1,692 matches
-
coboară jos în Peșteri! Mării săi oameni urlă și zvîrlă colbul, și-ncărunțitul par și-l smulg. Delicatele-i femei și copii țipă peste-amarul vînt, 665 Prădați de a lor frumusețe, cu părul smuls și pielea încrețita. Iată, întunecime-acoperă lungul alai de prapuri peste vînt, Si de cai negri și oameni înarmați și prizonieri nenorociți în lanțuri. Au unde-i vor primi mormintele pe toți, și unde le va fi lăcașul? Și cine jelui-va taină ce niciodată Prizonierii nu și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
două armate au făcut joncțiunea la Tălmaciu, lângă Sibiu. Bătălia cu Andrei Bathory s-a dat la Șelimbăr, ( 28 oct. 1599). Lupta s-a sfârșit cu o strălucită victorie a lui Mihai. La 1 noiembrie domnul este primit cu mare alai În Alba Iulia, capitala Transilvaniei. După ce Dieta l-a recunoscut ca principe, Mihai a luat măsuri menite să consolideze unirea celor două țări. Pentru crearea frontului comun antiotoman al celor trei țări române trebuia Înlăturat Ieremia Movilă, supus polonilor, tributar
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
era încurajată, acceptată chiar, până într-atât încât fratele mai mare, cuprins de o gelozie extremă, vru să pună capăt acestei situații echivoce printr-o căsătorie. Făcu cererea familiei și fu acceptat. În ziua stabilită, logodnica merge la biserică cu alaiul de rude; minutele se scurg, trece o oră și pretendentul nu ajunge; apare în sfârșit fratele mai mic, anunțând că viitorul soț renunță la căsătorie și că el se prezintă în locul și poziția acestuia. E acceptat, preotul care slujește ca să
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de sentințe evanghelice și de naive picturi bizantine. Această biserică are privilegiul de a primi nunțile de neam mare. În acea zi, arhiepiscopul coboară din mitropolie cu numerosul său cler, dascălii și capela sa de copii de cor. Oficiantul și alaiul său se adună sub cupola transeptului, în jurul unei mese rotunde acoperite de un covor cu flori de aur; pe covor se află vasele sacre, pâinea (sub formă de pișcoturi) și vinul de împărtășanie, lumânări legate cu noduri de panglică roz
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
dintre cele mai sonore; ne-a dovedit-o la botezul său. Copiii de casă bună își au privilegiile lor la naștere. Arhiepiscopul vine să îi boteze în casa părintească; e înzestrat, ca la biserică, cu podoabe splendide, înconjurat de un alai numeros, cu mitra pe cap și cârja episcopală în mână. Ritul bisericii din Orient nu cere decât o nașă; ea ține copilul în timpul ceremoniei și îl dă gol oficiantului, care îl cufundă în trei rânduri până la fundul cristelniței. Apa e
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
balaur sortit de propria-i natură, fără voia lui, să devoreze carnea. Și stă patru zile fără să atace drumeții, gemând pe o piatră. Într-a cincea zi i se face foame și omoară un bătrân voievod care trecea cu alaiul lui. fiul balaurului o iubea pe fiica voievodului și se căsătorește cu ea. Cuplul vine la tatăl mirelui, care la apropierea lor renunță la înfățișarea de monstru și o ia pe cea de cavaler galant. Iar în timp ce soții dorm, înalță
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
motiva, poate - crede Neculce - „osânda” acelei țări, „că-i tot schimba domnii adése, și-l blăstăma toată țara291, și închiderea ei printre pricinile ce au dus la uciderea Prințului Aurului) - era în bună măsură constituită în zestrea pe care un alai impresionant, descris de cronicari, a dus-o în 1694 la Iași. Foaia de zestre, alcătuită „cu mila lui Dumnezeu” la 13 octombrie 1693, enumera: „1 iie cu lésă de mărgăritare împletită, za taleri 500; 2 ii iar cu mărgăritar și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
greu, înflorat cu aur și tivit pe margini cu benzi de blană. Ea poartă cercei sau pandelocuri de aur și mărgăritar, lungi până la umeri...” 316. Alexandru cel Bun e însoțit de Doamna sa - Ana, de data aceasta -, în fruntea unui alai impunător, și în pictura murală ce evocă aducerea la Suceava a moaștelor Sfântului Ioan cel Nou. Zugrăveala din pridvorul bisericii Mănăstirii Sucevița este mai nouă - e adevărat -, datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, dar este foarte posibil ca ea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
