78,666 matches
-
preparate în ceapă. Avea un scrînciob în care m-am legănat la infinit, ceasuri întregi, privind lumina din aer! Îmi venea să urlu de bucurie. De cîte ori veneam cu scrînciobul în jos, simțeam cum mă izbesc de ea. Lumină albă, rece, electrică, de toamnă. Atunci am studiat îndelung și o răsuflătoare a beciului aflată sub niște trepte de ciment. Trei întîlniri pe care le-am avut cu lumina, atît de prost descrise, de inexact. Rămîn doar cu sentimentul c-am
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
a lui Eugène Delacroix, La mort de Sardanapale, i-a fascinat pe mulți dintre poeții și romancierii epocii, realizând visul lor dublu de exotism în spațiu și în timp; în al doilea rând, tipul mai recent al unei "dark lady", albe ca ceara, cu gene de mătase și ochi catifelați, caracterizați de o flacără rece, oximoron în care nu e greu să identificăm și o influență eminesciană. Oricum, din punctul nostru de vedere, Rașelica este înainte de toate un personaj de clară
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
În timp ce chipul lui frumos Devine tot mai străveziu. Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din care sângeră psalmi. Rugăciuni, Semnul credinței. Ca niște crăpături
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
și chiar foarte pătrat. Surâd Ca și cum mi-ar fi zburat o vrabie de sub călcâiul întins. Albul - ca ultim scop al zborului Cu o daltă tai porumbeilor fulgere, ca să le albesc aripile. „- Dar sunt albe aripile lor. Dar aripile lor sunt albe!", temător mi se șopti aparte. Eu doar am zâmbit și am cioplit mai departe.
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
-i dresez, să-i schimb, să le dau forma mea, dar eșuez! le-aș spune-o-n față dar n-aș suporta durerea lor. Compartimentarea sufletului în fiecare cameră e altcineva pentru fiecare trebuie să-ți asumi răspunderea însă camera albă e numai a mea... în ea pot invita pe cine vreau pe cine doresc să-mi inunde inima doar la un gest necuvântat: am nevoie de tine ca de aer și aerul mi se pare uneori de nerespirat. Avertisment către
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
cu ugerul umflat enorm într-un sutien cu patru sfîrcuri! Sau o iapă roaibă, ridicată-n două picioare, într-un combinezon spumos, bleu-pal! Eventual amîndouă, față-n față, uitîndu-se în sus la o lună mică, trandafirie, ce-apare dintre nouri albi! Cred că sînteți de acord că am spirit comercial! Nu văd nimic "periculos", "josnic", "murdar" etc. în a folosi cele cîteva cuvinte așa-zis rușinoase, știute și răsștiute de toți, strigate și șoptite și scrise pe toate gardurile și trotuarele
Prăvălioara mea de lenjerie intimă de damă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13897_a_15222]
-
dușmănos". Un scriitor care dispare Cine este, însă, Alexandru Monciu-Sudinski? Născut la 13 iulie 1944 la Turnu Măgurele, pedagog la Dragalina (1962-’63), student al Facultății de Limbi Slave din București (1963-’64) și apoi din nou pedagog la Piatra Albă (1964-’65), în fine, licențiat al Facultății de Filosofie din București (1972), el rămîne autorul celor mai grotești proze cu muncitori din istoria literaturii române. Puse cap la cap, principalele surse bio-bibliografice (Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, ediția
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
al resemnării, de un pictor cenușiu zănatic.... Elegie pentru G. C. Acolo e iarnă, plutește septembrie-n adâncuri și vara-i plecată. Petrece-se ora în albii și sufletul pur ridică-se-n slavă. Ce înger sălbatic cu-aripa lui albă îmi zgârie cerul? Ce demon se-abate din calea-i deplin omenească? Aici ard cocorii-n triunghiuri pe zarea celestă și verdele ierbii îngăduie pașii înalți ce-s pe ape. Pleoapa și-aruncă-a ei rază, poetul pe-aproape-i. Împăcare Florile, frunzele toamnei
POEZIE by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/13867_a_15192]
-
