10,591 matches
-
Acasa > Versuri > Visare > EUGEN DEUTSCH - ARCA - SONETE (3) Autor: Eugen Deutsch Publicat în: Ediția nr. 966 din 23 august 2013 Toate Articolele Autorului LOVE STORY ... FĂRĂ HAPPY-END Stăteau alene-n barul, De lângă o stupină, Un trântor și-o albină; Le povestea țânțarul: „Iubeam o viespe fină; Veneam la ea cu darul Dar ... n-am sorbit nectarul Crezând că e virgină. Amoru-a fost platonic, Apoi ... am vrut să ies pe Fereastră când - sardonic - Un bărzăun mi-a spus că Neprihănita
SONETE (3) de EUGEN DEUTSCH în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362843_a_364172]
-
Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Acum e zi de primăvară Și soarele pe cer zâmbește Din muguri frunza o s-apară Natura toată-ntinerește. Vin păsările migratoare Și în ciripitul lor vioi, Albinele din floare-n floare Valsează vesele-n zăvoi. Insă vara, vine grăbită, Iar soarele arde mai tare În pomi e roada pârguită, Grâu-i ca aurul din soare. Spre soare ciocârlia se urcă Aa ei dragoste cântând în zbor Și
ANOTIMPURILE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362963_a_364292]
-
aceeași soartă?ʺ ʺVeșnicia, grăi bătrânul, tu vezi această floare ce-ți dă a ei splendoare prin formă și culoare, mireasmă preacurată venită de la Soare, Iar printre-a ei petale broboane de lumină culese-n zor cu grijă de magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei, e dreaptă doar Lumina din clipa veșniciei, eternă e iubirea și firea preacurată care
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
bătrânul, tu vezi această floare ce-ți dă a ei splendoare prin formă și culoare, mireasmă preacurată venită de la Soare, Iar printre-a ei petale broboane de lumină culese-n zor cu grijă de magica albină. Ce-o-ndeamnă pe albină să strângă din grădină polenul cu nectarul trimis de unda lină, sublimă și divină? În lumea asta strâmbă din noaptea pribegiei, e dreaptă doar Lumina din clipa veșniciei, eternă e iubirea și firea preacurată care ne-o dă Bătrânul, ce
CEI ȘAPTE ANI DE-ACASĂ! de DAN BORBEI în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362315_a_363644]
-
VARĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Un soare blând de dimineață, La geamul meu a poposit. Iar raza-i caldă mă răsfață, Din zori până la asfințit. Se-aude zumzet de albine Ce harnice polenul strâng. Acum e vară și e bine, Și a-nceput concertu-n crâng. Dar vântul pus din nou pe glume, Spre pomi se-ndreaptă cătinel. Petale de flori s-adune, Să-și construiască un castel. Iar cu a
O ZI DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362355_a_363684]
-
aprins așternutul de pe stupi și focul a cuprins întreg pavilionul; iar, cum nea Nicu ținea pavilioanele cuplate, vântul iscat din senin, dracul, a direcționat flăcările și pe cel de-al doilea pavilion. Au ars o sută patruzeci de familii de albine. Curgea mierea și ceara topită din faguri, mare parte întreținând flăcările de peste doi metri, ca un izvor domol în albia lui largă. Iarba din poiană se pârlise și era inundată de un strat de miere amestecată cu ceară ca o
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
cu Dacia în câteva minute. Când a văzut doar platformele metalice și jențile torsionate, de cine știe câte grade de temperatură degajate de foc, a leșinat. Nea Nicu de când se știe a fost un apicultor recunoscut în județ și în țară. Iubea albinele ca pe niște copii. Vorbea cu ele. Cezar a sunat-o pe soră-sa, la Vâlcea, să-l mai țină câteva zile; cât poate, pe taică-său, că acasă toate lucrurile sunt bine. Gina vorbea zilnic la telefon cu Cezar
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
o pareză pe partea stângă. Era de nerecunoscut. Gura i se strâmbase, ochiul stâng parcă avea sprânceana și pleoapa atârnate într-un cuier.Capul i se um- flase. Purta în plină vară o căciula cu urechi îmblănită. Lua medicamente. De albine întreba din oră în oră, numai de recolta de miere nu. Își punea zeci de întrebări și le găsea câte două-trei răspunsuri la fiecare. Parcă bănuia ceva. Până la urmă totul a răsuflat. Boala, la care s-a adăugat și marea
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
