1,494 matches
-
Tudorel Urian În volumul său din 1983, Alchimia existenței, Alexandru Paleologu are un scurt text confesiv, O revistă și un profesor, în care își amintește cu dureroasă nostalgie de fostul său profesor de fizică și chimie de la Liceul "Spiru Haret", Artur Voitinovici. Acest profesor (al cărui nume nu
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
destinul științific al lui Mircea Eliade. Pentru că, își amintește Alexandru Paleologu, de numele lui Mircea Eliade a luat cunoștință din revista liceului, "Vlăstarul", primită cu ocazia serbării de sfârșit de an, în 1932, unde viitorul savant publicase un articol despre alchimie, foarte erudit și oarecum în răspăr cu punctele de vedere vehiculate în epocă. Or, două decenii mai târziu, Constantin Noica (și el absolvent de Spiru Haret, în același an cu Mircea Eliade) avea să-i povestească lui Alexandru Paleologu că
Monografia unei stări de spirit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8756_a_10081]
-
de semnificații. În schimb, este remarcabilă abilitatea cu care Dan Stanca construiește un destin multiplu, rezolvând problema supraviețuirii prin recursul la textul matein instrumentat ca terapie esoterică. De asemenea, scena liturghiei magilor este încântătoare. Catedrala moscovită devine un centru al alchimiei profetice. Dan Stanca unește poetic psihologia trecutului cu apocalipsa imediatului. Cititorii fideli prozei lui Dan Stanca vor regăsi în roman obsesii și preocupări mai vechi, precum lumea jurnaliștilor, teoriile conspiraționiste, sexualitatea maladivă, căderea în viciu, parabola eschatologică, extazul morbid, infernul
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
acopereau pleoapele, îmbrăcat în zdrențe, pătate cu uleiuri și vopsele, se mișca greoi prin hrubă, tușea și scuipa o flegmă galbenă. Își dăruia energia unor experimente, umbla după un panaceu, o pudră cu efecte afrodisiace, în jur zăceau tratate de alchimie, alambicuri, retorte, balonașe, săruri, esențe, infuzii, tincturi. Cînd a ratat formula finală a scos un urlet de mînie, chipul dizgrațios îi era, oricum schimonosit, profetiza pentru ceilalți plăgi de foamete și mizerie. Din fuzionările concepute în laboratorul rudimentar obținuse totuși
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
altceva decît o serie nesfîrșită de subtile și alambicate paradoxuri. Mă întreb, de altfel, dacă vor fi fost și cărți (în fine, pergamente sau papirusuri, tăblițe de argilă ș.a.m.d.) printre posesiunile regelui Midas. Am mari îndoieli. Cărțile inspiră alchimia, niciodată nu i se supun. De la moara lui de fabricat fantasme, Daudet pune în circulație legenda unui om ce are creierul de aur. E, desigur, o poveste tragică. Nu neapărat fiindcă omul, cum era de așteptat, își risipește mințile, iresponsabil
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
latent. Spre exemplu, simbolul ying-yang sau cel al crucii îndeamnă spre meditație și rugăciune. Dar există simboluri foarte puțin cunoscute la nivel conștient, care funcționează ca arhetip, facilitând omului diferite stări de conștiență. Exemple ale acestora sunt codurile cabalistice, simbolurile alchimiei, hieoroglifele, runele, semnele zodiacale. Simbolul atrage după sine starea dorită, fapt ce duce spre împlinire, echilibru“, este teza de prezentare a atelierului timișorean „Alb violet“. Una dintre lucrările deja executate la atelierul timișorean a avut-o ca subiect pe Marilyn
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
firește un "rîs galben") în fața homunculilor simbolici de ea modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie cu moravuri ușoare" (ibidem). După cum vedem, magia neagră, alchimia, si comedia se îmbină în fluidul aceluiași discurs vîscos, în care încap "reverii vinovate". Spre a consolida această comedie a materiei dereglate, anarhice, care acoperă întreg orizontul, Gabriela Cretan propune, în sînul ei, relații insolite, mijlocește contracte perfide între regnuri
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
pe două planuri: ontologic și epistemologic. Primul demers este unul ,în oglindă". Nu se cunosc în amănunt, dar soțul și soția au o înțelegere reciprocă intuitivă pe care Meirelles o captează foarte bine, folosindu-se și de unele trucuri, în afara alchimiei evidente dintre cei doi actori. Toate scenele dintre ei sunt filmate extrem de fluid, cu camera cât mai aproape de personaje, cu o lumină pe cât se poate difuză - cu excepția scenei de sex. Așa că demersul detectivistic nu e unul unilateral, ci implică și
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
