1,931 matches
-
de vedere nu este acela că ar trebui să ascultăm cuvintele Bardului și, prin acestea, să fim mântuiți. Nici el, nici Bardul (și nici Los) nu sunt predi+catori. Cuvintele lor vizează (subl. în text, n.m.) salvarea noastră, adică sunt alegorii menite să ne salveze din abisul alegoriilor" (1985, p. 154). Această pare să sublinieze, din nou, caracterul paradoxal al comportamentului vizionar, prin care cel inspirat acționează exact în direcția în care încearcă să-i determine pe ceilalți să n-o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
trebui să ascultăm cuvintele Bardului și, prin acestea, să fim mântuiți. Nici el, nici Bardul (și nici Los) nu sunt predi+catori. Cuvintele lor vizează (subl. în text, n.m.) salvarea noastră, adică sunt alegorii menite să ne salveze din abisul alegoriilor" (1985, p. 154). Această pare să sublinieze, din nou, caracterul paradoxal al comportamentului vizionar, prin care cel inspirat acționează exact în direcția în care încearcă să-i determine pe ceilalți să n-o facă, asemenea Spectrului lui Los, care, în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Gilbert Durand. Nu credem însă că monografia sa se așază cuminte în rândul lucrărilor ce aparțin, prin metodele și instrumentele de cercetare utilizate, mitocriticii. Spirit independent, malițios uneori, el are adesea o dispoziție polemică care jalonează discursul critic voit comprehensiv. Alegoriile, miturile, ritualurile reprezintă constante ale sondajului său analitic. Le regăsim la fiecare pas în observațiile subtile asupra prozei lui Vasile Voiculescu, Ștefan Bănulescu, D.R. Popescu, Marin Preda, Alexandru Ivasiuc sau M.H. Simionescu. Aici însă e parcă altceva. Criticul e dublat
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
orice décadence literară? Prin faptul că viața nu mai rezidă în întreg. Cuvântul devine suveran și face un salt în afara frazei, fraza uzurpă și ascunde sensul paginii, pagina prinde viață pe seama întregului, întregul nu mai este întreg. Dar aceasta este alegoria oricărui stil de décadence: mereu anarhie atomistă, dezagregare a voinței, "libertate a individului", sau pentru a folosi limbajul moralei extins la teoria politică, "drepturi egale pentru toți". Viața, vitalitatea statornică, vibrația și exuberanța vieții, întâlnite în cele mai mici organisme
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
definiție (asupra căreia voi reveni, precizând-o, în capitolul 2): În enunțul narativ de bază, tema va trebui să fie o persoană, o ființă însuflețită, sau un lucru definit din punct de vedere antropologic, grație unei figuri retorice (metaforă, personificare, alegorie...). Cât despre predicat, acesta va semnifica ideea de acțiune ("a ieși"), de schimbare de stare, de transformare sau, la modul mai general, de eveniment, conform criteriilor reținute de Lévi-Strauss, Greimas, Barthes și Bremond. (1989: 160) Caracterul narativ nu ar putea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Burada sau Simion Fl. Marian. O apreciere originală privind configurația acestui monument aparține poetului Nichita Stănescu: „Coloana infinitului ne dezechilibrează total sentimentul geografic... Ea pare o înșirare de sicrie dacice puse unele peste altele până la nesfârșit... Coloana infinitului nu este alegorie, nici simbol, nici idee, ceva ce nu se poate defini, e sculptura, un trup al artei, o ființă vie”. Ansamblul arhitectural de la Tg. Jiu va fi inaugurat la 27 octombrie 1938, însă câteva detalii consemnate de doamna Sorana Georgescu-Gorjan, merită
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
pe mulți care, deși dispuneau de o inteligență mai redusă, au făcut mai multe progrese decât alții care, încrezători în propriile puteri și în inteligența lor, nu vroiau să depindă de alții în nimic... (121). (Discursul se termină cu o alegorie prin care este exaltată viața săracă a fraților; fapt constatat de el la frații pe care îi cunoscuse): 6. Se povestește că un rege i-a spus cavalerului său: «Haide să ieșim pe străzile orașului în această noapte și să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a eului nu prin eludarea vieții afectelor, ci prin focalizarea asupra substratului lor organic, inconștient. Nu întâmplător, Lucian Blaga sublinia și el într-un eseu de tinerețe faptul că "noul stil" (expresionismul) renunțase la procedeele narativ-descriptive ale romantismului (care folosea alegoria și "fabula" drept vehicule ale viziunii), pentru a "traduce" exclusiv la nivelul expresiei "conținutul"/ "sufletul" artei romantice. Astfel, dimensiunea vizionar-metafizică a imaginarului romantic lua în expresionism o formă mai austeră și mai dramatică, reductibilă la dimensiunea minimală a existenței în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o poziție singulară în cadrul obiceiurilor de seceriș, așa cum apare în diverse culegeri de folclor, inclusiv în studiul citat al lui Ion I. Ionică. El este mai curînd un cîntec de secetă. Acesta mi se pare rostul gîlcevei dintre cele două alegorii mitice, Sora Soarelui și Sora Vîntului (Boarelui), chiar dacă, de regulă, în multe zone se cînta, în ceată, imediat după strîngerea ultimului snop de pe cîmp. Derutează, probabil, primele două versuri: „Dealul Mohului,/Umbra snopului...”