absență” extrem de „prezentă”), dangăte necontenite de clopote. Cortegiul constituit spre a-l însoți pe defunctul Voievod (era ultima lui arătare în fața supușilor) pe o cale mai scurtă, până la biserica domnească ori până la catedrala mitropolitană seamănă, ca fast și etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Brâncovéni, că acolo era îngropat”), prezența cortegiului funerar (descris și de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae 595 și alcătuit în toate împrejurările similare: „Sin vero in monasterium quoddam longe extra urbem situm se condi mandaverit...” 596) devenea obligatorie. în oraș, alaiul de îngropăciune trebuia să impresioneze (și arhiereii străini, mai mereu în vizită prin București, reprezentau astfel de prezențe forte). Ca urmare, Voievodul a „orânduit” „mulți boiari tot rude de ale Mării sale, întâi la curte la dumneaei făcându-se pogrebaniia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
au dus de s-au astrucat unde au lăsat cu sufletul dumisale, toți cu un glas rugând pre Dumnezeu ca să o odihnească în «corturile drepților, la vécinică împărăție aminț”. în cronica lui Radu Popescu, știrea este redactată cu parcimonie, dar alaiul de îngropăciune se conturează: „într-aceaia vréme și muma lui Costandin vodă, jupâneasa Stanca, au murit și cu cinste i-au făcut pogribaniea în București. Deci ridicând-o de aici într-o carâtă, rânduind boiari, jupânese și slujitori o au dus
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Iorga, Studii și documente..., vol. XIV, București, 1907, p. 331; Dan Berindei, Urmașii lui Constantin Brâncoveanu, p. 277. 100. Căci grupul îndoliat și epuizat de „pedepse și patimi” s-a întâlnit pe drum (până la Varna veniseră cu o corabie) cu alaiul ce venea să-l instaleze pe tron pe Ioan Mavrocordat (vezi Constantin Gane, op. cit., vol. I, p. 437). 101. Deși unii istorici (vezi Dan Berindei, op. cit., p. 277) le privesc cu oarecare circumspecție. 102. Ștefan D. Grecianu, op. cit., vol.III
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
zel), de comportament (lipsă de politețe, nesupunere), de discurs (vorbărie, obrăznicie), de corp (poziții "incorecte", gesturi nepotrivite, murdărie), de sexualitate (lipsă de pudoare, indecență)199. Ulterior, disciplina s-a transformat într-un canon al normalității, fiind întotdeauna însoțită de un alai de consecințe care a vizat (și vizează) fie conformitatea (recompensele), fie abaterea, adică nonconformitatea (pedepsele). Următorul pas l-a constituit identificarea "canonului", a normalului cu naturalul, ceea ce a constituit o legitimare în plus pentru imperativele reprezentate de canonul respectiv: [...] în
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
sărbătoare (24); alb (22); cununie (22); căsătorie (19); mare (18); frumoasă (15); miri (15); familie (14); rochie (12); iubire (10); mire (10); botez (7); divorț (7); veselă (7); căsnicie (6); dans (6); eveniment (6); legămînt (6); muzică (6); uniune (6); alai (5); bani (5); dragoste (5); împlinire (5); soți (5); vis (5); oameni (4); bucurii (3); ceremonie (3); chef (3); cheltuială (3); cumătrie (3); de vis (3); dorință (3); gălăgie (3); în cer (3); început (3); înmormîntare (3); jurămînt (3); mută
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
natural (2); natură (2); noroi (2); nou (2); obicei (2); obiceiuri (2); orășel (2); patrie (2); plai natal (2); populație (2); puțini (2); vacanță (2); vale (2); vecin (2); verdeață (2); abundență; adrenalină; adunat; adunătură; aer curat; aer proaspăt; agricultură; alai; amintire; apropiere; arhaism; armonie; ascuns; autenticitate; Bardar; bătrînesc; bătrînețe; bio; bîrfă; bogat; bogăție; Bucovina; bucurie; bunătate; cal; casa părintească; casă de vacanță; case cu hornuri; case pe pămînt; căldură; călduri; căsuțe; cerc; cetățeni; ciobani; colectivism; colibă; colină; coline; constrîngere; conviețuire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
devine, ca și publicul ei, o funcție a discursului, retrăgându-i-se dreptul de a viețui în afara textului. Prin selectarea celor mai reușite sau mai relevante emisiuni își asigură locul în texte valoroase, deschise către un agent uman cu tot alaiul de emoții etice și estetice. Odată cu trecerea timpului, cronicile, prin natura lor anticipativă, pot ajunge în neconcordanță cu răspunsul final al receptorilor unei opere, dacă nu asociază rigurozitatea critică cu autoexigența. Monica Lovinescu vorbește despre importanța memoriilor atât în calitate de autor
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și ai bisericii putea fi convocat în anumite ocazii. Puterea guvernamentală era însă ferm deținută de domnitor, de slujitorii, funcționarii și de sprijinitorii familiei acestuia. Boierilor le rămăsese practic o influență politică relativ mică, în ciuda faptului că, desigur, domnitorul și alaiul lui de greci nu puteau înlătura total aristocrația autohtonă. Fanarioții erau nevoiți să acționeze în colaborare cu și prin intermediul acesteia; ei puteau oricînd găsi pe cineva cu care să coopereze. Facțiunile boierilor din cele două provincii țeseau și ele intrigi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sultanii otomani încercau să-și reafirme autoritatea de care se bucuraseră cîndva. Opoziția față de centralismul și absolutismul austriac avea la bază o nobilime istorică a cărei ascendență putea rivaliza cu aceea a familiei habsburgice. Poarta era sfidată de un întreg alai pestriț de ayani, bei, căpetenii militare creștine și musulmane și bandiți sadea grupuri care nu aveau de secole tradiții de putere politică. Pentru ambele state, înfrîngerea militară, sau amenințarea acesteia, a jucat un rol major în apariția necesității reformelor. Situația