poet neînregimentat în vreo generație sau grup de șoc, singular în lumea simbolurilor sale. Oracular, de asemenea, pe cât, paradoxal, disponibil, cel puțin până la un punct, unei lecturări pe nivele diverse, implicând sau nu inițieri în alte discipline scumpe autorului, precum alchimia, simbolica, astrologia. Pentru că punctul de pornire se află în incantație, în acea râvnă bucuroasă a rostirii, pretutindeni prezentă, de la Cercuri la Elsinore (1972), la Casa a Noua (1979), la Mâinile uitate pe cer (1981), Anatomia melancoliei (1991) și ineditul ciclu
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
venit! În holda de grâu ce se coace în vară, sub basmul arborescent, e cu neputință a spune pe ce cale viitorul s-apropie. Dar vine-apăsat, ca bătăile inimii. Pân-adineaori a fost incoruptibil distant. S-apropie-acum, e aici, e prezent. Alchimie e încă totul în lume. După pravila ei, pe-o neștiută dimensiune a locului, tu te ascunzi în dosul pleoapelor mele, devenind sufletul meu. Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune. Așadar, după legile alchimiei, cel căruia i
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
aici, e prezent. Alchimie e încă totul în lume. După pravila ei, pe-o neștiută dimensiune a locului, tu te ascunzi în dosul pleoapelor mele, devenind sufletul meu. Și ceasul e-aici, înflorește și nu mai apune. Așadar, după legile alchimiei, cel căruia i se adresează poetul se ascunde în dosul pleoapelor mele, / devenind sufletul meu. În cele din urmă, nu văd o mai nimerită identificare a celui nenumit decât cea a viitorului însuși, cu o promisiune de durată: Și ceasul
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
așteptat cu sufletul la gură fiindcă putea face sau desface destinul unei cărți, chiar al unui autor. Așa cum există acum o literatură Desperado, care, după fluxul conștiinței (refuzul a două milenii de convenții literare) este un refuz al refuzului, o alchimie disperată de procedee și convenții de toate felurile, din toate timpurile, ar trebui să putem vorbi și despre o critică Desperado, un alt fel de abordare a acestor opere care nu numai că nu seamănă cu nimic dinaintea lor, dar
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
conștiinței era în primul rând un refuz a ce fusese literatura două mii de ani (cauzalitatea cronologică, realismul lumii înconjurătoare și intriga amoroasă). Cred că autorii Desperado refuză exact acest refuz, adică folosesc tot ce au la îndemână și speră că alchimia lor va conduce la aur. Poate critica ignorată de acești autori (deși unii dintre ei sunt și critici - David Lodge, Malcolm Bradbury, sau profesori de literatură - John Fowles, Bernard O’Donoghue) să dea un verdict, să aducă la sentimente mai
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
eresuri ale superstiției umane. Au fost interzise, condamnate și repudiate, dar au reușit cel mai adesea să reînvie sub altă formă. Într-un cuvînt, au fost persistente, maleabile și viguroase, altminteri ar fi pierit cu totul din memoria noastră. Gnosticism, alchimie, astrologie, arte divinatorii, doctrine cabalistice, practici magice sau învățături medicale neconvenționale - toate aceste chipuri de manifestare ale gîndirii umane au avut de înfruntat o redutabilă și copleșitoare autoritate instituțională: Biserica creștină. Iată de ce ideea de bază a lui Sarane Alexandrian
Oficina păgînilor luminați by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10702_a_12027]
-
sau para-el-însusi (textul!) Exuberanta e însă dominată more geometrico și exprimată more tecnico: grafice, tablouri, scheme... Regăsesc, maturizate, aceste calități în cartea recent apărută pe care mi-a trimis-o: El mundo de la nueva narrativa hispanoamericana. Una introducción (Quito, 1997). Alchimia se aplică acum la Borges, Cortázar, García Márquez și își dezvăluie documentarea amplă, serioasă cu preferințe pentru anii ^70-^80 (Darrida, Todorov, Northrop Frye). Nu uită tezele estetice ale lui Tudor Vianu și ideile filozofice ale lui C. Noica, dar
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
zi-le./ Zi-le doina, cîntec sfînt,/ La copiii tăi, copile!" (Cîntec sfînt). Poezia intrinsecă a unor strofe ca cele de mai sus provine și dintr-o operațiune stilistică decisivă: dincolo de melodia heineeană suavă a versului, poetul a realizat o alchimie lexicală subtilă; toate cuvintele utilizate sunt străvechi, majoritatea provenind din fondul latin primordial al limbi române, cu plurisemantism garantat. Pe baza lor, se creează o poezie de alură permanentă, dincolo de timp și loc, acolo unde tradiția națională plonjează în ancestral
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
în ipostaza de dirijor și de organizator de reuniuni muzicale. "Când reușește să fuzioneze cu inteligență și har anticul ( popular sau bizantin) cu modernul ( dar nu cel avangardist-globalizant), în maniera cea mai liberă și inventivă în care poate ființa această alchimie sonoră, atunci muzica românească este apreciată fără rezerve". De curând muzicianul italian a fost oaspetele festivalului bucureștean. "Un festival interesant, chiar dacă nu prea variat. Restituirile au fost în general curate, aplicate, ceea ce este foarte important. Se simte însă nevoia unor
