3,029 matches
-
Cei trei se priviră în tăcere. - Aș prefera să nu îi spui așa, zise într-un târziu Barna, păstrând același ton obosit. Știi că nu împărtășim aceeași viziune asupra... a ceea ce dorim să înfăptuim. Strîngîndu-și degetele până când încheieturile i se albiră, Oksana încercă să fie calmă. - Dacă vom continua să negăm evidența, avem șanse minime să reușim. Experimentul nostru este unul de tip religios. Așa am scris în Introducere și așa va fi, dacă va decurge așa cum l-am plănuit. - Oksana
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
găsi un răspuns acum, ci doar pentru a arăta cât de dramatice sunt consecințele ratei inegale de creștere a grupurilor demografice din interiorul aceluiași stat. Revenind pe continentul american, statistica ne spune că, în 1990, populația Californiei era de 57% albi și 26% hispanici. Pentru 2040, se prevede o proporție de 31% albi și 48% hispanici. Care va fi reacția americană? Va conduce această situație la conflicte sângeroase? Se va recurge și în acest spațiu la ceea ce s-a numit "purificare
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
sunt consecințele ratei inegale de creștere a grupurilor demografice din interiorul aceluiași stat. Revenind pe continentul american, statistica ne spune că, în 1990, populația Californiei era de 57% albi și 26% hispanici. Pentru 2040, se prevede o proporție de 31% albi și 48% hispanici. Care va fi reacția americană? Va conduce această situație la conflicte sângeroase? Se va recurge și în acest spațiu la ceea ce s-a numit "purificare etnică"? Nu credem. Ceea ce știm cu siguranță este că raporturile demografice se
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
și tot parcă nu o crezi. (Pe omul știut ca viclean Îl Întâmpinăm de fiecare dată cu neîncredere.) „Trădarea s-a sprijinit Întotdeauna pe ruda sa umilă, fățărnicia.” (St. Zweig) Sumanul alb se poate negri, cel negru nu se poate albi. (Cinstea se poate pierde, transformându-se chiar În necinste, dar minciuna În adevăr, nu.) „Nu importă ce face natura din om, ci ceea ce el Însuși face din sine.” (I. Kant) Înșelătoria dezonorează, greșeala niciodată. (Pentru că Înșelătoria izvorăște, de regulă, dintr-
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Încercări și Întâmplări. Pe ea o au În vedere cei ce spun că bătrânii au mintea perfectă și Învățătura completă, că un om cu experiență are mai multă Înțelegere și mai bună pricepere. De aceea se spune: cel care e albit de nenorociri În negrul pletelor, cel căruia nenorocirile i-au zdrențuit hainele și pe care timpul destin l-a potolit cu loviturile zilelor, acela lasă perle În urma sa - și pe acela l-a văzut Allah preaînaltul. Datorită multelor sale fapte
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care / Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază,/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și părând că-s boabe de porumb/ Alte păsări vin să-i ciugulească.// Iau cu-o mână capul, cu cealaltă restul,/ Și le schimb când mi se pare greu/ Până nu sunt moarte să mai stea legate/ Cel puțin așa
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
Franklin! Scot și-i arăt un cearșăfel micuț pentru leagăn, cu cîte un blazon aristocratic brodat În fiecare colț. — Nu-i așa că-i adorabil? — Foarte drăguț, spune Luke, uitîndu-se la el. După care Îi cad ochii pe etichetă și se albește. Iisuse. Atît ai dat, pentru un cearșaf de un cot? — SÎnt cele mai bune, Îi explic. E o țesătură din patru sute de fire! — Și chiar crezi că bebelușul are musai nevoie de o țesătură din patru sute de fire? Îți dai
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Aduceți niște apă! E o femeie gravidă aici!“. După care mi se taie filmul. ȘAISPREZECE Credeam că, atunci cînd te măriți, o faci pentru totdeauna. Chiar așa am crezut. Am crezut că Luke și cu mine o să Îmbătrînim și o să albim Împreună. Sau măcar o să Îmbătrînim. (Eu n-am de gînd să albesc niciodată. Și nici să port rochii din alea oribile, cu elastic În talie.) Dar se pare că n-o să Îmbătrînim Împreună. N-o să stăm pe bancă Împreună și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
