1,532 matches
-
desenului cum numai o lanternă magică ar fi putut-o face. Ligheanul era mai adevărat decât tot ce s-ar putea vedea vreodată cu ochii. Vasile se frecase la ochi, se ridicase-n genunchi în patul larg, cu înflorituri de alamă pe tăblii, se-nchinase la icoana din peretele de la răsărit și, în cămeșa sa lungă până peste genunchi, prinsese a levita, în picioarele goale, prin odaie. Soarele n-avea nimic de-a face cu transparența scânteietoare ce umplea încăperea. Icoana
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la fața stupidă a soldatului, observând prima dată cum îi picură uleiul de pe vițele de păr năclăite. Ajunsese la garnizoană puțin cam târziu. Colonelul inspecta deja mult prea lustruitele pompe trase de catâri, cu tulumbele răsucite șerpește în jurul cisternelor de alamă. Marile depozite de cărămidă roșie din curte îi părură deodată amenințătoare, iar platanul uriaș - prea viu pentru un simplu copac. Își mai reveni în rutina comenzilor militărești și a verificării pârghiilor și manometrelor de pe pompe. În vârful Dealului Spirii, micuța
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hipnotice de cristal fațetat, pe capra lui șezând însăși Moartea, ce ținea cu-o mână hățurile cailor mascați, cu panașe de struț în frunte și acoperiți cu valtrapuri grele, iar cu cealaltă sprijinea pe genunchi un mare ornic sclipitor, de alamă plină, cu un pendul lustruit ca oglinda ce luneca lent, la dreapta și la stânga, sub un clopot de sticlă. La urmă de tot trecu carul Justiției, nu fiindcă dreptatea ar fi șchiopătat în amărâta țărișoară dunăreană (cum și începuseră să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
semeț prin fața tribunii Majestăților Lor, înțesată de camarilă, miniștri în fracuri, generali și înalte doamne. An-gelul pompier stinsese flăcările de țesătură purpurie, salvase cetățenii desperați și coborâse pe pământ cu bine, în aplauzele tribunii. Pompele strălucitoare, cu manometre strunjite-n alamă, trecură și ele, trase de atelajele de cai pășind în buiestru, trecură și eroii din Dealu Spirii, apoi coloana se opri undeva, pe o străduță lăturalnică, ofițerii oftară ușurați - o făcuseră și pe-asta, slavă Domnului! - iar Vasile, în aparență
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după ele și izvorând cumva din ele sânt acele țăndări ce poartă marca unei prime, reale, copilării. Sânt cioburi pe care le știu bine, rotunjite de atâta manipulare, îngălbenite de prea mult scos la lumină, ajunse ca amestecul mirosind a alamă din poșeta mamei: siguranțe, bănuți ieșiți din circulație, poze alb-negru cu colțul rupt, chitanțe și carnete, un ceas coclit, o proteză dentară înfășurată-n hârtie... Pentru că nu le pot localiza, vreo două fac, poate, trecerea între arhi-amintinle de mai-nainte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
știu" fără repere) drumului până la alimentară. Câțiva copii din vecini: Mia-gulia-linge-farfuria și frati-su. O clădire de vizavi, cu un foișor ciudat. Nori de vară deasupra și bălți pe drum, lucioase, oglindind soarele. Țineam o dată-n mână un clopoțel de alamă, primit de la Catana bătrânul. Purtam un costumaș alb și, ghemuit lângă o baltă, plimbam clopoțelul prin apă, lent, într-o parte și-n alta, pe o rază groasă și sclipitoare de soare. Deodată l-am scăpat și, oricât am prefirat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a celui din față, puțind a transpirație, așteptând să se suie în fine pe cântar. Și doctorii, comisia, făcând bancuri obscene și tâmpite, și sora, aproape o fetiță, privind indiferentă sutele de sexe vinete, chircite de frig, și greutățile de alamă glisând pe vergeaua gradată... Am stat și eu, de-atîtea ori, într-o cameră mirosind a spital, gol pân-la brâu între bărbați de asemenea fără cămăși, rușinat de pieptul meu costeliv, în așteptarea radiografiei obligatorii, simțind adânc umilința și neputința noastră
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o bucățică din marele steag roșu ca sângele vărsat de muncitori? Și-o puse la loc, trecîndu-și-o pe sub epoleți, apoi își scoase bascul din buzunar, unde-l îndesase încă din clasă, și privi multă vreme insigna prinsă cu ac de alamă pe el. Mai avea acasă insigne, o mașină, una pe care era un cap de om și niște litere chinezești, o paletă de tenis, toate frumos smălțuite peste metalul auriu sau argintiu. Dar cea de pe basc era diferită, era o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