Printre picături by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13695_a_15020]
-
Sábato ne transmite mesaje misterioase și alarmante. Oarecum mai calm, simbolic și sofisticat, Victor Brauner o făcuse deja în celebrul sau „Alchimist” din 1947 (uneori intitulat și „Suprarealistul”). Totodată, pictorul de origine română referindu-se în notițele sale, deseori, la alchimie și proclamând funcția magică a artei (susținea că el nu face „tablouri” pur și simplu, ci „pentacle”, „amulete” etc.). Această orgolioasa așezare a creatorului în poziția de „mediator” al misterelor lumii a fost împărtășită și de romancierul și pictorul Ernesto
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
se dovedește inevitabil distorsionată“. (p. 114) Exemplul pe care îl găsim în Iter in silvis îi privește pe Foucault și Koyré, cărora Culianu le reproșează că, în privința magiei renascentiste, au îmbrățișat opinia falsă că disciplina chimiei s-a născut din alchimie, că așadar știința chimiei s-a ivit dintr-o practică aberantă de natură magică, cînd de fapt clișeul - cum că o ramură cantitativă a științei s-a născut dintr-un ritual malign - este o achiziție recentă, venită pe linia pozitivismului
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
așadar știința chimiei s-a ivit dintr-o practică aberantă de natură magică, cînd de fapt clișeul - cum că o ramură cantitativă a științei s-a născut dintr-un ritual malign - este o achiziție recentă, venită pe linia pozitivismului istoric. Alchimia nu are nimic malign, iar chimia nu e fiica ei, dar acesta e unghiul de vedere al istoricului de idei, nu al omului de știință modern, pentru care gîndirea pozitivistă a devenit o a doua natură. În al treilea rînd
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
șRevista de Filozofie, 1931ț, Cunoștințele botanice în vechea Indie șBuletinul Societății de Științe, 1931ț, Elemente preariene în hinduism șRevista Fundațiilor Regale, 1936ț, precum și alte articole, de dimensiuni mai mici, publicate în Cuvântul, Azi și Vremea. Nu trebuie uitată nici cartea Alchimie asiatică, imprimată în 1934 de Editura Vremea. La câteva zile după apariția Yogăi s-au publicat note laudative în Rampa ș31 mai, 5 iunieț, Dreptatea ș4 iunie 1936ț: "Operă de profundă erudiție și de îndelungată muncă de cercetare. Cea dintâi
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
a monografiei îi oferă prilejul de a demonstra originalitatea autorului. Se oprește asupra dezvoltării practicilor yoga din sacrificiul vedic; infiltrația lor în Upanisade și în întreaga literatură indiană medievală; prezența lor în Mahabharata și în Bhagavad-Gita, în budism, tantrism și alchimie. " Rezultatele cercetărilor de mai sus interesează deopotrivă istoria religiilor, filozofia religiilor și filozofia culturii. Istoria religiilor va fi mulțumită să găsească în Yoga "o minunată pildă a supraviețuirii substratului, în ciuda religiei și a culturii năvălitorilor". Filozofia religiilor află că "istoria
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
spre concret, recunoscută ca trăsătură fundamentală a religiei Indiei pre-ariene, autorul unește yoga în măsura în care e practica ce conduce la experiența mistică personală." învățatul italian remarcă erudiția și claritatea expunerii, accesibilitatea cu care sunt prezentate tantrismul și raporturile dintre yoga și alchimie. Opiniază că cel mai interesant e capitolul al IX-lea, unde sunt cercetate originile acestor forme devoționale mistice și sunt indicate documentele probabile ale existenței. "O cunoaștere sigură a textelor religioase și a literaturii exegetice vaste îl conduce pe autor
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
cu el, ca și aceea cu costumul, parte din structura unui personaj. Dar și asta se vede din ce în ce mai rar pentru că s-a diluat gustul intervalului petrecut și consumat împreună, umăr la umăr, cu respect, visceral, pasional, total. Teatrul presupune o alchimie specială, individuală și deopotrivă colectivă, un exercițiu în care fiecare învață, de fiecare dată, să-și dreseze orgoliul exacerbat poate, să-și modeleze ființa pe scenă, să toarcă de plăcere. Chiar și atunci cînd nu este vorba neapărat despre rolul
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
Adam din pămînt (Anatol Vulpe), fie că se înalță arhitectural din pete, într-o delicată perspectivă postcubistă (Merica Râmniceanu ), fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil (Emilian Lazaresco), fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică (Paul Molda), fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare (Gheorghe Popescu), fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]