zăcut mult timp la pat. Nici un medicament nu i-a mai fost de folos. Pe șapte decembrie, după Sf. Nicolae, nea Nicu a trecut la cele veșnice. A fost zdrobit și de moartea în chinuri, nevinovată, a atâtor familii de albine - copiii lui. Iubirea lui de-o viață. O avere! Cine sapă groapă altuia... Tata, la fel, știa multe proverbe, dar unul îi era foarte drag. Mereu mi-l spunea: Unde-i minte, e și prostie... Totdeauna il răstălmăceam. „Unde e
BLESTEME PĂRINTEȘTI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362290_a_363619]
-
cu ea se pot aprinde munții: „În clipele sublime am ars în vâlvătaie/ Mărgăritare-n tihnă cules-am de sub gene/ Am stins cu ele focul, a inimii văpaie/ Și-am exilat trăirea într-un ocean de stele.// Din zborul de albine și-a dorului credință/ Am împletit speranțe, descătușări de vise,/ Cortine ridicat-am purtând cu stăruință/ Cununi de gânduri pure spre verile promise” (Nostalgie). Aici dorul arde, răscolește și chiar viscolește, făcând sufletul să vibreze. Iar în aceste retorte sufletești
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
ți-ajunge/ Să-ți umpli sufletul de armonie,/ Cu roua care fruntea îți atinge/ Și tril de păsări într-o simfonie// Te 'nalță și te poartă-n zări senine/ Plutești, iubești și speri și dăruiești/ Precum dulceața-n stupul de-albine/ Cu dragostea din oameni te-nsoțești” (Satul cu dor). Începând cu a doua secvență lirică, cerul poetic se deschide într-o revărsare de picuri de mir, lacrimi de cer, binecuvântări de la Dumnezeu îmbrățișări de copil, mângâieri de mamă, toate dorurile strânse
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
iute că și trenul Stârnind în aer polenul. După bondarul isteț Eu voi strânge-n coșuleț Roșii, castraveți , ardei, Dolofanii dovlecei. Fără ajutorul lui Eu mi-aș pune pofta-n cui. Zum, zum, zum, întreaga vară, Face plinul la cămara! Albina O văd zilnic în stupina Pe hărnicuța albina. O pornește de prin zori, Miere s-adune din flori. Când voi crește vreau așa Harnica să fiu că ea. Râde mama și nu crede, Dar cum cresc, încet, se vede! Zambilele
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
După bondarul isteț Eu voi strânge-n coșuleț Roșii, castraveți , ardei, Dolofanii dovlecei. Fără ajutorul lui Eu mi-aș pune pofta-n cui. Zum, zum, zum, întreaga vară, Face plinul la cămara! Albina O văd zilnic în stupina Pe hărnicuța albina. O pornește de prin zori, Miere s-adune din flori. Când voi crește vreau așa Harnica să fiu că ea. Râde mama și nu crede, Dar cum cresc, încet, se vede! Zambilele Au căzut sigur din cer Pe un fir
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
lumină sacră de iubire ce mă ducea... spre nemurire Când ți-am lăsat, sărutul meu pe buzele-ți fierbinți... de-atâta așteptare, am tremurat... o clipă a scânteiat și din tot sărutul nostru... ce s-a topit cum ceara de albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, neprețuită, infinită... Citește mai mult Primul sărutpoezie []Dragoste- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-06-07 | |Primul
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
de Iisus. Cum Te-ai mutat atât de departe? Numai cu ochii Răstignitului meu Te mai pot zări peste moarte până unde fusesem chemarea de-a fi Dumnezeu. DENIE În Vinerea Mare, ca o vedenie străină în biserică a intrat o albină. Unii voiau să o prindă, să o omoare, dar biata albină și-a văzut de zborul ei, ignorând cernite priviri, până sus la icoana Bunei Vestiri. Peste înger și-a înnoptat dojana: De ce ai înflorit, după-al cerului port, atât
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
ochii Răstignitului meu Te mai pot zări peste moarte până unde fusesem chemarea de-a fi Dumnezeu. DENIE În Vinerea Mare, ca o vedenie străină în biserică a intrat o albină. Unii voiau să o prindă, să o omoare, dar biata albină și-a văzut de zborul ei, ignorând cernite priviri, până sus la icoana Bunei Vestiri. Peste înger și-a înnoptat dojana: De ce ai înflorit, după-al cerului port, atât de târziu luminilor risipele cu amândouă aripile?'' Inspăimântat rămase Gavriil, cu
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
ignorând cernite priviri, până sus la icoana Bunei Vestiri. Peste înger și-a înnoptat dojana: De ce ai înflorit, după-al cerului port, atât de târziu luminilor risipele cu amândouă aripile?'' Inspăimântat rămase Gavriil, cu crengile deschise, nemaiștiind să zboare, iar albina s-a preschimbat în floare de făclie, vedenie, ce nimeni n-a putut s-o creadă decât privirea de copil: De ce-ai fost rea în ceartă? Du-te și cere-i iertare! De Vinerea Mare, nu știi că-n sat
