1,099 matches
-
organici cu funcție azotată 2921 24144100-6 Compuși cu funcție aminică 2922[.1-.3+.43+.49+.5] 24144200-7 Compuși aminici cu funcție oxigenată 2924.21+2925+2926 24144300-8 Ureide 2921-2929 24144400-9 Compuși cu funcție azotată 2930 24145000-2 Tiocompuși organici 2909-2914 24146000-9 Aldehidă, cetonă, peroxizi organici și eteri 2912+2913 24146100-0 Compuși cu funcție aldehidă 2914 24146200-1 Compuși cu funcție cetonă și chinonică 2909-2911 24146300-2 Peroxizi organici 2910.10 24146310-5 Oxid de etilenă 2909 24146320-8 Eteri 2937 24413000-2 Hormoni 2937.91 24413100-3 Insulină
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
3+.43+.49+.5] 24144200-7 Compuși aminici cu funcție oxigenată 2924.21+2925+2926 24144300-8 Ureide 2921-2929 24144400-9 Compuși cu funcție azotată 2930 24145000-2 Tiocompuși organici 2909-2914 24146000-9 Aldehidă, cetonă, peroxizi organici și eteri 2912+2913 24146100-0 Compuși cu funcție aldehidă 2914 24146200-1 Compuși cu funcție cetonă și chinonică 2909-2911 24146300-2 Peroxizi organici 2910.10 24146310-5 Oxid de etilenă 2909 24146320-8 Eteri 2937 24413000-2 Hormoni 2937.91 24413100-3 Insulină 2937.9 24413200-4 Steroizi 2936 24414000-9 Vitamine 2936.10 24414100-0 Provitamine 2918
jrc5871as2002 by Guvernul României () [Corola-website/Law/91043_a_91830]
-
de magneziu și fier. Silicații solubili în apă, de forma , , și , sunt folosiți ca detergenți și adezivi. Printre cele mai importante clase de compuși organici care conțin oxigen se numără („R” reprezintă radicalul organic): Alcooli (R-OH); eteri (R-O-R); cetone (R-CO-R); aldehide (R-CO-H); acizi carboxilici (R-COOH); esteri (R-COO-R); anhidride acide (R-CO-O-CO-R); și amide (). Sunt mulți solvenți organici importanți care conțin oxigen, printre care: acetona, metanolul, etanolul, izopropanolul, furanul, THF-ul, eterul dietilic, dioxanul, acetatul de etil, DMF-ul, DMSO-ul, acidul acetic
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
must și apoi în vin a SO2, folosit în cazul recoltelor avariate, creează cel puțin două situații incompatibile cu realizarea unor distilate învechite de calitate superioară: prima se referă la formarea de către levuri în timpul fermentației, a unor proporții mari de aldehidă acetică ( în vederea blocării SO2 ), constituent care impune o riguroasă separare a “frunții “ ; a doua se referă la trecerea unei părți din SO2 în distilat care frânează procesele de învechire, datorită caracterului său puternic reducător. Enciclopedia coniacului
Coniac () [Corola-website/Science/316816_a_318145]
-
utilizat pentru a preveni ionii de cupru (II) să reacționeze cu ionii de hidroxid (HO), prezenți în prepararea soluției de oxid de cupru (I). Oxidul cupros este un precipitat de culoare brun-roșcată, și rezultă din reducerea sării cuprice cu o aldehidă într-o soluție alcalină.
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
a materialului și fermentația se produce mai repede decât la metoda Orleans. Oțetul din alcool poate fi considerat ca un produs finit, însă nu este comercializabil deoarece are un miros dezagreabil și un gust înțepător și îmbătător datorită prezenței de aldehide, acesta dispare fie prin oxidare, fie prin evaporare.
Oțet () [Corola-website/Science/324120_a_325449]
-
peste 8.000 de terpene și peste 30.000 de substanțe înrudite numite terpenoide. Cele mai multe terpene sunt de origine vegetală și mai rar de origine animală. În natură se pot găsi mai frecvent sub formă de hidrocarbonați, alcooli, glicozide, eteruri, aldehide, cetone, esteri și acizi carboxilici. Grupa terpenelor din punct de vedre biologic nu este cunoscută suficient, terpenele fiind importante pentru obținerea uleiurilor eterice, insecticidelor sub formă de feromoni, substanțelor bactericide și parfumurilor.