taie filmul. ȘAISPREZECE Credeam că, atunci cînd te măriți, o faci pentru totdeauna. Chiar așa am crezut. Am crezut că Luke și cu mine o să Îmbătrînim și o să albim Împreună. Sau măcar o să Îmbătrînim. (Eu n-am de gînd să albesc niciodată. Și nici să port rochii din alea oribile, cu elastic În talie.) Dar se pare că n-o să Îmbătrînim Împreună. N-o să stăm pe bancă Împreună și nici n-o să ne uităm amîndoi cum se joacă nepoții noștri. N-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vedem ce are pe el. — E testamentul lui, precis! țipă Janice isterică. E un mesaj de dincolo de mormînt! — Nu e deloc de dincolo de mormînt, Își pierde cumpătul Jess, Însă o văd, În timp ce se Îndreaptă hotărîtă spre DVD, cum s-a albit la față. Apasă pe „Play“ și se ghemuiește pe covor. Așteptăm cu toții În tăcere să apară imaginile. Și, deodată, iată-l pe Tom, cu fața spre cameră, pe fundal de cer albastru. Are pe el un tricou vechi verde cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
atotputernicia binelui. Versurile din volumul Ploi de lumină (1976) se concentrează pe relația om-natură, văzută în variate ipostaze, ca integrare a individului sau ca respingere a lui: „Mă latră pietrele și / Mă adulmecă din urmă. Ploile mă scurmă și / Mă albesc / De visul meu palid, ceresc.” Obsesia ploii, devenită laitmotiv al cărții, este vizualizată ca o revărsare fluidă care eliberează materia și dă viață corpului, binecuvântându-l; asociată în mod evident unei forțe vitalizante, ea ține de miracolul naturii și de
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
pe-a doua; sau am fi făcut din două una, alte mijloace nefiind. Sava, lîngă mine îmi tot spunea bancuri cu buriați, populația autohtonă. Gen secuiul care umblă prin pădure cu scara de-a latul... Era o nevinovată superioritate de albi, o glumă. Încolo, relații perfecte. În puține locuri mai văzusem populații vitregite de istorie cu atîta grijă și cu atît respect tratate, - dînd Cezarului, ce-i al Cezarului... De fapt, poetul ironiza, blajin, spiritul primitiv - fiind încă onest - al unor
Baikalul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17150_a_18475]
-
meu se stinge fără vină, De-ai spune un cuvânt ar fi de-ajuns Și-o stea din cer ne-ar dărui lumină. Mi-am împărțit tăcerile cu vântul, Pe-un colț de infinit te-am alungat, Zăpezile uitării au albit pământul, Iar trenul viselor se lasă așteptat. Ca două umbre rătăcite-n noapte Ne căutăm cu felinare de-mprumut, Tu ești aici, însă te simt departe... Zâna deșertului de alb, necunoscut. Culorile s-au adunat pe munții ninși, Chemările prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
peste cuprins,Surâsul meu se stinge fără vină,De-ai spune un cuvânt ar fi de-ajunsși-o stea din cer ne-ar dărui lumină.Mi-am împărțit tăcerile cu vântul,Pe-un colț de infinit te-am alungat,Zăpezile uitării au albit pământul,Iar trenul viselor se lasă așteptat.Ca două umbre rătăcite-n noapteNe căutăm cu felinare de-mprumut,Tu ești aici, însă te simt departe...Zâna deșertului de alb, necunoscut.Culorile s-au adunat pe munții ninși,Chemările prin farduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
din Republica Moldova (2002), Premiul Uniunii Scriitorilor (2003) ș.a. S. este un poet al singurătății și al oboselii metafizice, particularități care îl apropie de generația optzecistă. Deosebirea e dată de o notă ușor clasicizantă, venită și din nostalgia după chietudine ontologică: „albesc din ce în ce mai tare/nopțile/zilele/trec/am capul foarte limpede în dimineața aceasta/în liniște și singurătate/port arma melancoliei” (Despre antropos). Fiind „armă”, melancolia devine curând și „artă”. Un volum se intitulează chiar Arta nostalgiei (1997) și cuprinde „poeme cuantice
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
care i-au dat ziditoriul...” - ori ca, mai târziu, Petru Maior într-o propovedanie: „Ce vom la privirea aceasta, fără vom striga: au aceasta e Ezavél, aceaia, carea odinioară sulimănită, împodobită, înfrumusețată, ceasuri întregi sta în fereastră...?”), menite să mai albească o piele uneori cam smeadă - constata François de Pavie 301 - sau, dimpotrivă, să le îmbujoreze chipul, să le înroșească buzele și să le rumenească obrajii 302. în costumele de ceremonie, alături de soții lor, în tablourile votive. Convenția înseamnă tradiție. Lângă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
administrarea prin delegație”, încredințând anumite pricini spre judecare dregătorilor (în funcție sau depuși din rang) sau ierarhilor Bisericii. Văduvele - din cauza caracterului „pricinilor” în care erau amestecate (unele foarte grave cum a fost acuzația de crimă adusă jupânesei Marica [Maria din Albești], învinuire cu care boieroaica a încercat să scape pârându-l pe logofătul Stanciul Cepariul că i-a sustras niște valori Doamnei Marghita Movilă) - puteau să compară în fața marelui vornic (în Moldova, acesta avea și o temniță) - de competența căruia erau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
