveți senzația că după ’89 s-a înlocuit o minciună cu o alta, poate mai poleită, dar tot o minciună? - Iată un lucru
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
care au servit cu frenezie puterea comunistă sînt astăzi prosperi oameni de afaceri, parlamentari, dețin funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor sau conduc ziare și reviste de cultură, în vreme ce foștii dizidenți au rămas tot la periferia societății. Cum s-a ajuns aici? O explicație dă chiar Liviu Ioan Stoiciu. În cele cîteva luni în care s-a aflat la conducerea județului Vrancea a avut posibilitatea să-și vadă dosarul de la securitate (inclusiv să afle numele celor care l-au turnat), dar
Stoicism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14249_a_15574]
-
Numai din înjurăturile de pe culoarele Parlamentului s-ar putea scoate niște anale de dimensiunea cărții de telefon a Bucureștiului. Din motivul benzii audio care nu contează la tribunal, declarațiile scandaloase pe care un ziarist le obține între patru ochi nu ajung în presă dacă nu pot fi probate și cu martori. Între noi fie vorba, nu cred că cineva care și-a pierdut funcția (și) din cauza articolelor apărute în presă despre isprăvile sale, chiar s-ar apuca să ia la bătaie
Spînzurarea de limbă a ziaristului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14266_a_15591]
-
credem pe părinți mai serioși ca pedagogi decît sînt. Sau le interzicem pe toate sau le lăsăm pe toate la latitudinea părinților. N-aș face, apoi, nici o diferență între 16 și 18 ani. O singură clasă (pentru minori) e de ajuns. Dar, mă rog, astea sînt mărunțișuri, și care, oricum, nu sînt controlabile. La ce bun să ne mai aflăm în treabă?
Ce fel de filme vedem by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14264_a_15589]
-
5/2003. Eram un tânăr de 25 de ani, în primul an de căsătorie, când am reușit, cu soția, să facem o excursie "prin ONT" în Cehoslovacia și Ungaria. (Recent, m-am uitat la diapozitivele făcute în acea perioadă...). Am ajuns la Praga, unde am stat într-un hotel oarecare, iar un ghid - un om în vârstă, probabil pensionar - a sosit să ne arate frumusețile orașului. Vorbeam în limba franceză cu el, eu descurcându-mă bine, față de ceilalți membri ai grupului
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14265_a_15590]
-
cu seamă cititului a tot ce-mi cădea în mînă și recitatului pe de rost din poezia fără seamăn a Secolului de Aur spaniol. Citisem deja, traduse și în ediții de împrumut, toate cărțile care mi-ar fi fost de-ajuns spre a învăța tehnica de a scrie romane, și publicasem șase povestiri în suplimentele unor ziare, care au stîrnit entuziasmul prietenilor și au atras atenția cîtorva critici. Aveam să împlinesc douăzeci și trei de ani luna următoare, săvîrșisem infracțiunea de
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Caraibilor a Columbiei, supraviețuind regește cu ce mi se plătea pentru notele zilnice la Heraldul, abia puțin mai mult decît nimic, și dormeam cît mai bine însoțit cu putință pe unde mă apuca noaptea. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns incertitudinea în privința pretențiilor mele și haosul vieții pe care o duceam, un grup de prieteni nedespărțiți ne pregăteam să publicăm fără să avem fonduri o revistă cutezătoare, pe care Alfonso Fuenmayor o plănuia de vreo trei ani. Ce altceva mai
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
orgoliu i-am spus că-mi suportam eu cheltuielile. La ziarul unde lucram nu puteam rezolva nimic. Mă plăteau trei pesos de fiecare notă zilnică și patru pentru un editorial cînd lipsea vreunul dintre editorialiștii din redacție, însă abia îmi ajungeau. Am încercat să fac un împrumut, dar directorul mi-a amintit că datoria mea inițială ajungea la peste cincizeci de pesos. În seara aceea am săvîrșit o faptă de care nici unul din prietenii mei n-ar fi fost în stare
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
