9,537 matches
-
fir sfânt , Raze cu luciri celeste, Picuri din nectar și mir . Doar să vrei, Deschizi portița Spre iertare Și spre hâr, Între miile de astre, Printre râuri de cleștar . Palme-ntinse cu blândețe, Voci de-arhangheli, Cer senin, Aer mirosind albastru, Tril duios de ciocârlii . Azi, primește pacea sfântă, Somn adânc, liniștitor . Casa ta, să fie Cerul ! Raiu-ntreg, al tau odor ! Referință Bibliografica: Prin iubire și credința / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2043, Anul VI, 04 august
PRIN IUBIRE SI CREDINTA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383830_a_385159]
-
-n ceruri În a lor lungă mișcare, Anii noștri parcă-s fluturi, Din a lor eternă stare. Te găsesc în colț de lume În vremelnic-așteptare Steaua mea fără de nume, Să-mi fii mie luminare! Lumea ta îmi este mie Un albastru infinit, Iar a mea, iți este ție Timpul veșnic mărginit! Ai trecut sclipind prin mine Și ușor te-ai depărtat Nu mi-ai spus: "rămâi cu bine", -Dragul meu, eu am plecat! Referință Bibliografică: STELE CĂZĂTOARE / Daniel Dac : Confluențe Literare
STELE CĂZĂTOARE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383835_a_385164]
-
de soare ale poeziei, de a-și construi, din cioburile unei existențe anterioare, o nouă lume - o vază în care vor adăsta florile speranței. Pentru Andreea Muntean, efortul înseamnă mai mult decât rezultatul însuși, lacrima înseamnă mai mult decât bucuria, albastrul, nu atât culoarea cerului, cât nuanțele sufletului său, îndrăgostit de pace. O carte a unui tânăr cu potențial, care, cu trecerea timpului, va crește probându-și valoarea. Un vis ce a prins aripi, gata să se împlinească, să-și arate
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
MARIANA MIHAI (Afumați, Ilfov) - CĂLĂTOR PRIN SUFLET (Versuri, A5 Manșetat, 136 pagini) Indiferent dacă modul de adresare este direct sau indirect, bătăile inimii converg în versuri, catrenele purtând parfumul floral cules de pe câmpiile întinse, din poienile pline de soare, din albastrul cerurilor săgetat de rugile fierbinți, care - uneori - primesc răspuns, alteori doar tăcere. Poezia, pentru Mariana Mihai, este - și trebuie să fie - un modus vivendi, o cale prin care lumea să devină mai bună, mai iubitoare, chiar dacă universul nou creat conține
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
să simtă, odată, demult, iubise ca un nebun. Se îndrăgostise în timpul liceului, era în ultimul an, Violeta apăruse de nicăieri, era frumoasă, cu un păr blond bogat împletit în două cozi lungi care ajungea aproape de jumătatea spatelui. Ochii de un albastru intens, cu sprâncenele arcuite și genele lungi, dădeau feței ovale cu buzele roșii ca zmeura coaptă, cărnoase și moi o înfățișare plăcută. S-a îndrăgostit de ea de cum a văzut-o. Nu mai putea dormi, nu mânca cu poftă, timpul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
Să nu respiri și printre tandre șoapte, Să-mi fluieri ca un personal uitat pe-un vechi peron c-o bufniță zurlie. Să nu răcești,te-oi înveli în strat de acuarele cu miros de ie. Să legeni fluturi în albastrul murii. Și prepelițe să-mi vânezi în bust. O dată să mă simți în cerul gurii, Cum îți pătrund sub limbă și te gust. Ce bine-ar fi să ne iubim sublim și vânătăi să împărțim lizibil! Să se transforme apa
PEDEAPSĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383889_a_385218]
-
din păcate. Așa că trebuie să merg mai departe. Unde, nu mai contează. BAGAJELE SUNT FĂCUTE, IAR TRĂSURA E LA SCARĂ. Nu trebuie decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
sub marea greutate a clipelor mai reci, nemeritate, și adu-mi iar lumina, frumusețea. Iubește-mă cum n-ai iubit vreodată, iubește-mă de parcă tot Pământul ar fi cuprins în lacrima vărsată, sorbind-o însetat și, dintr-odată, ar deveni albastru, iar cuvântul cel sfânt, “iubire”, îi va fi veșmântul. Referință Bibliografică: Doar o lacrimă / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1881, Anul VI, 24 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Vișan Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate
DOAR O LACRIMĂ de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383950_a_385279]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > SPERANȚA MOARE ULTIMA.. Autor: Dorina Omota Publicat în: Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Cândva pe-un fir de-albastru vis, Amirosind a stele și lumină, Un înger fericirea mi-a promis Și de atunci o tot aștept să vină! Dar pentru că era numai un vis, Iar visele sfârșesc mereu în zori Am încercat să fac un compromis Și am