fi... Nu mă delegi pe mine executor literar ? - Nu, Niki. Pe tine te deleg să-mi fii public ! Și rîse, întinzîndu-i încă un trup din cele multe ce fremătau a feciorie de hîrtie nemărturisită. Orlov răsfoi hămesit cu mîinile lui albe și nervoase. O dîră de zîmbet i se tîrî atroce pe figură, făcîndu-l să-și întredeschidă buzele și să susure încet: - Sfîntul Moștenitor Gură-de-Fiere, martirul propriilor păcate și teoretician al suicidului, creatorul unei autopornografii în metru antic, numită Moșteniada, purtînd
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Într-adev|r, a venit toamna. O simțeam mai demult, poate că în urmă cu vreo săptămînă, într-o dimineață rece, albă, sfîșietoare. Femeile au un regret grav în priviri; amînarea, pentru o clipă, în aer, a trupului, pare ușor plictisită. Și simt în mine, din ce în ce mai grea, abia ținîndu-se de inimă, o lacrimă lacomă și caldă. Aș vrea să opresc o elevă
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
niciodată nu voi citi chiar toate cărțile, dar carnea se va întrista treptat și definitiv! Va trebui, odată și odată, să mă așez voinicește pe scaun, să-mi potrivesc cu strășnicie coatele pe masă, să iau o mie de coli albe și-un creion infinit și să scriu, să scriu, să scriu Vaca la țară! M-am obișnuit atît de mult cu culcușul acesta, scrisori zilnice, încît, dacă m-ar alunga cineva din el, mi-ar fi frig și-aș tîrîi
N-am citit toate cărțile, carnea e încă veselă! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13952_a_15277]
-
nestăpînit de limitele propriei vieți. Desigur, așa este. Dar să nu uităm că opera celor mai mari scriitori e, de fapt, un jurnal! Întrebați-l (eu am făcut-o!) pe Dinescu!!! Și ca să fiu galant și pur, îmi scot pălăria albă de pai țeapăn, mă înclin cu bastonul subțire sub braț și-i sărut mîna incomparabilei doamne Sonia Larianovna! Cu stimă odobesciană, Emil Brumaru 17 VII-980
Apoi cît de trist am fost by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14195_a_15520]
-
Casa Mare Atîtea lucruri vii și-atîtea lucruri moarte. Care trăiesc în noi tot mai puțin: Tata-moș, mama-bună, lelea Vetă, unchiul Din, Desculți în praful verii de pe părău, departe... Sub nuc e-o Casă Mare. Neam, vecin, La mese lungi și albe, cu fețe luminate, Ciocnesc cupe de aur și omenesc bucate. Vorbind de una-alta, glumind cîte puțin. Cînd, obosit de drumuri, de filme și cuvinte, Atît de diferite și atîta de la fel, O să mă-opresc de-odată, și-o să-mi
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Iulia Popovici Antidot pentru otrava ideologiei În relatările sale de călătorie, Marco Polo își mărturisește șocul și marea dezamăgire la întîlnirea cu unul din animalele mitice ale imaginarului occidental: departe de a fi grațios, alb ca neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și e dispus mai curînd să atace domnițele decît să se
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
nebună, vinoasa că o leoaica orbită de luna. Cu limba îl scormoneam pe faun. Estimp, îmi zvonea prin trup glasul doicăi Baubo care zicea așa: Kore, vei fi fiind o nimfă-n răspăr, răzlețita de ceață fecioarelor, ca un mac alb, bolnav, cu miros de măr. Nu-ți fie frică de faunul avînd copite-nstelate și-o creasta de tigru buimac. Drept care spre subsuorile lui m-am scoborît, să mă-nghesui în ele, să mă preling, să-l molcomesc pe bărbatul
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
recunoscîndu-l că maimare al lumii de Jos, după inel. Piticot cu buzele roșii de rîs și de viață, musculos și-ndesat, zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove parfumate, să bea vin alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n cafenele, să joace zaruri, să asculte sporovăieli, să privească ruginitele corăbii aducînd de pe mare atîtea și-atîtea mironoseli. Îi mai place să se ungă cu ulei de măsline, că pielea
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
făcea false crize de epilepsie în gară și, cînd o aduceau la spital, mă înjura cu voluptate (pînă la urmă a rămas gravidă cu un milițian și s-a calmat)! Dar să nu exagerăm!! Ieri, în stradă, într-o lumină albă, rece de toamnă, am avut, pentru o clipă, impresia că se întîmplă ceva-n mine, un fel de revărsare fericită de lacrimi grele. Apoi m-am dus să stau la coadă la bere! Cu stimă, Emil Brumaru 24.VII. 1980
Undeva unde sînt motani, și dovleci, și fluturi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14006_a_15331]
