1,907 matches
-
Elizei Petrăchescu temperamentul, i-a descoperit nevoia de a-și elibera fantastica ei forță primară, dar a învățat-o să-și controleze această forță, paroxismul trăirii, să facă în așa fel ca această trăire să devină scenică, act teatral, artă. Ajuns regizor al Teatrului Național I. L. Caragiale din București, Ion Sava a recomandat-o directorului Liviu Rebreanu și actrița Eliza Petrăchescu s-a transferat în Capitală, în 1941. Ion Șahighian, sfătuindu-se cu Liviu Rebreanu, o distribuie pe Eliza Petrăchescu în
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de atașament sufocant pentru copii, să le permită într-o mai mare măsură să experimenteze, să poată avea o deschidere către nou. O educație androgină ar face ca numărul familiilor monoparentale în fapt să fie mai mic. Aceasta pentru că, odată ajunși părinți, oamenii nu și-ar mai întemeia parentitatea pe efortul celuilalt părinte, ci ar fi empatici și solidari cu el. Desigur, asta nu are de-a face cu numărul de divorțuri sau separări. Vizează, în principal, relația părinte-copil (părinte-părinte-copil) ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
îmi dădea un sentiment de securitate. Și așa, zi de zi, legătura noastră deveni puternică. După cinci ani de peregrinări, de viață nomadă, de viață într-o țară de care nu-i mai lega decât limba, țară în care abia ajunși, a început războiul, nu mai aveau nimic de sperat decât să se întoarcă în România. Față de forța cu care îi simțeam că doreau acest lucru, eu nu puteam să le spun nimic. Nu vroiam să-i influențez în hotărârea lor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
spirit de aventură, înșelați de o propagandă lipsită de logică și rațiune, tocmai când forurile de conducere germane știau, sau trebuiau să știe că războiul era inevitabil și că toți acești oameni erau împinși către o viață nomadă, fără sens, ajunși curând în situația țiganilor care cutreierau de secole Europa în lung și în lat, fără niciun căpătâi. Nu, sunt erori mari, nepermise, care nu pot avea decât consecințe grave, foarte grave. Pentru moment, acești oameni (care constituiau o părticică din
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de vis petrecute împreună. Pot spune că nimeni nu ne-a oferit mai mult decât au făcut-o ei într-un interval atât de scurt. Drumul de la New York la Washington este de aproximativ 4 ore pe autostradă cu viteză maximă. Ajunși acasă la Dana în jurul orelor 15 după 2 ore de relaxare ne-au îmbarcat în microbuzul lor elegant (aici orice familie cu mai mult de un copil are mașină cu 6-8 locuri) și am purces înspre Atlantic City unde am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dar cu antecedente ce coboară până acum 1,5 miliarde de ani, a fost dictată de adaptarea la un mediu exterior modificat: de 1,7 miliarde de ani apăruse oxigenul − nociv pentru organismele monocelulare heterotrofe de până la el −, iar concentrația, ajunsă deja la o treime din cea actuală, creștea În permanență prin contribuția algelor. Fie și pentru a opune o suprafață mai mică exteriorului, mai multe celule s’au lipit unele de altele. Cam ceea ce face iarna o familie de albine
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doilea - „neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze pe bătrânul Constantin Cantemir. Ajuns voievod al Moldovei printr-o mare îngăduință („parahorisis”) divină - „poate fi pentru păcatele creștinilor acelui pământ”, se rostește „candid” G. -, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu fusese întâi „herghelegiu”, „apoi lefeciu, apoi și ceauș la steagul spătărescu aici în țară”. Demersurile acestor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Aci, ca și în poveștile și povestirile sale, Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale, ajunsă acum să se depășească pe sine-.Asemenea teme erau prezente și în comentariile critice ulterioare. Într-un articol din 2000, eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu, susținând că naratorul „stabil-, „seninși „solaral Amintirilor din copilărie „nici nu
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
adunând o frumoasă avere În urma comerțului de perle și luptă pentru ocuparea tronului Valahiei. Numai că tronul de la București a fost acontat de Constantin Mavrocordat iar el a trebuit să se mulțumească cu tronul Moldovei, fără a plăti nici un ban ! Ajuns domn al Moldovei a inițiat o serie de măsuri : a. pe plan intern sporește "darea ajutorniței ", oferă bani pentru construirea mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași, Înființează spitalul Sf. Spiridon și dispune alcătuirea unei" Condici ce are Întru sine obiceiuri vechi
