1,673 matches
-
să-l mustre; pentru papa suntem toți niște copii). În ultimul lui spectacol, cum ieșea de pe scenă în culise, cum cădea în brațele doctorilor. L-au îngropat cu paginile din Hamlet pe piept, cum a lăsat scris în testament, cu alai de oameni care plângeau. Am fost și eu, m-am dus direct la cimitir. Și-acolo a fost ca la teatru, când am ajuns am întrebat unde e groapa, iar un om de la poartă mi-a explicat unde e și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pare geamăn, De-atunci un foc îl mistue în sin. " În van stau locului, stau să mă-ndeamăn Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin". 55Pătruns de dorul neștiutei Verguri S-au dus să ceară sfat la sânta - Miercuri. Alai, convoi, - îi zise atuncea sfânta, Napoi trimite, nu lua nimica Și singurel te du de-ți cată ținta, 60Căci strimt e drumul și e grea potica. Ia calul meu cel alb; el se avântă, Ca gândul sboară-n lume fără frică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
DE IULIE. ESTE ORA CÂND CEI CE NU FAC NIMIC SE ÎNCUMETĂ SĂ IASĂ PE BULEVARDE. CEI MAI MULȚI PAR CĂ SE STRĂDUIESC SĂ ÎNDEPĂRTEZE CIUMA PRIN ETALAREA LUXULUI LOR. ÎN FIECARE ZI, PE LA ORELE UNSPREZECE, PE ARTERELE PRINCIPALE, EXISTĂ UN ÎNTREG ALAI DE BĂRBAȚI ȘI FEMEI TINERE LA CARE POȚI SIMȚI ACEASTĂ PASIUNE DE A TRĂI CARE CREȘTE ÎN SÂNUL MARILOR NENOROCIRI. La amiază, restaurantele se umplu cât ai clipi din ochi. La uși se formează foarte repede mici grupuri care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
A încăput la fiecare/ Atât cât a putut/ Și câte lacrimi/ Mările vor strânge/ Iubirea înșelată/ nu pot plânge.” în lume, porunca e veche/ Orice fărâmă să aibă pereche. în mersul nesfârșit,/ eternitatea-i clipă... Doar veșnică-i iubirea/ cu-alaiul ei de dor. Din iubire s-au scris poemele/... s-au înălțat piramidele/... s-au sădit grădinile/ și tot... Din iubire pentru putere s-au iscat războaiele (cu întreg cortegiul de distrugeri de vieți și bunuri materiale, cu abominabile crime
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
atare creatură precum Conțopistul-varză răzbate prin vremi este un omagiu adus infinitelor subterfugii și șireteniei lumii noastre. În era Cortinei de Fier, Varza era stăpîna supremă. Atunci cînd numai elitele Își permiteau să mănînce carne și pește, primatul verzei, cu alaiul său de napi, gulii și cartofi, era acceptat de popor fără urmă de Îndoială. În metaforă, ca și În realitate, Varza ședea pe tron, servită fiind de un credincios anturaj de deținuți. Susan Îl privește pe Wakefield cum citește, așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare la cele patru colțuri ale platformei. Ne-am dat mai în față ca să vedem mai bine. Perdelele carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să i se alăture și să ia parte. Nu s-a supărat, și, la vremea când primele smocuri de iarbă s-au ivit de sub zăpadă, amândoi înțelegeau și rosteau frazele cele mai simple și obișnuite. A venit și primăvara cu alaiul ei de berze, rândunele și licurici care seara întreceau numărul stelelor de pe cer. Azilul era de-acum înălțat, și elevul lui Garibaldo, care învățase să recunoască multe ierburi, bace, plante, scoarțe și rădăcini de leac, a început să colinde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lumea e lume, episcopi și preoți de toate confesiunile și-au deplâns împreună regina. Înainte de a fi scoasă din palat, Rotari a dorit să o acopere el însuși cu mâinile lui, cu un văl scump egiptean. A fost dusă cu alai mare în biserica San Giovanni, pe o lectică îmbrăcată în flori. Rotari mi-a îngăduit s-o sărut pe frunte, după care a rămas singur cu ea. A stat până la apusul soarelui, când fiul său s‑a dus să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gardul metalic. Era în 26 iunie 1931, pe Calea Victoriei. Abia căzuse seara, se ridica spre cer mirosul de caprifoi și de grătare. Zogru venea de la Capșa, cu o femeie tânără, care mâncase înghețată și care acum se întorcea într-un alai de cinci fete, toate tinere, dar între care ea era regina grupului. Era fericit și amuzat totodată și stătea fără nici o grijă, când a ajuns în dreptul unei case albe, cu cerdac brâncovenesc, una nu prea mare, care mai este și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e în toi, Mic și mare strânși în gloată Fac un mare tărăboi. Saltă praful de pe uliți Câinii latră fără glas Ceata de copii năvalnici Joacă, cântă, fac alai. Blând privește mândra lună Pe ștrengarii mititei, Râd pe sub mustăți bătrânii Care au fost așa, ca ei. Peste tot e veselie, Jocul e neîntrecut, Roata vieții se învârte Și o ia de la-nceput. Elinescu Raluca, clasa: a VIII-a Școala