puternic de lumină scaldă sectorul cu scaune goale al orchestrei. Pe rând, în haine albe, încărcate de sclipiri, muzicanții se iviră în cercul de lumină, ducîndu-și fiecare, arzând în snopul de raze, instrumentul: trompete, tromboane, o tubă enormă, cinele de alamă, două saxofoane încovoiate... Muzica izbucni la un semn al dirijorului, spectatorii aplaudară, asurziți de acutele furioase ale dixieland-ului, și Ionel uită de sine, de nevastă, de sala întunecată, de universul obtuz și indescifrabil din jur și-și lăsă mintea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Sannyîsa și era complet gol, în afară de o minimă acoperitoare a sexului. Musculos ca un culturist, uns ca și ei pe tot trupul cu un ulei strălucitor, avea pielea de culoarea și mirosul scorțișoarei, fața neclintit zâmbitoare între cercei spiralați de alamă și părul prins într-un mic coc în creștet. Își aștepta intrarea-n arenă cu brațele-ncrucișate, complet indiferent la foiala dimprejur. Nu-și schimbă nici poziția, nici expresia când prin tunelul fiarelor ieșiră, umiliți, leii, nici când pe sub aceleași furci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
munte sculptat în fildeș, arhitectură pustie... Căci pustiu era acel furnicar de palate. Pustii acele Sfinte Sofii, pustii acele Taj Mahaluri. Copilul pătrunse prin porți colosale-n orașul sfânt - cât de sfînt? - și se afundă, lângă omul de foc și alamă lustruită, prin sălile lui înghețate. Săli vaste de marmură, goale de orice mobilier, goale de tapiserii și tablouri. Numai arcuri, bolți, pilaștri albi și goi, numai tăcere încremenită. Pe jos, mozaicuri de piatră verde și roșie, împletite până la capătul privirii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
statui... În centrul unei săli în care lumina pătrundea prin ferestre foarte înalte trona o mare mașinărie metalică prinsă-n buloane direct pe mozaicul lucios. Era o presă hidraulică având în jur, risipite în clinchete pe podea, fâșii lungi de alamă decupată. În altă sală, cu o mare cupolă ridicată deasupra, era clădit chiar în centru un fel de amvon extrem de înalt, care părea de la distanță un far sau un castel de apă. Mergeai ore-n șir pe oglinda podelei acoperite
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n înserare. Ruine melancolice îndurînd căderea definitivă a nopții. Și marea-n fundal, și norii deasupra, într-un impasto neliniștit. Și sub tablou, prinsă-n grosimea ramei, o plăcuță de alamă cu luciul pierdut, pe care era gravat un nume: Desiderio Monsu. De unde știuse el peisajele carstice din adâncul somnului meu? Cum le pictase el acum patru sute de ani, cu acea acuratețe a nebuniei cu care vezi în vis fiecare detaliu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
infimi de cheratmă, iar dedesubt un fel de cărniță elastică și străvezie prin care răzbăteau umbre prelungi, vag colorate: vase de sânge, canale sudoripare, terminații nervoase... În mijlocul volutelor de lemn aurit ale ramei, sub tablou, se afla o plăcuță de alamă pe care scria titlul picturii ("în fața Marelui Portal") și numele artistului, imposibil de deslușit, așa cum în vis nu putem citi rândurile limpezi ale unei scrisori, deși vedem fiecare literă cu o claritate monstruoasă. Fata sui, scuturîndu-se de această viziune, cele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
turbinei, cu capul metalic și dintele ei din vârf, gata să zboare țăndări de măsea într-o gură caldă, umană, căptușită cu pereții moi ai obrajilor și-n care limba se chircește și saliva e suptă de un cârlig de alamă coclită. Un coș de gunoi cu tifoane însîngerate și-un pahar pe-o poliță specială, plin ochi cu o apă limpede ca o lentilă arătau că scaunul dentar era funcțional și că fusese folosit de curând. Coca se-nfioră când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a sălii, având în fața ta un perete cu lambriuri sculptate în care se contura o ușă care-n întuneric părea un cheag de sîn-ge-ntărit pe o rană. Coca nu mai ezita, se-ndrepta hotărâtă spre ușă, apuca mânerul sferic de alamă și trăgea cu putere. Lumina unei zile de vară, măreață și strălucitoare, pătrundea atunci ca un pumnal în marea hală-nghețată. O dată cu ea răbufnea un val de căldură aducând cu el vacarmul străzii, zgomotul tramvaielor, resacul râului, țipătul obsedant al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a se ridica el însuși în capul oaselor, îl îndreptă încet către pieptul străinului. Liniștit, acesta așeză pe pat, la picioarele lui Cedric, valijoara sa de comis-voia-jor, lividă ca de os cranian, și-i deschise cu un declic încuietorile de alamă. În interior, pe un pat de satin alb, într-o scobitură de aceeași formă cu a lui, se afla un pistol identic cu cel din mâna lui Cedric, din metal negru și greu. Străinul îl apucă și-l îndreptă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