SPERANȚA MOARE ULTIMA.. de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383949_a_385278]
-
amărăciune Privesc agale cum zăpezi Din primăvară vor să mi te fure. În podul palmei tâmpla-ți caldă O adâncești îngândurat Privirea ți-e pierdută, fadă, Pe unde ești? Când ai plecat? Unde-i lucirea ce furase Un colț de-albastru de pe cer , Și unde-i zâmbetul pe care Îl adoram , copil stingher? Zăpezi te ning și-n gând și-n suflet Mâhniri ce stau să răbufnească Te strâng la piept și simt în tine Toată durerea omenească. Nu plânge, iarna
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
Să nu se mai topească pe-a Timpului Altar? Nici cerul, nici pământul nu pot să-mi răspundă Doar ramul plin de muguri, din suflet, mă alină, Văzduhul mă-nvelește, o stea în păr s-așează. Adorm, în timp ce-n vis albastrul îmi pulsează... D. Theiss Referință Bibliografică: Văzduhul mă-nvelește / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1855, Anul VI, 29 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Theiss : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
VĂZDUHUL MĂ-NVELEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383986_a_385315]
-
scop, si zi de zi murim noi încă În disperarea de-a salva speranta-ne nătânga. Mi-e dor de pace și de porumbei, De cerul plin de înălțații zmei, La mal de mare, colorat în verde, În care doar albastrul uneori se pierde. Și caut în granule de nisip iubirea, Tăcerea, calmul, liniștea și fericirea, Dar toate sunt atat de-ascunse vrerii Încât la trecerea-mi preda-voi ștafeta căutării, Așa cum am primit-o de la cei, Care au înălțat și
ZBOR DE ZMEU de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384040_a_385369]
-
parcă fără țintă, alții hotărâți, cu destinații precise. Ștefan, un tânar arhitect, în vârstă de 36 de ani, înalt bine legat, privește prin geamul termopan al apartamentului situat la etajul 3, lumea de afară. De altfel,ochii săi de un albastru intens doar pipăie atmosfera dezolantă a orașului dar nu observă nimic din zbuciumul crengilor golașe ale teilor care se caută ca niște frați, împreunându-și mâinile rebegite, ci doar scanează viermuiala dezordonată a oamenilor sau mișcarea silențioasă ori scrâșnită a
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
pizza. Ștefan își schimbă scaunul într-o poziție mai avantajoasă pentru el, în așa fel încât să-o poată privi cât mai amplu, iar ea să nu-l vadă. Șatenul are fața lungă,nasul borcănat, iar ochii sunt de un albastru spălăcit,mici și iscoditori. Își întinde brațul drept, protector prinzându-i umerii fetei și atingându-i sânii. Ea nu reacționează, dar nici prea încântată nu este de asemenea tandrețe fațișă,chiar în public. “Este în călduri prespălatul, nu mai poate
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
este mică pentru cuibul sufletului nostru! PÂNĂ CÂND (Deri kurr) Până când să mă rog Cascadei să împrospăteze sufletul meu aprins. Până când să-i cer Cascadei să-mi dezmierde ochii mâinile gândurile. Până când tu Cascadă jucăușă peregrinezi măreață către marea de frumos albastru. Până când însingurat să aștept să mă împrospătez în prea plinul tău. Până când mă vei boteza cu apa lacrimilor înspumate ale pârâului tău Cascadă... PE MARGINEA LACULUI (Buzë liqenit) Prospețime lunecoasă în prim asfințit doi îngeri priveau dansul ușor al lacului
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
tulpina copacului, purta pe cap o șapca de culoare maro pentru al proteja de soare de subt șapca îi cădea bogat pe ceafa și acoperindu-i urechile părul blond cârlionțat cu fire argintii, ochii săi de o nuanță verde spre albastru sclipeau plini de istețimea omului calit în vâltoarea vieții, fata să era brăzdata peste tot de cute de asemenea fruntea să avea riduri adânci, gâtul sau era viguros, iar prin cămașă albastră descheiata i se vedeau pectoralii ce erau că
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
