1,678 matches
-
aceasta s-a depus. "Poporul francez nu vrea să mai vadă ceea ce nu mai există fiindcă tocmai l-a distrus: privirea lui ar fi ofensată și tulburată." Dar această distrugere a bucăților de lemn, piatră sau pânză nu are nimic alegoric, este un "sacrificiu răzbunător", un holocaust "expiator". Cuvintele scrise sunt inerte, dar imaginile păstrează în ele ceva viu. Ele amenință, provoacă, apără, stimulează sau descurajează. Reprezentarea îl ține în viață pe reprezentat și, pentru asta, ea însăși trebuie să se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
idolatria dispare deci odată cu inventarea tiparului. Acesta, notează Henri-Jean Martin, a eliminat "o anumită formă de limbaj a imaginilor"76. Cartea xilografică dispare pe la 1740, înlocuită de cea tipografică. Avântul tiparului se produce în detrimentul cărții ilustrate, colorate, anluminate, cu figuri alegorice. Dispar, sau trec în plan secund, imaginea narativă, povestirea în imagini, ca și vitraliul, tapiseria (să ne gândim la Apocalipsa de la Angers, prima bandă desenată), lintoul, fresca. Evul Mediu a fost în mult mai mare măsură o "civilizație a imaginii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în veacul veacului (Ps. 21, 30). Cei ce caută potrivit cercetării celei adevărate, lăudând pe Domnul, se vor sătura de darul cel de la Dumnezeu, adică de cunoaștere; și va fi viu sufletul lor — că sufletul, care aduce viața, este numit alegoric inimă — că prin Fiul este cunoscut Tatăl (Mt. 11, 27; Lc. 10, 22). Nici nu trebuie să plecăm, fără reținere, urechile tuturor celor ce vorbesc și scriu”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a V-a, cap. I, 12.1.-12.3
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în mai multe limbi. La universitățile europene ca cele din Montpellier, Marburg, Altdorf se predau niște cursuri de farmacie- chimie. Cu tratatul de chimie al lui Nicolas Lémery, articolul arab „al“ cade, obiectivele alchimiei fiind preluate și eliberate de interpretări alegorice, secretoase, de către chimie, bio- chimie, iatrochimie, și alte științe conexe medicinei, care prin metodele geriatrice de astăzi întineresc și prelungesc viața, contribuind în fapt, la realizarea visului alchimiștilor. În ceea ce privește transmutația elementelor, ea este deja o realitate probată de reactoarele nucleare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
o replică, punctul său de vedere. În Poveste de iarnă, la începutul actului IV, pentru a explica publicului că s-au scurs șaisprezece ani în antractul care desparte actul III de actul IV, el arată timpul sub forma unui personaj alegoric, și-l face să pronunțe, sub formă de prolog, următoarele cuvinte: "Timpul. Eu care unora le plac, care pun pe toată lumea la încercare, în același timp bucurie și teroare a celor buni și a celor răi, eu care fac și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
orice răspundere penală"56. Comportamentul anormal al acestui bizar travestit, zoofil și canibal cu influență și imunitate, este unul potrivit în "lumea pe dos" a politicii. Absurdul activităților sale diurne și nocturne poate fi eclipsat de interpretarea într-o cheie alegorică ce servește rechizitoriului antipoliticianist. Urmuz este foarte apropiat aici de Caragiale din perioada de debut, autor al Cronicelor fantastice, ușor de decriptat ca alegorii. Ismail apare astfel ca o variantă de "Sinecord"57, în primul rând întrucât este "compus din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
șopârle de clanța ușii Căpităniei portului și apoi reîntoarcerea în patrie"64, întocmai ca excursiile lui Turnavitu. Aplicarea grilei tipologice caragialiene dezvăluie și în cazul altui personaj suprapuneri semnificative. Așa cum, în ipostaza lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală, clătinând capul când afirmativ, când negativ, sorbind cu deliciu ceaiul și aspirând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
religioasă, erodată mai acut în contextul libertății de conștiință a Vestului).225 Contestări ale mitului Evident, au existat contestări ale capacității mitului de a da seama despre adevăr încă din Grecia antică, chiar și la Hesiod și Homer cu referințele alegorice la zei, dar mai ales începând cu Thales, primul care pune sub semnul îndoielii locuirea zeilor în Olimp, și cu Anaximandros, Xenofan, Aristotel, Empedocle, Parmenide, Platon, neoplatonicienii și stoicii, fără însă a respinge întotdeauna și rolul funcțional al mitului, adică