. Pasajul următor actualizează un motiv de lungă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se află „dincolo” de aspectele verbale, narative și conservate în arhiva oralității. Ceea ce, „la origine”, s-a constituit într-o exprimare directă și simplă a căpătat ulterior o înțelegere complexă ori difuză, forma accidentală s-a generalizat, comparația a devenit alegorie, simbol, mentalul tipic vînătoresc a căpătat chipul vieții agrariene, familialul s-a mitizat, expresia lirică a dobîndit elemente epice; o adevărată „pădure de imagini” în perpetuă mișcare, fără puncte cardinale fixe, fără indicatoare pentru călătorul lipsit de experiență. Și, cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
serie a cunoașterii și a existenței. Moartea violentă poate constitui și ea pretext pentru călătorii creatoare. Este ceea ce s-a întîmplat în epoca imediat ulterioară neoliticului: moartea ca aventură a cunoașterii (de la mitul vegetațional încoace, tip „viața omului-floarea cîmpului” la alegoria plantei miraculoase) este asumată de o personalitate puternică, pe cont propriu, cu răspundere, pînă la sacrifiere voluntară. Moartea este interogată, solicitată pentru dialog în diferite chipuri: prin înfruntare vitejească, așa cum se practica în fratriile războinice la greci și la daci
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
similare conținutistic, grecești, sîrbe, etc., se bucură de o poziție privilegiată în planul esteticului, al elaborării poetice pentru că limba română a fost mai intens supusă travaliului creator, arhitectonica mai elaborată, tensiunea dramatică mai încordată. Dar, o dată cu studiul lui Petru Caraman, Alegoria morții în poezia populară, la poloni și la români (elaborat „prin anii ´30” și rămas în manuscris pînă în 1983; a fost publicat de Iordan Datcu în mai multe numere ale „Revistei de istorie și teorie literară” și cuprins, apoi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
indicat de la masa de scris. Moartea obligă. Ea este „peste tot”, cum poetizează cu întristare Cezar Ivănescu în multe dintre elegiile sale. Petru Caraman constata (în baza unui masiv material documentar aparținînd etnograficului, de data aceasta, și nu miticului), că alegoria moartea-nuntă, esență a mioritismului adaug eu, nu aparține numai românilor, în special textelor păstorești. Ea are o răspîndire destul de întinsă la polonezi, la slavi în general, precum și la alte popoare. Ca și motivul „jertfa zidirii”, alegoria „moartea-nuntă” are rădăcini adînci
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și nu miticului), că alegoria moartea-nuntă, esență a mioritismului adaug eu, nu aparține numai românilor, în special textelor păstorești. Ea are o răspîndire destul de întinsă la polonezi, la slavi în general, precum și la alte popoare. Ca și motivul „jertfa zidirii”, alegoria „moartea-nuntă” are rădăcini adînci în istoria multor popoare și ține, ni se spune, „de domeniul folclorului omenirii întregi”. Diferă condițiile de desfășurare, modalitățile și formele de întruchipare. La români, protagoniștii provin din mediul oieresc, din care se selectează un ins
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se selectează un ins cu anumite calități, ce urmează a fi „nuntit”: adică să experimenteze moartea în chip năprasnic și într-un cadru feeric. Cîntecul „epic” i-a dat forma cea mai dezvoltată și semnificativă sub raportul poeticității. La polonezi, alegoria a fost asimilată în compoziții orale numite dume, scurte narațiuni epice unde se înfățișează aspecte de viață feudală, îndeosebi din mediul orășănesc ori de curte. În dumele centrate pe ideea morții, dezvoltarea dramatică are la bază o naivă poveste de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în acord cu formula versificată, „tras ca prin inel”); iar al treilea îi cere cununița, formă alegorică a nuntirii. Așa este ilustrată comunitatea respectivă de motive, urmărite de Petru Caraman în mai multe registre ale discursului său. Dumele care vehiculează alegoria înfățișează, în introducere, un grup de tineri (trei, cinci), de regulă nobili, trecînd călări și mîndri pe malul unui rîu, al unui lac. Deodată, relatează Petru Caraman în studiul citat, văd o coroniță plutind pe apă. Și Hamlet a zărit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o cîștigase Thanatos, în împrejurările dramatice cunoscute. Tinerii polonezi au impresia că o fată se află pe cale să se înece, iar unul dintre ei, predestinat, sare s-o salveze. Întîmplarea face ca tocmai el să cadă