băut atârnată de un cârlig din fier bătut în grinda tavanului. Acoperișul podului deasupra polatrei era din bârne din lemn și scânduri bătute pe deasupra, apoi în pod lipite cu același amestec de pământ. Pe interiorul polatrei scândura era vopsită cu albastru. Tata făcuse rost de o chiuvetă mică din fontă nu știu de pe unde, căruia îi făcuse o scurgere prin peretele casei, direct afară. În ea ne spălam pe ochi dimineața sau mama spăla vasele folosite. Aceasta era amplasată între găleata
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
împlinită cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii, ca în poeziile „Dorința”, „Atât de fragedă”, „Freamăt de codru”, „Somnoroase păsărele”, „La mijloc de codru des” și altele. Plenitudinea sentimentului iubirii este redată însă, în poeziile „Lacul”: „Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă;/ Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă./ Și eu trec de-a lung de maluri,/ Parc-ascult și parc-aștept/ Ea din trestii să răsară/ Și să-mi cadă lin pe piept...” și în poezia
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Început de vară Vara asta a început cu o ploaie Ce ne-a udat până-n suflete.. Ne-a adus aminte pentru o clipă de toamnă... De o toamnă mai caldă, dar toamnă. Inimile noastre erau pregătite pentru soare, flori, Cer albastru și visări. Ne-am luat mantaua speranței... Și ne-am trezit zâmbind ... Cu un curcubeu în privire. Și ce dacă plouă în prima zi de vară? Vor fi atâtea zile în care vom sărbători Lumina ca pe un imens sanctuar
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
astăzi bucurie Căci nu piere de lângă noi Păstrează-adânc speranța vie Și -de ce nu- fă-ți doruri noi! Citește mai mult DARTuturor celor care poartă numele Sfinților Mihail și GavriilCe pot să-ți dărui...O lume plină de culoareUn cer albastru de seninCuvinte binefăcătoareși-un suflet de iubire plin.Emană astăzi bucurieCăci nu piere de lângă noiPăstrează-adânc speranța vieși -de ce nu- fă-ți doruri noi!... X. CANTEC DE IUBIRE, de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. CÂNTEC
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Mircea , publicat în Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015. DĂ-MI DOAMNE.... Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare Un ochi a toate văzător Dă-mi Doamne putere și dor Un timp luminat pentru zbor Albastrul marin în fiece floare Dă-mi Doamne putere și dor Lacrimi dulci sclipind în soare! Citește mai mult DĂ-MI DOAMNE.... Dă-mi Doamne putere și dorLacrimi dulci sclipind în soareUn ochi a toate văzătorDă-mi Doamne putere și dorUn
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă strecor printre oameni când pe străzi rătăcesc. Mă privesc. Îi privesc într-un mod arbitrar. N-am nici vlagă în oase, de păcate mustesc Și regrete tardive, de-un albastru amar. Îi aud cum prin spate șușotesc grobian Dar mă pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las în lumea lor mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un albastru amar. Pe-acest drum înainte pașii-mi calcă forțat Peste
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
în oase, de păcate mustesc Și regrete tardive, de-un albastru amar. Îi aud cum prin spate șușotesc grobian Dar mă pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las în lumea lor mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un albastru amar. Pe-acest drum înainte pașii-mi calcă forțat Peste flori de hârtie colorate bizar, Clovni hidoși îmi țin calea, hohotind dezaxat Într-un circ cât o țară, de-un albastru amar. Și când nici o-ntrebare nu-și găsește răspuns
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un albastru amar. Pe-acest drum înainte pașii-mi calcă forțat Peste flori de hârtie colorate bizar, Clovni hidoși îmi țin calea, hohotind dezaxat Într-un circ cât o țară, de-un albastru amar. Și când nici o-ntrebare nu-și găsește răspuns, Eu mai caut căldură într-un colț de sertar De am țurțuri în suflet, nu vreun ger m-a pătruns Doar privirea ta rece, de-un albastru amar. Referință Bibliografică: Albastru
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
o țară, de-un albastru amar. Și când nici o-ntrebare nu-și găsește răspuns, Eu mai caut căldură într-un colț de sertar De am țurțuri în suflet, nu vreun ger m-a pătruns Doar privirea ta rece, de-un albastru amar. Referință Bibliografică: Albastru amar / Daniel Dobrică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul VII, 01 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dobrică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]