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Biserica „Sfântul Spiridon Nou" din București și urca pe Dealul Patriarhiei, unde-și avea sediul Camera Deputaților. Era președintele Camerei inferioare a Parlamentului României. Avea o demnitate în atitudine, dar una măsurată, o demnitate cotidiană, de bun simț. Singur, fără alaiul altora din vremea sa și mai ales de mai târziu, gânditor, dar prezent, mergea firesc spre locul său de muncă, probabil la fel de firesc cum mersese în momentele „de bine" din viața sa, aflată atunci spre apus, dar și în cele
Paul Negoiță, mărturisiri despre Ion Diaconescu: Momentul a fost sesizat cu discreție by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79117_a_80442]
-
să scoată plantele, cu rădăcină cu tot, și să le transporte de îndată în Lo Yang, unde cîinii sînt uneori atît de sălbăticiți, încît înfulecă pînă și petalele florilor. - Să nu rămînă nici măcar un singur butaș, Ciua! - îi spuse băiatului. Alaiul trecu mai departe. Și, conform poruncii, carele se aliniară în curte iar Ciua le încărcă, umplîndu-le cu peonii. A doua zi, împărăteasa se plimba prin grădină. Bătea un vînt rece. Sărbătoarea luase sfîrșit. Se ofilise fiecare petală, fiecare floare se
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
o sumă de sugestii ori de trimiteri cu adresabilități lesne recognoscibile: Ravel, Boulez, Lachenmann, Sciarrino. Și tot cu adresă fixă sunt aluziile la categoriile de unde sonore (: sinusoidale, rectangulare, dinți de ferestrău), unde explorate de asemeni de Gérard Zinstag, și în alaiul cărora Grisey jubilează, declanșând procese complexe de transfigurare a lor în aliaje timbrale, formule ritmice ori solo-uri instrumentale, cum este, de pildă, cel al pianului, instrument împins aici către limitele virtuozității tehnice. Limite ce sunt greu de apreciat atunci când
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
răsfoit în tranșă inspirației ei. În neliniștea inteligenței ei. În fustele talentului ei l-a purtat pe micuțul pinguin tot așa cum fustele bunicii materne l-au dus pe Oskar și toba lui de tinichea. Gellu Naum a revenit cu tot alaiul de cuvinte halucinante rostitecîntate ludic-nebun de Ada Mîlea, Dorina Chiriac și Radu Bînzaru. Am mers după acest Apolodor prin teatre și cămine culturale, l-am ascultat sute de kilometri în mașină, acompaniat de glasul fiului meu, pe urmă au fost
Robinson e singur singur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4076_a_5401]
-
de-al spune, Cuvântul cel demn, respectat pe vecie, Cuvântul ce naște doar faptele bune. IUBITE COPILE, ți-e dragă și vara Cu-ntregile-i munci, ce pornesc de cu zori, Și care ți-aruncă în brațe și para Din soare, și-alaiul de vise și flori. IUBITE COPILE, nimic mai măreț nu-i În lumea aceasta, decât să-ți clădești Tu însuți o ȚARĂ, de care să spui Că alta, niciunde, nu poți să găsești. IUBITE COPILE, să fii ca străbunii, Viteaz
Curierul „Ginta latină” by Toma Istrati () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2319]
-
scăpa cititorului atent. Acest ultim volum antum apărea în 1967, într-o perioadă de relativă și pasageră diminuare a presiunii politice; poemele de-a dreptul subversive fuseseră scrise în mijlocul celui mai adînc întuneric; teritoriile imaginare prezente în Pe un papirus, Alai sau Prin nișe locuri rele semănau ca două picături de apă cu România anilor ‘50, unde teroarea atinsese culmea. Lunga tăcere a poetului (de la Visuri în vuietul vremii trecuseră deja aproape trei decenii), faptul că el desfășurase o intensă activitate
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
acesta continuă totuși să aibă atîția dușmani. Pe scurt, Vladimir Tismăneanu oferă imaginea paradoxală a unui intelectual care, în ciuda numeroaselor relații pe care le întreține, are foarte puțini prieteni. Căci, prins între malurile unei suspiciuni bilaterale și înconjurat de un alai de îngînători de complimente cordiale, Tismăneanu trăiește singurătatea omului înconjurat de o puzderie de cunoștințe. Numai așa îmi pot explica cum de un om cu atîția prieteni are parte de atîta mîrîială surdă și neîntreruptă. Și atunci, făcînd bilanțul acestor
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]