nimic. Mă plăteau trei pesos de fiecare notă zilnică și patru pentru un editorial cînd lipsea vreunul dintre editorialiștii din redacție, însă abia îmi ajungeau. Am încercat să fac un împrumut, dar directorul mi-a amintit că datoria mea inițială ajungea la peste cincizeci de pesos. În seara aceea am săvîrșit o faptă de care nici unul din prietenii mei n-ar fi fost în stare. La ieșirea de la cafeneaua "Columbia", lîngă librărie, m-am dus să-l întîlnesc pe don Ramón
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
nici eu, de bună seamă, nu ne-am fi putut imagina că plimbarea aceea nevinovată de numai două zile avea să fie atît de hotărîtoare pentru mine, încît nici cea mai lungă și sîrguincioasă viață nu mi-ar fi de-ajuns ca s-o povestesc pînă la capăt. Acum, la peste șaptezeci și cinci de ani bătuți pe muchie, știu că a fost decizia cea mai importantă din cîte a trebuit să iau în cariera mea de scriitor. Adică în toată viața mea
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
și cu mine l-am străbătut de la șapte seara, pe 18 februarie 1950, într-o sîmbătă - în ajun de carnaval -, pe un potop neobișnuit în anotimpul acela și cu treizeci și doi de pesos bani gheață ce ne-ar fi ajuns anevoie să ne putem întoarce dacă nu vindeam casa în condițiile stabilite. Alizeele erau atît de turbate în seara aceea, încît în portul fluvial mi-a fost greu s-o conving pe mama să se îmbarce. Avea și de ce. Șalupele
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
stare să scoată un tractor eșuat în nisip sau să țină un avion în aer, și după cum îi era obiceiul, n-a cerut nimic pentru ea, ci prosperitate și viață lungă pentru cei unsprezece orfani ai săi. Rugăciunea ei a ajuns pesemne unde se cuvenea, fiindcă ploaia se domoli cînd am intrat pe canal, iar briza abia mai sufla, cît să gonească țînțarii. Atunci mama puse bine mătăniile și un lung răstimp cercetă în liniște iureșul vieții care se desfășura în preajma
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
și tot începînd de atunci și cea mai greu de bănuit virtute stătea în talentul nemaipomenit cu care izbutea să-și ascundă extraordinara tărie de caracter: un Leu perfect. Asta îi îngăduise să statornicească o putere matriarhală a cărei dominație ajungea pînă la rudele cele mai îndepărtate din locurile la care nici nu te-ai fi gîndit, ca un sitem planetar mînuit de ea din bucătărie, cu un firicel de glas și aproape fără să clipească, pe cînd fierbea oala cu
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
sine e condiția dăruirii de sine. Cu cît e mai aproape de centru, cu atît poetul își este sieși mai indiferent, neputincios a se vedea pe sine, dar mai capabil de a revela ordinea universală". Pe calea unei asemenea interpretări putem ajunge la descoperirea unor similitudini între doi poeți foarte deosebiți precum Claudel și Mallarmé. Poetica claudeliană, stăpînită de chemarea ordinii supreme, era normal să fie o poetică a aflării cheilor, a descifrării lumii, a dibuirii misterului în materia cognoscibilului. O atitudine
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
un Mircea Eliade ar fi salutat asemenea investigații consacrate "sacrului camuflat". Eroul lui Huysmans, Des Esseintes, nimerește într-o fundătură ontologică, prizonier al condiției de jouisseur, pendulînd între voluptăți tot mai amare și dezabuzări tot mai apăsate. La ce rezultat ajunge expertiza spiritualistă? "Des Essaintes reprezintă neputința de a accede la stadiul etic, neputința depășirii esteticului. Chiar și cochetăriile sale cu sfera teologic-religioasă, frunzărirea vechilor tomuri ale literatuirii ecleziastice nu sînt decît estetizarea unor experiențe sau a unor teze de credință
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
obiective, ci numai categorii, puncte de vedere. Au existat oare Renașterea, Romantismul? Au fost succesiuni de fapte indiferente, care nu s-au impus ca structuri decât atunci când câteva minți geniale (...) au început să întrevadă în fapte unele organizări. (...) E de ajuns ca un alt cap formator să sfărâme aceste structuri și să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult pe obiectivitate (și cred în existența unor structuri obiective