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Primăvara iată vine! Iată vine și la mine. Toată iarna eu am stat, Am stat și te-am așteptat. Cu umbra păsărilor în zbor, Cu jocul albinelor. Copilași și copilițe, Băiețași și voi fetițe Hai cu toții să strigăm: „Primăvară cu alai Vino și la noi pe plai”. Vara Cu călduri dogoritoare Și cu ploi răcoritoare, Care se succed deodată, Vara a sosit îndată. Păsările ciripesc, Greierii toți lenevesc, Dar auzi strigând deodată, Din valea îndepărtată, Copiii care strigau în gura mare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zâmbesc. Acasă la bunica, Piticii poposesc. Și zânele și zmeii, Acolo se-ntâlnesc. Acolo personaje Cu patimă vorbesc. Primăvara Primăvara cea voioasă A venit prietenoasă, Cu un car de floricele Ce sunt tare frumușele. Cu un stol de fluturași, Cu alai de toporași Primăvara-i muncitoare Dar și plină de culoare. A adus încetișor Printr-un simplu zborișor, Vestitori ai primăverii Oamenii mândrii ai țării. Viorea și ghiocel Sunt micuță și suavă De ce-s mov toți mă-ntreabă. Sunt micuță parfumată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mea colorată Fiindcă eu încă mai trăiesc în lumea mea de copil. Toamnă Vara a trecut repede Școala a-nceput din nou Șuierul vântului e limpede E frig și când strig e ecou Anotimpul dulce, toamnă dragă Ești tu cu alaiul tău De păsări ce pleacă-n țara cea caldă Și le duc dorul mereu. Pripici Alina-Ștefania, clasa a V-a Școala Gimnazială Mușătești Argeș profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Jocurile și jucăriile copilăriei Aș vrea, la vârsta ce o am, Să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Cât e ceasul?”, iar eu cu surâsul meu ostentativ și calm de odinioară să-i răspund: „E acum”. Privesc oglinda și,oricât mi-aș trece cu mâna peste părul cărunt, imaginea de pe sticlă rămâne aceeași: o fetiță cu fundițe cu alai de fluturi în păr,cu stele în palmă, cu baghete fermecate, cu zâne și povești, cu păduri și ape,cu ulițe prăfuite,cu doruri și împliniri. Este o oglindă magică pe care o aveam cu toții ascunsă într-un ungher de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca să nu pierzi florile gândului tău pe care, altfel, le ia vântul“ (Nicolae Iorga) Vară iar... Fiica cea mai strălucitoare cu gene firave de mărar, ochi de mărgăritar și cercei de cireșe, a revenit pe minunata scenă a naturii cu alaiul său de flori și fluturi multicolori. Fluturii care plutesc în văzduh plonjează pe gingașele petale ale florilor. Intrând în acest paradis mă cufundam în albastrul odihnitor al cerului și mă îndreptam spre visare, spre reverie formând vraja acestei lumi feerice
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din nou coroana pe cap, regatul a reînviat, cerul s-a luminat, natura a reînverzit și florile au înflorit. După 12 ani de întuneric, totul revine la viața liniștită de dinainte. Desigur că ceilalți zmei răi, care făceau parte din alaiul lui Marcus, au fost exilați din țară, mama Izabelei a fost eliberată din pivnița întunecată și poporul a devenit din nou liber, iar oamenii nu mai mureau de foame, de sete și de oboseală. Regina nu a fost de acord