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
Pe creștetele a doi copii/ Cu plete lungi bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă oîndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale
IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361173_a_362502]
-
atunci... bine i-a mers: Expune-n continuare. * * * Va fi minte să priceapă, S-o găsi vreun iscusit?... Dacă demuștene scapă, În veci trebui’ pomenit! Căci de muște țara-i plină, Fac picturi din munca lor, N-au nevoie de albină; Nu sug mierea din popor? Referință Bibliografică: M U S C A / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I, 10 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
M U S C A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360781_a_362110]
-
clipă mi-am simțit inima sarindu-mi din piept și Mâna Neagră mi s-a încleștat pe gat.Nici măcar nu am țipat. Și-mi mai este frică de liniște. Deși iubesc linistea.Dar liniștea ...normală ...cea tulburata de zumzetul unei albine,foșnetul unei frunze...strigatul unei păsări pe care n-o cunosc...râsul unui copil. Liniștea absolută mă înspăimânta. Liniștea de mormânt. Liniștea dinaintea furtunii. Referință Bibliografica: Mâna Neagră / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 222, Anul I
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
a dansului de 10 cenți ... ” Iubirea, ca dimensiune complexă, se definește prin relația dintre individ și un „eu” al cunoașterii și al înțelegerii resorturilor umane: „Făceam amor în epocile faste/ când Magellan zbura spre Filipine,/ când peste flori mai coborau albine,/ când dispăreau imperii arse-n foc/ de migratoare revoluții vaste ... // Vedeam un soare plictisit antarct,/ uscând noroiul de pe râtul zilei/ și pe Arghezi-n filigranul filei/ strigându-și patima despre agate/ în efemere piese într-un act ... // Și iarăși revenim în
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
am sute de contacte cu zeci de redacții și personalități culturale ori politice ale momentului. Cele mai dragi mie au fost și sunt pe mai departe cele cu reputatul regizor si prieten, dl. Corneliu Leu, redactorul șef și editorul publicației „Albina românească”, dar și cu regretatul dr. Artur Silvestri, fondatorul Asociației Române pentru Patrimoniu (ARP), cu revistele de cultură din străinătate, cu poetul și filozoful Eugen Evu, filozoful Sorin Borza, muzicologul Oleg Garaz, regretatul Andrei Vartic (Basarabia), Ion Măldărescu, scriitorul și
DESPRE JURNALISMUL DE CALITATE CA DEMERS CULTURAL, ÎNTR-UN DIALOG CU LUCIAN HETCO, EDITOR ŞI REDACTOR ŞEF AL REVISTEI „AGERO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360795_a_362124]
-
lumină sacră de iubire ce mă ducea... spre nemurire Când ți-am lăsat, sărutul meu pe buzele-ți fierbinți... de-atâta așteptare, am tremurat... o clipă a scânteiat și din tot sărutul nostru... ce s-a topit cum ceara de albine sub flacăra iubirii noastre, a rămas... vibrația și lumina acelui sărut adânc, profund și sfânt și ne-am trezit... în mijlocul iubirii noastre ce-a devenit... nemărginită, neprețuită, infinită... albă poartă de lumină, în infinit... în infinit... în infinit de la zenit
PRIMUL SĂRUT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360941_a_362270]
-
Vicol Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului UNDE AU FUGIT COPACII? „Unde au fugit copacii? Unde au fugit, săracii, Fără frunze, fără crengi, Fără sunet de tălăngi, Fără flori și rădăcină, Fără zumzet de albină, Fără fragii de la poale, Fără cântece pe vale, Fără foșnete și șoapte, Fără stelele din noapte? Unde au fugit copacii? Unde au fugit, săracii, De-au rămas culmile goale, De le bate în rafale Vântul rece, nemilos? Unde-i codrul
UNDE AU FUGIT COPACII? de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364150_a_365479]
-
ceva ani statornici în acel loc, păzind intersecția. Se aflau în plină floare. Crengile le atârnau de greutatea ciorchinelor de flori albe și cu inflexiuni roze pe conturul petalelor. Dar ce parfum degajau și câtă muzicalitate în jurul lor creată de albinele cu piciorușele pline cu polen, ce zumzăiau din floare în floare. Nu-mi venea să mai plec îmbătat de atâta mireasmă plăcuta și frumusețe deosebită, dar cum eram un om liber, dornic să-și folosească timpul după bunul plac și
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]