bisericești, București, 1938, p. 835. 183. DRH. A. Moldova, vol. II, doc. nr. 109. 184. Ibidem, vol. II, doc. nr. 68. 185. Ibidem, vol. II, doc. nr.121. 186. Ibidem, vol. II, doc. nr. 98. 187. „[...] jupâneasa Marica [Maria din Albești], când au fost în zilele Radului voevod, a doao domnie, ia au fost ucis doi copii de țigan, de-au murit den mâna ei. într-acéia, Radul vodă, domnia lui, au fost trimis de o au adus și au stătut de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi‐ ai arătat mie. Stropi‐mă‐vei cu isop și mă voi curăți, spăla‐mă‐vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura‐se‐vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge‐le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale mele
INVATATURI NECESARE UNUI BUN CRESTIN by Stefan MAXIM () [Corola-publishinghouse/Science/538_a_853]
-
gospodărea să aibă grijă de casă și... a plecat. Avea 89 de ani. „Cronicarul satului”, Ion Ghinescu, odihnească-se și el în pace, i-a închinat un poem din care mi s-au întipărit în minte versurile de început: „Ai albit de-atâta drum,/ Casă părintească./ Amândoi vom fi de-acum/ Vatră strămoșească”. E rândul meu acum... Mă conduc după dictonul lui Spinoza „Să nu ridiculizezi, să nu deplângi și nici să nu disprețuiești, ci să te străduiești neîncetat să înțelegi
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lor ca oameni-număr, care nu mai aveau nume, vizându-se anihilarea acestora ca identitate; de asemenea, la legarea lor cu lanțuri la mâini și la picioare, tot pentru efectul psihic (în arestul din București). Unora dintre cei anchetați le-a albit părul din pricina stresului. Alții au declarat mai târziu că, dacă ancheta a fost un coșmar previzibil, post-ancheta și-a avut rolul ei de tortură psihologică infinită: „Îmi era frică și să merg pe stradă” (Oprea și Olaru, 2002, p. 72
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
poemele în proză din rimbaldianul Une Saison en enfer. Versurile alcătuiesc un singur text poematic, jurnalul infernal al unei realități (interioare și exterioare) insuportabile: „târziu, am strigat la ușa spitalului/ amurgul își plimba sânii cu miros de dinamită/ strigătul a albit totul în jur, a îngreunat mersul -/ acolo m-am născut, sub propria mea privire/ pe batistuțe colorate, pe care mi le așterneam singur/ acolo mi-am încercat până târziu inițialele/ (un gol am lăsat pentru a umple un alt gol
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
-le parcă într-un plan ireal. Nu priveliștile deșteaptă amintiri, ci amintirea își creează peisajele ce-i convin, proiectând sau cernând asupra lor lumina din interior. Copilăria renăscută face apele de argint, întunecă „povârnișul viei” într-un „praf de soare”, albește livezile cu „pulbere de lună”, ridică din hornul fiecărei case „un crin înalt de fum”, preschimbă „căsuțele răzlețe din satul Izvorani” în „mici capre cățărate pe-o râpă de lumină”. Dacă Pe Argeș în sus este cartea cărților lui P.
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
îmbrăcat în alb” etc., culoarea albă desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe amândouă/ venea teama apoi inocența/ respectuoșii mă împingeau în pădure/ preferam să albesc” (Oamenii dum-dum). Fără stridențe și ostentație, versurile emană o amenințare insinuantă și o neliniște apocaliptică: „aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite/ focul se amestecă cu garda care-l păzește/ pământul se învârtește în jurul soarelui metec
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
fi miner la Baia Borșa (1984-1985), matrițer la Băilești (1985-1987), morar la Siliștea Crucii (1994- 1999) - și încercarea de revenire la profesia sa - e bibliotecar la Întreprinderea „Nicovala” din Sighișoara (1987-1991), profesor de franceză și română la școlile generale din Albești (1991-1993) și Archita (1993-1994, din 1999 până la moarte) în județul Mureș -, preocuparea permanentă rămânând în tot acest timp activitatea de traducător. Debutează cu o traducere din Iulia Hasdeu în „Amfiteatru” (1969), iar editorial, cu Poezii de Georg Heym (1986). A
NEMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288418_a_289747]