le găsesc, vechi, stricate, puțind a cocleală, prin fundul vreunui sertar și se-nverșunează asupra lor, le smulg capacul din spate, le forțează carcasa și extrag apoi, din lăcașurile lor de rubin, titirezele dințate, balansierele nespus de fine, piesele de alamă de forme nedefinite, prinse-n șurubele aproape invizibile, a căror spiră strunjită pare cel mult o iluzie. Copilul le-nșiră pe luciul mesei, în fața lui, fără să-nțeleagă cum a putut o minte omenească să inverseze distrugerea. E atât de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca sculptat în lemn, negrese cu fundul proeminent, rusoaice cu buzele unsuroase și aproape fără pubis, nordice cu pieptul larg ca de bărbat, irlandeze cu ochi capii între pleoape cu conjunctivită, indience elefantine umplând întreaga fereastră, togoleze cu inel de alamă în buza de jos), că-ți odihnești privirile pe panoul dreptunghiular și alb ce adăpostește hidrantul. Presărați printre sutele de femele vedeai - mai curând, descopereai - și cîte-un mascul, fardat și rujat, cu perucă luxuriantă, cu pieptul prins într-un mic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ncepu să urce din nou scara. Cei trei urcară-n urma ei prin cilindrul albastru-vînăt, foarte înalt, al casei scării, în golul căruia treptele se răsuceau ca un burghiu. Pe mici paliere se aflau câte două uși cu plăcuțe de alamă și vizoare coclite, fără lentilă. Ajunși sus, avură deasupra lor doar chepengul pătrat al unui pod, iar înainte o singură ușă, neagră ca unsă cu păcură. În spatele ușii vuia adine, înghețîndu-ți sîngele-n vine, un abis, o cascadă de ape negre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Era tăcere, dar un fel de muzică înfricoșătoare, subliminală, se făcea auzită din ce în ce mai tare, de parcă nu aerul ar fi vibrat, ci spirala urechilor interne ale Cocăi, săpate în stânca țestei ei, ar fi-nceput să cânte ca niște corni de alamă. Deja vedeau, în depărtarea cețoasă, ieșirea din coridor. Era o lumină galbenă, intensă, de parc-ar fi fost gura unui cuptor cu aur topit. Glisând către ea, fata avu din nou senzația că totul e pus în mișcare de foarte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Aripi largi și puternice, cu doi ochi micuți în partea de jos, corpuri groase și inelate. Cîte-un piron de oțel, înfipt în corpuri, între două inele, țintuindu-le pe cutele satinului sidefiu cu care era peretele îmbrăcat. Cîte-o plăcuță de alamă gravată cu cîte-un nume sub fiecare dintre ei. O, frumusețe, de ce gura ta e mereu atât de amară? De ce e cumplit orice înger? De ce numim monstru orice minuni inepuizabilă? Pe plăcile de alamă nu erau înscrise nume de genuri și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care era peretele îmbrăcat. Cîte-o plăcuță de alamă gravată cu cîte-un nume sub fiecare dintre ei. O, frumusețe, de ce gura ta e mereu atât de amară? De ce e cumplit orice înger? De ce numim monstru orice minuni inepuizabilă? Pe plăcile de alamă nu erau înscrise nume de genuri și specii, ci nume de femei: Corrie, Petra, Gertie, Ans, Joke... Și triumfătoarele trofee cu aripile-ntinse nu erau gingașe lepidoptere, ci oase iliace, prinse pe vertebrele lor, centuri pelviene, largi, generoase, de femei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cunoscuți și respectați de public. Condițiile de arendare a poștelor din perioada 1858 - 1861, obligau antreprenorii să îmbrace pe surugii din leafa lor, cu suman sau aba, după același model în toată țara. Surugii trebuiau să poarte un semn de alamă la pălărie sau la căciulă pentru a fi cunoscuți. În anul 1865, s-a hotărât ca tot personalul poștal și telegrafic să poarte uniformă în timpul serviciului și la ceremonii. Personalul Direcțiunii Generale și personalul de execuțieășefi, oficianți și probabil telegrafiști
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
oraș, așezare omenească formând o unitate administrativă. drum foarte îngust. servitor, slujbaș. trăsură de poștă trasă de mai mulți cai. teritoriu ocupat militar de către otomani. funcționar, administrator, îndeplinind funcția de casier, contabil. aparat special format din mai multe blocuri de alamă prevăzute cu găuri, în care puteau fi introduse, după necesitate, niște fișe pentru a da în comunicație două linii telefonice, una cu alta, sau a pune o linie telefonică pe aparatul telefonic al schimbătorului; a pune linia la pământ. un
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]