victimă apei. Urmează ca alegoria să intre în rol, în sensul că moartea tînărului se traduce în limbaj nupțial: mireasă-apa, nuntași-racii, cîntăreți-stejarii de pe margine. Alteori, cum ne informează etnograful român, mireasa este „apa cea repede”, druștele sunt mrenele din iaz, iar vornicii, țiparii. Alaiul de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nupțial ei i se adresează: tînărul, înainte de a muri, roagă pe tovarășii săi, în cel mai autentic spirit mioritic, s-o anunțe pe mama lui că s-a însurat, apa fiindu-i mireasă, iar lăutarii-brazii. Dar nu asemănarea româno-polonă a alegoriei pare să fie centrul de interes al lui Petru Caraman, ci constituirea ei în materie poetică. În această privință, autorul se află, într-adevăr, în largul său. El aduce probe materiale numeroase și decisive, în stilul care-l caracterizează, adică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Caraman, ci constituirea ei în materie poetică. În această privință, autorul se află, într-adevăr, în largul său. El aduce probe materiale numeroase și decisive, în stilul care-l caracterizează, adică pînă la epuizarea informației; și demonstrează că, la origine, alegoria era „reală”. Ea coboară pînă la arhaitatea homeriană, în timpurile cînd sacrificiul sîngeros era o practică ritualică obișnuită. Cei vechi nu apelau la poetizări pentru a acoperi realitatea concretă: aveau obiceiul să organizeze mortului nuntă în toată regula. Asemenea practici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la moartea unui flăcău sau a unei fete mari”. Și la S. Fl. Marian se găsește consemnarea potrivit căreia, la moartea unui nenuntit, se tocmesc druște și vătăjei, pentru a da ceremoniei aspect marital. Ar fi „primul” strat din istoria alegoriei, punctul de plecare: morții nu i se dă nume, iar alaiul se desfășoară în chip de nuntă. Urmează al „doilea” strat, cu prilejul căruia se încearcă diferențierea, niciodată dusă pînă la capăt, între moarte și nuntă. Dată fiind practica anterioară
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unesc nunta cu moartea. E sensul sentinței, unice și cutremurătoare: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs!”. Dar în sistemul alegoric al bocetelor și în acela al poemei mioritice, distanța e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda rostită la fereastră, într-un timp ales, alegoria apare desprinsă de context, autonomă; cu alte
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
e greu de apreciat. În primul caz, alegoria îndeplinește o funcție strict etnografică, de natură cutumiară: se regretă o întîmplare nefericită. Tragicul se află împlicat, decurge din firea lucrurilor. În baladă, în colinda rostită la fereastră, într-un timp ales, alegoria apare desprinsă de context, autonomă; cu alte cuvinte, întîmplarea se obiectivează, capătă libertate deplină. Tocmai de aceea mitologia a experimentat moartea în cîteva variante memorabile, ca aventuri exemplare puse pe seama unor divinități prestigioase. Cu atît mai mult, evocarea la fereastră
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la meditație, cu reculegere și răspundere pentru ființa conștientă de sine. Să reținem: cînd moartea victimizează o persoană care se află la sfîrșitul parcursului biotic, mentalul colectiv, atent la „firescul” și măsura omenescului, reține în termeni mai degajați schimbarea survenită. Alegoria are alt statut. Ea nu face contabilitate, nu înregistrează cazurile comune, repetînd la infinit aceleași gesturi disperate și scheme ritualice, pînă se umple un cimitir întreg. Miorița (baladă, colind) s-a desprins de bocet, ca să devină un tip de meditație
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în mai multe rînduri, ca ilustrare, seria de formule paremiologice: „Vai de nuntă fără plîns și de moarte fără rîs”/„Vai de moarte fără rîs și de nuntă fără plîns”. În ambele cazuri, rîsul-plînsul (nunta-moartea, așadar, elementele constitutive ale celebrei alegorii), se redimensionează în topografia spiritului. Apoi, deplasîndu-se atenția asupra credințelor superstițioase, se ajunge la denaturarea problemei, cu prelungiri nedorite în viața contemporană, desprinsă de tradiție. Frica de moarte își face loc într-un mod tensionat și anxios, doar în legendele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
asemenea oricărei compoziții de valoare și-și dovedește disponibilitatea de a fi analizată cu mijloacele și tehnicile retoricii savante. Demersul axiologic și literar permite lămurirea multor compartimente formale și de fond, structura de gen înainte de toate și suportul ideatic al alegoriei moartea-nuntă. Cînd se spune: Miorița este o baladă, formularea ține de domeniul judecății obiective. Dar este și o restricție. Ideea s-a repetat atît de des și de mult, încît, obișnuindu-ne, o critică restauratoare pare nici să nu mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]