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Dragoş Matei () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93533]
-
sunt închise sau abandonate. Vizitatorii, veniți cu autocarele, se grăbesc să se întoarcă la Ierusalim nu e recomandabil să rămâi peste noapte aici și deci întârzie din ce în ce mai puțin la fața locului. Cei circa o sută de laici și clerici francezi ajunși aici odată cu arhiepiscopul Parisului, invitat de guvernul israelian, și care n-au poposit decât o oră (și asta în mod excepțional, printr-o improvizație de ultimă oră: nu era în program), n-au lăsat numai amintiri frumoase: n-au făcut
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al identificării pentru evreii din diaspora." Iar dacă oricum Israelul e destinat să devină o mică Americă bis, într-adevăr de ce n-am șterge-o cât mai repejor înspre marea metropolă (cum o și fac, de altfel, numeroși ruși abia ajunși aici), chiar dacă asta ar însemna să cotizăm anual la Fondul Național Evreiesc, conștiința o impune? Poate că așa-zisa "criză a israelitului" e chiar aici, în nehotărârea între port și templu, în marele ecart dintre preaplinul de sănătate de pe coastă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Irod cel Mare a studiat aici tehnicile teatrului și ale pantomimei, pe atunci în plină efervescență, așa cum moștenitorii prinților de astăzi le studiază pe cele ale cinematografului și ale Internetului. Iar tânărul Isus a beneficiat de ele, atunci când micii prinți, ajunși regi, au construit în Samaria și în Pereea replici up to date ale acestor orchestra, vomitoria și cavea care-i fascinaseră atât de mult în metropolă. Era la fel de greu să stai la Tyr, la Sephoris sau la Gerasa fără să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
-i chiar Ierusalimul, oraș în care fiecare își ține sarea sub cheie, ca nu cumva să-și piardă savoarea? Atâtea portițe înguste și atât de puține pasarele! Țara Sfântă arată de departe legătura cu chei sclipitoare ale Împărăției, dar odată ajunsă acolo, în colivie, pasărea descoperă de fapt o împărăție a cheilor, care-i un purgatoriu. Fiecare comunitate, fiecare sectă, fiecare facțiune are la cingătoare o ditamai legătură de chei pe care pentru nimic în lume n-ar împărți-o cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cheii: cine poate deschide și închide ușa de la intrare ale cărei ciocănel, ferestruică, broască și zăvor se oferă senin vederii, dar ascund mii de mizerii. Cum, în prezența cui, la ce oră, erau împinse cele două canaturi ale ușii principale ajunsă unică de când perechea ei geamănă, din dreapta cum intri, a fost zidită? Deschidere fără ceremonial la 4 dimineața, închidere fără ceremonial la 11 noaptea (vai de franciscanul apucat de vreo criză de apendicită în cursul nopții), cer acum prezența simultană a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
celor care dispun de bani, de relații pentru a pleda cauzele cele mai neverosimile. Acesta este riscul: ca postura de victimă să se învecineze cu impostura, cei ce pierd și cei umili putând a fi alungați, spre profitul celor puternici, ajunși maeștri în arta de a purta pe chip masca umiliților"331. Nihilon al lui Sillitoe ne amintește de trecut, când "istoria, așa cum se știe, s-a oprit la începutul regimului prezent, care, de-a lungul celor două zeci și cinci
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
și Wacht am Rhein. Pontiful, cînd i s-a povestit lupta dintre viitorii preoți ai aceleași confesiuni, a izbucnit în lacrimi, ceea ce probabil i-a grăbit sfîrșitul. Succesorul său, aristocrat genovez, fusese sub cardinalul Rampolla un redactor zelos și sclipitor. Ajuns cardinal, ca arhiepiscop de Bologna, cu puțin înainte de Conclav, Benedict al XV-lea a condus cu multă prudență corabia Sfîntului Petru în lunile cît a durat neutralitatea italiană. "Sînt papa tuturor catolicilor din lume", răspundea el celor care ar fi
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
același ceremonial aveau să fie iarăși folosite pentru îngroparea încîntătoarei regine Astrid, ucisă în accidentul de mașină pe malul lacului de lîngă Lucerna. Aceste dolii naționale succesive au întunecat viața publică belgiană, deja zguduită de agitația sistematică întreținută de Rexiști, ajunși, grație alegerilor, în grup compact în parlament, agitație conjugată cu recrudescența revendicărilor socialiste făcute la îndemnul liderului Henri de Man, la originea unui "plan" foarte discutat, așteptînd să devină, sub ocupația germană, un "colaborator" activ. Acțiunile lui Hitler, bine instalat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