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
să întocmească pe baza faptelor altele, și Renașterea, Romantismul dispar sau rămân alături de alte unghiuri istorice". Chiar dacă, personal, mizez mai mult pe obiectivitate (și cred în existența unor structuri obiective), propozițiile șocante ale lui G. Călinescu au întemeierea lor. Am ajuns la al treilea reproș adus criticii literare. Că este numai o "față a adevărului, o specie, și nu adevărul însuși". Firește. Opera literară se legitimează printr-un adevăr estetic; unele cărți îl au, altele nu. Criticul caută acest adevăr estetic
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
nu e depozitarul și gestionarul adevărului absolut, ci un căutător al acestuia, în paginile de literatură. E prea puțin? Pentru mine, unul, asta înseamnă foarte mult. - Daniel, îți mulțumesc mult pentru disponibilitate. Trebuie să-ți mărturisesc că nu credeam să ajung așa ușor la tine. Bănuiam că întâlnirea cu un nume la modă cum este al tău va fi întâmpinată ori de tăcere, ori va debuta cu fel de fel de amânări și figuri. Mă bucur că s-a întâmplat altfel
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
unei chestiuni. Un extraordinar exercițiu al condeiului scriitorului pus în pagină în una dintre cele mai prestigioase reviste de cultură și atitudine. Diogene cîinele, Platon, Socrate, Apa, Repetabila scenă a balconului, Transfer de personalitate, Oglindă, De mers în pustiu, Cine ajunge sus, la fix, Kant sau principiul vaselor comunicante, Miriam sau nisipurile mișcătoare, Elogiul nebuniei... O parte din piesele lui, așa cum îmi vin în minte. S-au jucat și înainte de 1989, și după, în teatrele din București, din țară, pe micul
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
i-l pardosească bine cu un rînd gros de cărămidă. Întrebat de ce-i trebuie așa grosime de zid, a răspuns, zîmbind, cu umorul său subțire: Domnule Costică, sufăr de un reumatism amarnic și am nevoie de oleacă mai multă căldură". Ajuns la rafinamente artistice și intelectuale, Ion Irimescu nu și-a uitat o clipă obîrșiile, rămînînd în esența ființei sale ceea ce s-ar putea numi, brîncușian, o cumințenie a pămîntului. Mormîntul de la Fălticeni a fost grija anilor din urmă, adică a
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
împlinirea fără cusur a datoriei. E rupere de cele lumești și oficierea în altarul artei. Și asta se întîmplă din tinerețe și pînă azi, cînd meșterul se apropie de patriarhala vîrstă de 96 de ani. Așa a fost posibil să ajungă el însuși un patriarh al artei românești. Acasă La sfîrșit de februarie 2000, într-o duminică, mă aflam în cuibul lui Ion Irimescu, la Fălticeni, în odăițele unde-i este acum sălașul în preajma muzeului ce-i poartă numele. De puțin
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
parlamentarilor de a participa la toate procesele politice, economice și sociale ale vremii lor. În Parlament sînt aleși oamenii cei mai reprezentativi, cei mai capabili și cei mai dăruiți dintre cetățeni." Cronicarul are mari îndoieli asupra felului în care se ajunge parlamentar în România - fiind vorba de alegeri pe liste de partid, nu de oameni luați la puricat de alegători, așa cum vrea să dea de înțeles poetul senatorilor. Dar comparația avîntat revoluționară prin care poetul îl aseamănă pe Ion Iliescu, azi
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]
-
dragostea pentru regie a "celor care-și fac cu pasiune datoria". Adevărul îl prinde, literalmente, cu cioara vopsită pe acest Opaina, punînd pe două coloane afirmațiile sale de pe vremea cînd îi reprezenta pe proprietari și cele făcute de cînd a ajuns șef la RADET. Să recunoaștem, totuși, că am avut de-a face și cu opainizări și mai mari decît metamorfoza personajului cu acest nume.
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14267_a_15592]