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fiind adevărat pentru că este eficient, nu pentru că ar oferi informații reale.249 Henri Moirier acceptă și el patru definiți ale mitului. Conform celei dintâi mitul este "o poveste de origine anonimă, foarte probabil etnică sau legendară, care dobândește o valoare alegorică" (de exemplu mitul lui Prometeu). A doua se referă la "aceeași povestire în măsura în care face parte dintr-un sistem religios sau poetic" (Herakles, Sisif). A treia se referă la o "concepție colectivă, un fel de credință, vagă de preferință, de cult
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
să-l înlocuiască cu un viitor fasonat după standardele sale. De fapt, Alexandru Cioranescu subliniază că deși SF-ul folosește metoda utopică în aparențe, nu are intențiile acesteia.366 Ilie Gyurcsik nota și el că literatura SF are o "structură alegorică și/sau parabolică, folosind elemente fantastice într-un discurs ce se vrea, succesiv sau concomitent, o meditație literară asupra secolului nostru și o proiecție utopică asupra viitorului"367, iar "ceea ce credem noi că e fantezie e doar o continuă recreație
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a pierdut credința în nihilism"671), ridică banda desenată la nivel de artă, în mediul literaților și al universitarilor, câștigând premiul Pulitzer în 1986 pentru seria Maus, poveste autobiografică despre părinții care săi care trecuseră prin experiența Holocaustului (în limbaj alegoric, în care naziștii erau portretizați drept pisici, evreii drept șoareci, americanii drept câini etc.). Spiegelman rămâne unul dintre cei mai importanți avocați ai importanței benzii desenate ca formă de expresie în era post-literată, afirmând că aceasta este însuși "ecoul funcționării
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
salvării și personalitatea conducătorului".907 "Misticismul național al lui Ceaușescu i-a permis acestuia să stabilească o comunicare directă cu predecesorii, regi daci din Antichitate sau voievozi ai Evului Mediu. A avut chiar, periodic, întâlniri "personale" cu ei, prin intermediul "scenelor alegorice". Invocându-i pe daci, națiunea română și statul român deveneau cele mai vechi din Europa."908 Dan Petrescu vede în protocronism manifestarea unui complex de inferioritate al unei națiuni aflate la marginea imperiilor și care tânjea să fie "în centrul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o armă indispensabilă pentru noile lupte. Jacobo Machover, Che Guevara sau mistificarea istoriei, p. 9. Imagini contradictorii, derutante, fluctuante, care confirmă statutul de mit modern al figurii revoluționarului argentinian. 351 Generalul își începe memoriile de război într-o cheie profund alegorică, prezentând o Franță-mamă față de care se raporta într-un mod simbolic incestuos: "Toată viața am avut o anumită concepție despre Franța, inspirată atât de sentiment cât și de rațiune. Latura afectivă din mine își imaginează, firește, Franța ca pe o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nici În curtea fabricii de limonadă, nici la halele Obor. Să fie oare pe acolo pe la turnul parașutiștilor? Doar așa din când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
limonadă, nici la halele Obor. Să fie oare pe acolo pe la turnul parașutiștilor? Doar așa din când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
praful puternicei explozii, bucătării vechi cu oalele lor cu tot, Încă fierbând ciorbe, tocane, cozonaci, ba chiar șervețelul acela brodat pe care stătea scris cu ață vernil: „Când nevasta e frumoasă și mâncarea e gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia, Liceul nr. 38, profesoara de socialism științific, Halele Obor, tramvaiul 9, talciocul, hingherii, scafandrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