Terpen () [Corola-website/Science/322630_a_323959]
-
scânteie (MAS) peste 3 ... 4 s-a văzut limitată de apariția unui fenomen perturbator, cu efectele: Fenomenul a primit denumirea de "detonație". Detonația este determinată de reacțiile chimice care au loc "în fața frontului de flacără". Se formează peroxizi organici și aldehide, care, datorită neomogenității termice și chimice din camera de ardere favorizează apariția de nuclee de "flacără rece", care inițial se propagă în amestec cu viteze de zeci de metri pe secundă. Nucleele de flacără rece determină apariția nucleelor de "flacără
Detonație (motor) () [Corola-website/Science/322115_a_323444]
-
de țeavă) care generează acid cianhidric, izocianați, oxizi de azot, oxizi de sulf, precum și din arderea policlorurii de vinil (prezentă în plastice de orice fel) care generează hipoclorit, acid clorhidric, acid fluorhidric, și a cauciucului care generează hidrogen sulfit, acroleină, aldehide, benzen, fenoli, dioxid de sulf, etc. Toate substanțele enumerate mai sus provoacă efecte toxice care se manifestă imediat, că urmare a acțiunii directe, dar mai multe dintre aceste substanțe determina și manifestări toxice la distanță în timp față de expunerea inițială
Incendiul din clubul Colectiv () [Corola-website/Science/335029_a_336358]
-
reprezentate ca linii orizontale sau verticale. Catena de carbon este reprezentată vertical, atomii de carbon aflându-se la intersecția liniilor. Orientarea catenei de carbon se face astfel încât carbonul C1 să fie primul de sus. Într-o aldoză, carbonul din grupa aldehidă este C1; într-o cetoză, carbonul din grupa cetonă are numărul cel mai mic posibil (este de obicei C2).
Proiecție Fischer () [Corola-website/Science/335643_a_336972]
-
O hexoză este un tip de monozaharidă care conține șase atomi de carbon, având formula moleculară CHO. Hexozele pot fi clasificate, după tipul grupării carbonil, în "aldohexoze" (gruparea de tip aldehidă, în poziția 1) și în "cetohexoze" (grupare de tip cetonă, în poziția 2). Din categoria hexozelor face parte monozaharide cu o mare importanță, precum: glucoza, fructoza și galactoza. Aldohexozele au patru carboni asimetrici (centre de chiralitate), ceea ce induce posibilitatea a
Hexoză () [Corola-website/Science/335741_a_337070]
-
Gliceraldehida (denumită și "gliceral" sau "aldehidă glicerică") este o monozaharidă, din categoria triozelor, cu formula CHO. Este un solid cristalin, incolor și cu gust dulce, fiind un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]
-
Gliceraldehida (denumită și "gliceral" sau "aldehidă glicerică") este o monozaharidă, din categoria triozelor, cu formula CHO. Este un solid cristalin, incolor și cu gust dulce, fiind un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin oxidarea blândă a unei grupe hidroxil primare. Gliceraldehida conține un centru de chiralitate și de aceea pot exista doi enantiomeri (izomeri optici) diferiți: Gliceraldehida este importantă, întrucât examinarea structurii acesteia ajută la observarea
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]
-
și "gliceral" sau "aldehidă glicerică") este o monozaharidă, din categoria triozelor, cu formula CHO. Este un solid cristalin, incolor și cu gust dulce, fiind un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin oxidarea blândă a unei grupe hidroxil primare. Gliceraldehida conține un centru de chiralitate și de aceea pot exista doi enantiomeri (izomeri optici) diferiți: Gliceraldehida este importantă, întrucât examinarea structurii acesteia ajută la observarea structurilor monozaharidelor.
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]
-
produșii secundari ai acestei reacții se numără oligomerii: dietilenglicol, trietilenglicol și tetraetilenglicol. Anual, sunt produse aproximativ 6,7 miliarde de kilograme de compus. Etilenglicolul este folosit în sinteza organică pentru a proteja grupe carbonil. Prin tratarea unei cetone sau unei aldehide cu etilenglicol în prezența unui catalizator (de exemplu, acidul p-toluensulfonic, sau trifluorura de brom cu dietileter) se obține 1,3-dioxolan, care este rezistent la acțiunea bazelor și a altor compuși nucleofili. Grupa protejată de 1,3-dioxolan poate fi eliminată, ulterior
Etilenglicol () [Corola-website/Science/335814_a_337143]
-
largă pentru acrilonitril. În producerea acrilonitrilului, se obține și un produs secundar, acetonitrilul. Cei mai mulți derivați ai benzenonitrilului, ai ftalonitrilului, precum și ai izobutironitrilului se obțin tot prin amoxidare. Acest proces este catalizat cu oxizi metalici și, mai apoi, se continuă prin aldehidă. Hidrocianurarea este metoda populară de a obține nitrili din acid cianhidric și alchene. Această reacție necesită catalizatori omogeni. Un exemplu de hidrocianurare este procesul de obținere al adiponitrilului din 1,3-butadienă: Nitrilii mai pot fi obținuți prin mai multe metode
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