-
neauzită a cuvântului din începuturi Steaua căinței steaua căinței pecete neliniștită pe răstimpul prihanei unde ar fi să fie îndoielnica graniță a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
Grigore, o paradă militară, vernisajul unei expoziții, vînzarea unor case din mahalaua Sf. Apostoli... Relatarea capătă adesea savoare și superbe nuanțe de comic involuntar: „1794 - La metohul Episcopiei de Rîmnic din București se creează o manufactură de lumînări de ceară albă, din seu de capră, Stefan-vodă Racoviță acordîndu-i acestei biserici privilegiul de a fi singurul producător de lumînări de ceară albă din București, deoarece era săracă, «neavînd nici moșie, nici vie, nici țigani, nici alt acaret.»". Avantajul alăturării și alternării celor
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
nuanțe de comic involuntar: „1794 - La metohul Episcopiei de Rîmnic din București se creează o manufactură de lumînări de ceară albă, din seu de capră, Stefan-vodă Racoviță acordîndu-i acestei biserici privilegiul de a fi singurul producător de lumînări de ceară albă din București, deoarece era săracă, «neavînd nici moșie, nici vie, nici țigani, nici alt acaret.»". Avantajul alăturării și alternării celor două tipuri de date îl reprezintă conturarea unui chip viu al orașului și al vieții sale de altă dată. Selecția
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
nisip și deșertăciune vor trebui curățate din ochii soldaților americani. Lacrimi de stea cad pe creștete de copii, bandajate, strigîndu-și Durerea, veșnicia, istoria. Tancurile timpului și ale morții, ale războaielor, ale Armaghedonului Pot fi oprite doar cu sufletul. Cu trandafirul alb al sufletului. Adus, în zbor, de Prometeu! O imagine contrast: Prin fum, foc și explozii un om, un irakian Sădește și culege pe pămîntul roșiatic al deșertului, Apă, Soare, Atomi și Adami! 3. Lunetistul științelor din Lună n-a adormit
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
picioare Încât ca o coropișniță ești Ca o coropișniță Ca să știi Cât te iubesc Cât de mult ai tu picioarele tale strâmbe de coropișniță Niciodată n-o să știi, n-o să afli Ai picioare de broască De coropișniță Ai picioarele acelea albe Te iubesc și te mângâi ca pe-o broască țestoasă Ca pe un înger căzut S-o știi S-o știi acuma-n târziu. Tăcerea din noi Astăzi nu avem cântec Suntem prea goi de păcate, Am greșit, Doamne, Am
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
urmă, în ceea ce, sub mîna Simonei Popescu, a devenit Calea Șearpelui. Povestea cărții e aproape la fel de fascinantă ca textul însuși: e o carte secretă, arătată puținor prieteni de-a lungul vremii, inițial un "caiet de năbuc" (căci avea coperte catifelate, albe), din care Gellu Naum a tăiat, pe la începutul anilor ’90, mai toate foile scrise, dăruindu-l astfel lui Dan Stanciu, care, fără să citească vreodată conținutul, desenase, pe paginile albe ale caietului, la cererea lui Gellu Naum, în timpul vizitelor ce
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
vremii, inițial un "caiet de năbuc" (căci avea coperte catifelate, albe), din care Gellu Naum a tăiat, pe la începutul anilor ’90, mai toate foile scrise, dăruindu-l astfel lui Dan Stanciu, care, fără să citească vreodată conținutul, desenase, pe paginile albe ale caietului, la cererea lui Gellu Naum, în timpul vizitelor ce începuse să i le facă cu 20 de ani în urmă. Simona Popescu, îngrijitoarea ediției de la Paralela 45, văzuse textul - părți din el - sub această formă, de pagini rupte, adăpostite
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
migală de tot sistemul tău; îți dau apoi pământul ca de înnoptare: efemeră aici, absolută în moarte tu opus pentru violoncel și orchestra de cameră mă întreb uneori dacă Antonin Dvoéák n-a scris pentru tine acel op din atmosfera albă de puțină cronologie e nevoie acum când, în asceza serii, exersezi cadenza din concertul final dar unde-i orchestra, întreb de sub coroana de spice, în timp ce o moleculă de apă, de pe fruntea ta, își desface în hăuri formula chimică din haloul
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]