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au apucat să se prăfuiască - și tata s-a oprit înfigându-și toiagul în pământ. Esau se arătase ochilor noștri la marginea unei vâlcele. Iacob s-a dus singur să-l întâmpine și la fel a făcut și Esau, iar alaiul fiilor îi urma pe fiecare îndeaproape. Priveam înfricoșată din vârful dealului cum cei doi bărbați se apropiau unul de altul. Într-o clipă, tata s-a aruncat la picioarele fratelui său. Am crezut un moment că a căzut străpuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Naiba să-l ia, îl aștept de-un sfert de ceas. În sfârșit, cei trei se îmbarcă, Plainjones în față, Harry Kerch și Naomi Ruth Fisher în spate, agenții F.B.I. și pușcașii marini, câte patru, se îmbarcă și ei, și alaiul pornește. Naomi Ruth privește cu dezgust străzile înguste, prost pavate, țipătoare. Ce oraș nesuferit, ce murdar, se gândește. Ce lume străină. Cu doar câteva zile în urmă, vineri mai exact, drept în fața bisericii Batiște, un vagabond murdar și beat își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
praf, a soluție de curățat podeaua și a fum de țigară. M-am opri în prag, să verific încă o dată, dar n-am prins nici cea mai mică urmă de sânge proaspăt în aer. Poate de aceea regina duhurilor și alaiul ei fuseseră atât de răi. Sam! Salut! zise Matthew, înaintând spre mine. Vrei o cafea? Nu, mulțumesc. Mă întâlnesc mai încolo cu Hugo la ceai și încerc să nu amestec băuturile. Aha, zise el, fără nici un fel de reacție. Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se duse s-o încurajeze și el pe Tabitha. Sophie își făcu apariția cu un strănut uriaș, de pe traiectoria căruia încercă să scoată bucățile de material pe care le avea în brațe. Le trânti pe biroul lui Matthew, urmată de alaiul de zâne, care erau cu mult mai vesele acum că aveau să vadă cum urmau să arate costumele lor. Chiar și Tabitha apăru, în cele din urmă, din bucătărie, și o cuprinse și pe ea veselia, astfel că păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Tania Pârvu, clasa a III-a Clubul Copiilor Câmpulung Muscel județul Argeș profesor coordonator Ileana Mihaela Cîrstea Natura se luminează la chip și minunile încep să se întâmple. Alaiul de flori multicolore de pe câmpii este admirat de copiii durdulii și roșii în obraji. Iarba verde ca smaraldul este țesută de natură. În aer se simte un miros proaspăt de primăvară, iar soarele nestemata cerului, ne mângâie blând. Ghioceii gingași
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
aceștia, la expozițiile lor personale. Apoi am luat drumul hârtiei reciclate, pe cărarea Copoului, spre Casa Mihai Ursachi. “Sărbătorile la români” le-am marcat permanent cu panouri impunătoare, pline de mesajul primirii unice-cu pâine și cu sare și cu alaiul datinilor străbune, pornite din jarul vetrelor noastre. Am evidențiat alaiul pregătirilor care ne mângâie sufletul veșnic, de bucuria strămoșească. “Măștile de sticlă”, cele construite din deșeuri materiale și din elemente din natură, icoanele pe sticlă, toate au încântat privirile oamenilor
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
reciclate, pe cărarea Copoului, spre Casa Mihai Ursachi. “Sărbătorile la români” le-am marcat permanent cu panouri impunătoare, pline de mesajul primirii unice-cu pâine și cu sare și cu alaiul datinilor străbune, pornite din jarul vetrelor noastre. Am evidențiat alaiul pregătirilor care ne mângâie sufletul veșnic, de bucuria strămoșească. “Măștile de sticlă”, cele construite din deșeuri materiale și din elemente din natură, icoanele pe sticlă, toate au încântat privirile oamenilor, atât la Teatrul “Luceafărul”, cât și la Biblioteca “Gheorghe Asachi
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
mai zbori în siguranță nu se mai poate. Am să te reclam la controlul traficului! Privi lung în urma lui. Îi veni să se frece la ochi... Rău e când te bate soarele în cap, ai vedenii... În depărtare văzut un alai de nuntași, cu sticlele în mâini. Pe măsură ce se apropie de ei, mirarea crescu direct proporțional. Mirele și mireasa erau întinși în două sicrie, galbeni ca ceara și cu mâinile pe piept, iar lăutarii cântau „Ia-ți mireasă ziua bună”... Nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
conform obiceiului. Dimineață, după perinița și ciorba de potroace, or să plece în luna de miere. Vor muri din nou peste 30 de zile, asta-i viața, ce să facem? Toți ne ducem, înviem, iar ne ducem, iar înviem... După ce alaiul trecu și se îndepărtă în sunet de țambal și acordeon, se așeză pe marginea șoselei și privi lung în urma lor. Iar ne ducem, iar înviem... Moșu’ care m-a amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]