era un semn întunecat al unui destin ilegitim, care nu avea altă manieră de a se face simțit decât aceea de a se vârî la întâmplare printre lucrurile pe care le întâlneam. Ca și cum călătoria nu ar fi fost reală, ci alegorică, visată. Picioarele fetiței păreau neînsuflețite, chipul îi era ascuns acolo unde eu nu-l puteam vedea... Poate se temea de mine, de aceea mama ei mă șfichiuia cu privirea aceea lividă. Am încetat să mai privesc în jur, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Becerro de Bengoa (1845-1902), scriitor și publicist spaniol. Prudențiu (Aurelius Prudentius Clemens) (348-c. 415), născut în Spania (Tarraconensis, probabil chiar la Tarragona de astăzi), cel mai mare poet creștin de expresie latină, lirică apologetică (Peristephanon), poezie didactică (Apotheosis), un poem alegoric de mare răsunet în Evul Mediu: Psychomachia. Nu am putut identifica personajul. În ediția M.J. Valdés, se menționează fără alte precizări: „Jean Lionnet, literat, critic și botanist francez contemporan cu Unamuno.“ Calila și Dimna: Faimoasă culegere de povestiri, fabule și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
central al întâmplărilor. Pasiv ori activ, era când una, când alta. În plus, Oskar Matzerath a fost plătit ca să pozeze în acest atelier amintit de mine ca rezervație. Dorit de pictori și sculptori, el era potrivit pentru reprezentări expresive și alegorice. Mai mult: fiind mic de statură și dotat cu cocoașă, el întruchipa nebunia epocii trecute, ca și pe aceea a epocii care începea. Cine îl întâlnea, părea că se privește într-o oglindă concavă. De îndată ce își făcea apariția, toți aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cîte detalii enervante despre olărit ne sînt date Întruna, suflă Corectorul, Noroc că pe la sfîrșit ritmul se accelerează, cînd Cipriano descoperă peștera sub Edificiu, adăugă domnul José, Asta-i o parabolă, o alegorie amară, răcni Marçal, și fu imediat mușcat alegoric de cîine, Tu habar n-ai ce Înseamnă cuvintele astea, de ce nu pricepi odată ?, Îl Înghionti Marta, Înțelept e cel ce se mulțumește cu spectacolul lumii, spuse Ricardo Reis În anul morții sale, Da, și la sfîrșit ne luăm toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aclamațiile turiștilor care ridicau paharele pe terasele aglomerate ale cafenelelor din mall. Două frumoase membre ale clubului, Încă În pantofii de tenis, ieșiră din biroul meu În balconul de vizavi și, ținîndu-se de balustradă, Își fluturară rachetele către un car alegoric care trecea pe sub noi. — Dumnezeule mare! Aia e Fiona Taylor? — Super-tare - e goală pușcă! Pe platformă, concepută de Clubul de Arte Costasol, era Înfățișat atelierul unui artist. Șase șevalete se Înșirau la un capăt al scenei, iar În fața lor stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dar juca cu-atîta lipsă de convingere, Încît am presupus că avea cu totul alte motive pentru care intrase În club - poate ca să fie pe fază dacă apărea vreun medic rival pe gazonul ei. Acum se uita de la balcon la carul alegoric al forțelor de ordine, care trecea pe lîngă Înghesuiala de la cafenele. ZÎmbi fugar cînd Bobby Crawford, Într-o cămașă hawaiiană de Împrumut, se avîntă către platformă, mimînd un tînăr englez beat crăci și cu chef de scandal; Îi luă cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să-i dau de capăt cazului Hollinger, și pe urmă a apărut Bobby Crawford. Am simțit că mi s-a luat o greutate de pe umeri... Dar Paula nu mă mai asculta. Se apropiase de fereastră pe cînd trecea ultimul car alegoric, reprezentînd un apus de soare din trandafiri rozalii, pe care fusese imprimat cuvîntul „Sfîrșit“. Pe platformă avea loc o petrecere gălăgioasă și vreo duzină de locuitori tineri ai complexului Costasol dansau pe un potpuriu interpretat de o trupă de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Festivalul luase sfîrșit și ultimii turiști părăsiseră barurile și cafenelele, Întorcîndu-se la mașinile lor parcate lîngă plajă. Călcam pe confetti și petale obosite, Însoțit de cîteva baloane cu heliu care pluteau la Întîmplare peste gunoaie, urmărindu-și propriile umbre. Carele alegorice care amuzaseră și antrenaseră mulțimea erau strînse În incinta supermarketului și cîțiva copii mici se zbenguiau În jurul lor. Se jucau de-a v-ați ascunselea, iar șef le era Bobby Crawford, care continua să debordeze de energie și entuziasm. Țopăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]