metode. De exemplu, Compuși halogenați se supun substituției alifatice nucleofile cu cianuri de metale alcaline în Sinteza Kolbe. Nitrilii arili se obțin în Sinteza Rosenmund-von Braun. Cianohidrații sunt o clasă specială de nitrili, care rezultă din adiția cianidelor metale la aldehide în reacția de cianohidrare. Datorită polarității grupei carbonil, reacția nu necesită nici un catalizator, spre deosebire de hidrocianurarea alchenelor. Nitrilii pot fi obținuți din deshidratarea amidelor primare. Mulți reactivi sunt accesibili, combinația de diclorofosfat de etil și DBU (1,8-Diazabiciclo[5.4.0
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
În acest caz, se rupe o legătură C-N. Deshidratarea aldoximelor (RCH = NOH) oferă, de asemenea, nitrili. Reactivii caracteristici acestei reacții sunt trietalamina/dioxid de sulf, zeoliții, sau clorura de sulforil. Explicarea acestui demers este sinteza One-pot a nitrililor la aldehide cu hidroxilamina în prezență de sulfat de sodiu. Nitrilii aromatici se obțin, de obicei, în laborator din aniline prin compușii de diazoniu. Aceasta este reacția Sandmeyer. Ea necesită tranziția cianurilor de metal. Grupele nitril în compușii organici pot suferi diverse
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
efecte de contaminare a produselor nepotrivite și de poluare. Limitările particulare sunt următoarele: În reducerea organică, nitrilul este redus prin reacția cu hidrogen cu cataliză de nichel; o amină se formează în această reacție. Reducerea la amină, urmată de hidroliza aldehidei are loc în sinteza aldehidei Stephen. Alchil-nitrilii sunt suficient de acizi pentru a forma anioni nitrili, care alchilează o mare varietate de electrofili. Cheia pentru nucleoficilitatea excepțională este cererea mică sterică a unității C-N combinate cu stabilizarea ei inductivă
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
nepotrivite și de poluare. Limitările particulare sunt următoarele: În reducerea organică, nitrilul este redus prin reacția cu hidrogen cu cataliză de nichel; o amină se formează în această reacție. Reducerea la amină, urmată de hidroliza aldehidei are loc în sinteza aldehidei Stephen. Alchil-nitrilii sunt suficient de acizi pentru a forma anioni nitrili, care alchilează o mare varietate de electrofili. Cheia pentru nucleoficilitatea excepțională este cererea mică sterică a unității C-N combinate cu stabilizarea ei inductivă. Aceste caracteristici fac nitrilii ideali
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
disoluție: Bicromatul de potasiu este un agent oxidant. Ecuația de reducere parțială este următoarea: În chimia organică bicromatul de potasiu este un oxidant ușor comparativ cu permanganatul de potasiu. Este utilizat pentru oxidarea alcoolilor. Bicromatul de potasiu transformă alcoolul în aldehide sau acizi carboxilici dacă este încălzit prin reflux. Alcoolii secundari sunt convertiți în cetone - oxidarea suplimentară nu este posibilă. De exemplu, mentona poate fi preparată prin oxidarea mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii terțiari nu sunt oxidați de bicromatul de potasiu
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
cetone - oxidarea suplimentară nu este posibilă. De exemplu, mentona poate fi preparată prin oxidarea mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii terțiari nu sunt oxidați de bicromatul de potasiu. În soluții apoase schimbarea de culoare poate fi utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau cetonei. Când aldehida este prezentă ionii de crom își reduc numărul de oxidare de la +6 la +3 iar culoarea se schimbă din portocaliu în verde. Acest lucru se întâmplă deoarece aldehida poate fi oxidată în acidul carboxilic corespunzător. Cetona
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
este posibilă. De exemplu, mentona poate fi preparată prin oxidarea mentolului cu bicromatul acidifiat. Alcoolii terțiari nu sunt oxidați de bicromatul de potasiu. În soluții apoase schimbarea de culoare poate fi utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau cetonei. Când aldehida este prezentă ionii de crom își reduc numărul de oxidare de la +6 la +3 iar culoarea se schimbă din portocaliu în verde. Acest lucru se întâmplă deoarece aldehida poate fi oxidată în acidul carboxilic corespunzător. Cetona nu prezintă această schimbare
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]
-
culoare poate fi utilizată ca indicator al prezenței aldehidei sau cetonei. Când aldehida este prezentă ionii de crom își reduc numărul de oxidare de la +6 la +3 iar culoarea se schimbă din portocaliu în verde. Acest lucru se întâmplă deoarece aldehida poate fi oxidată în acidul carboxilic corespunzător. Cetona nu prezintă această schimbare de culoare deoarece nu mai poate fi oxidată iar soluția rămâne portocalie. 4KCrO → 4KCrO + 2CrO + 3O Prin acidifierea soluției de culoare galbenă de mai sus care conține ioni
Bicromat de potasiu () [Corola-website/Science/332200_a_333529]