magic dezvăluie o ființă totem, ce își revendică neofitul pentru a recrea modelul sacru, antropoofidian. Balada Scorpia I(8) aduce în scenă două personaje în aparență ofidiene. Scorpia și Samodia (fiul ei capabil să se metamorfozeze în voinic) ademenesc trecătorii ajunși întâmplător „în inima câmpului” să intre în fântână pentru a fi devorați. „Strategia” se bazează pe lăcomia feciorilor destul de naivi să coboare în puț pentru a căpăta galbenii voinicului, trădat totuși de aparența lui profund nefirească: „Între furcă și-ntre
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mutilarea inițiatică (pe care am întâlnit-o și în basme sub forma degetului mic retezat) este asociată ritualului culegerii și torsului: „Luni dimineața,/ Luai furchița/ Și secere-n brău./ Tare mă purtai,/ Dejetu-mi tăiei;/ Cursă sânge, cursă,/ Doru mă d-ajunsă,/ De maică, de taică,/ De frați de surori,/ Grădina cu flori” (Valea-deJos - Bihor). Despărțirea dureroasă de familie nu poate fi justificată decât de etapa izolării rituale, ceea ce ne convinge asupra valorii simbolice, a morții prefigurate prin sângerarea plăgii. Versul Tare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin calul care îl duce pe Ardiu, în trei ceasuri în loc de trei ani, până la zâne. El este un cal psihopomp prin natura celui care îl posedă și l-a dat eroului, numai așa se poate afla casa de „pistă lume”. Ajunși acolo, tartorul ghid se întoarce, misiunea lui limitându-se numai la dus. În Ciocârlanul I(30), pasărea magică ce cunoaște ordinea celuilalt tărâm îl și aduce pe Pătru, însă ea înglobează și calitățile psihopompe ale calului. Ardiu trebuie să se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
seara următoare să poposim pentru odihnă într-un sat german, cu toți locuitorii fugiți din calea tăvălugului rusesc. La 2 aprilie un alt viscol ne face greutăți pe singura cale de acces spre Iaska, în stânga Nistrului și Krokmaz pe dreapta. Ajunși aici, și oamenii și locurile sunt mai prietenoase, mai ales le simțeam ca ale noastre. Doar pășeam pe pământ românesc cu salba de cetăți de apărare lăsate de Ștefan cel Mare și Sfânt. Oamenii au ajuns în Basarabia, doar cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pare că s-a turnat și un film după ea. Între timp, altă piesă într-un act, Haidem la teatru, e premiată de Societatea Autorilor Dramatici și jucată de Naționalul din capitală în 1933, iar în 1934, de cel clujean. Ajuns ziarist, M. semnează în „Gazeta noastră ilustrată” și în „Săptămâna CFR” și în fine intră în redacția „Universului”, ziar în care, până în 1945, publică reportaje diverse, cronici, însemnări de călătorie ș.a. Mai utilizează și pseudonimul Valmar. În stagiunea 1940-1941 la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288010_a_289339]
-
unei iminente catastrofe. Ori suferă cu toții de insomnie, ori s-au baricadat, din instinct de apărare, într-o formă de anestezie inerțială, vecină cu nesimțirea. Mă gândesc, mai curând, la cum trebuie să ne purtăm fiecare dintre noi cu cei ajunși, în ierarhiile disperării, sub nivelul nostru. Mai întâi, e limpede că discursul nu ajută. Când cineva e în pragul prăbușirii interioare, nici o teorie a redresării nu funcționează. Perorațiile înalte despre sensul nobil al suferinței, despre curaj și despre neobosita protecție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
televizor un tânăr foarte simpatic, curățel și cuviincios, președinte al unei organizații care protejează libertatea de conștiință și luptă pentru înlăturarea simbolurilor religioase din locurile publice. Tânărul se declara „liber-cugetător“. Ceea ce părea să-l salveze era o anu mită candoare. Ajuns, prematur, la limpezimi boreale (am putea să zicem chiar „dogmatice“), omul n-avea dubii și nu și punea întrebări. Era prizonierul unei convingeri de beton, asupra căreia nu părea să fi cugetat suficient, valorificând până la capăt măcar resursele rațiunii. Pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Trandafir, a revenit în țară. 122.Scorobeț Ioan și 123.Scorobeț Elisabeta, stabiliți în America. A mai părăsit satul și a plecat în Rusia prin 1880, Căpățână Ion din Streza, fiul lui Nicolae Căpățână și al Evei Boșcă. Că odată ajunși acolo în America, oamenii noștri nu au dus-o mai rău decât acasă, chestiunea aceasta a fost confirmată de probe de necontestat. De mai bine de o sută de ani de când a început exodul, marea majoritate a celor plecați au
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]