1,684 matches
-
pentru familiile din 1999. De asemenea, vom discuta rezultatele care sugerează posibila asociere a unor gene, dar care necesită reconfirmarea pe un lot mai mare. 10.1. IDDM1 - GENELE HLA, CROMOZOMUL 6p21 10.1.1. Alele HLA clasa I Studiul alelelor HLA de clasa I a indicat o transmitere crescută a tipului HLA B8 la probanzii diabetici (transmitere 64,56%, p=0,0064) comparativ cu frații lor nediabetici (transmitere 56%, p=0,24) (fig. 10.2). Transmiterea a fost mai puternică
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
56%, p=0,0064) comparativ cu frații lor nediabetici (transmitere 56%, p=0,24) (fig. 10.2). Transmiterea a fost mai puternică de la tată (76,47%, p=0,0015) decât de la mamă (58,97%, p=0,17). De asemenea, frecvența alelei HLA B8 a fost mai mare la lotul de diabetici (60 cazuri - 28,30%) comparativ cu lotul de nediabetici (113 cazuri - 20,77%) (fig. 10.3). În plus, am descoperit o transmitere crescută a alelei HLA A1 de la tată la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
0,17). De asemenea, frecvența alelei HLA B8 a fost mai mare la lotul de diabetici (60 cazuri - 28,30%) comparativ cu lotul de nediabetici (113 cazuri - 20,77%) (fig. 10.3). În plus, am descoperit o transmitere crescută a alelei HLA A1 de la tată la probanzii diabetici (transmitere 70,59%, p=0,012), rezultat neconfirmat însă de transmiterea de la ambii părinți (transmitere 46%, p=0,76). Transmiterea crescută a alelelor HLA A1 și HLA B8 la probanzii diabetici se explică
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
10.3). În plus, am descoperit o transmitere crescută a alelei HLA A1 de la tată la probanzii diabetici (transmitere 70,59%, p=0,012), rezultat neconfirmat însă de transmiterea de la ambii părinți (transmitere 46%, p=0,76). Transmiterea crescută a alelelor HLA A1 și HLA B8 la probanzii diabetici se explică probabil prin existența unui linkage disequilibrium foarte puternic între acestea și alelele HLA de clasa a II-a DR3 și DQ2. Astfel, alelele HLA A1 și HLA B8 se transmit
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
0,012), rezultat neconfirmat însă de transmiterea de la ambii părinți (transmitere 46%, p=0,76). Transmiterea crescută a alelelor HLA A1 și HLA B8 la probanzii diabetici se explică probabil prin existența unui linkage disequilibrium foarte puternic între acestea și alelele HLA de clasa a II-a DR3 și DQ2. Astfel, alelele HLA A1 și HLA B8 se transmit împreună cu HLA DR3 și DQ2 pe un haplotip extins A1/B8/DR3/DQ2 în care adevăratele alele de susceptibilitate sunt DR3 și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
46%, p=0,76). Transmiterea crescută a alelelor HLA A1 și HLA B8 la probanzii diabetici se explică probabil prin existența unui linkage disequilibrium foarte puternic între acestea și alelele HLA de clasa a II-a DR3 și DQ2. Astfel, alelele HLA A1 și HLA B8 se transmit împreună cu HLA DR3 și DQ2 pe un haplotip extins A1/B8/DR3/DQ2 în care adevăratele alele de susceptibilitate sunt DR3 și DQ2. Rezultatele analizei TDT au indicat, de asemenea, o transmitere semnificativ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
foarte puternic între acestea și alelele HLA de clasa a II-a DR3 și DQ2. Astfel, alelele HLA A1 și HLA B8 se transmit împreună cu HLA DR3 și DQ2 pe un haplotip extins A1/B8/DR3/DQ2 în care adevăratele alele de susceptibilitate sunt DR3 și DQ2. Rezultatele analizei TDT au indicat, de asemenea, o transmitere semnificativ crescută a alelei HLA A24 la probanzii diabetici (transmitere 66,20%, p=0,043) comparativ cu frații lor nediabetici (transmitere 57,78%, p=0
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
și HLA B8 se transmit împreună cu HLA DR3 și DQ2 pe un haplotip extins A1/B8/DR3/DQ2 în care adevăratele alele de susceptibilitate sunt DR3 și DQ2. Rezultatele analizei TDT au indicat, de asemenea, o transmitere semnificativ crescută a alelei HLA A24 la probanzii diabetici (transmitere 66,20%, p=0,043) comparativ cu frații lor nediabetici (transmitere 57,78%, p=0,19) (fig. 10.2). Asocierea HLA A24 cu DZ tip 1 (susținută și de frecvența mai mare a acestui
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
A24 cu DZ tip 1 (susținută și de frecvența mai mare a acestui tip la diabetici - fig. 10.3) este concordantă cu date publicate de alți autori (Herr et al., 2000). Rămâne însă de demonstrat dacă HLA A24 reprezintă o alelă de susceptibilitate DZ tip 1 independentă sau dacă asocierea sa cu boala se datorește existenței unui linkage disequilibrium cu una din alelele HLA clasa a II-a diabetogene. Rezultatele analizei TDT nu au confirmat și pentru populația din România asocierea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
date publicate de alți autori (Herr et al., 2000). Rămâne însă de demonstrat dacă HLA A24 reprezintă o alelă de susceptibilitate DZ tip 1 independentă sau dacă asocierea sa cu boala se datorește existenței unui linkage disequilibrium cu una din alelele HLA clasa a II-a diabetogene. Rezultatele analizei TDT nu au confirmat și pentru populația din România asocierea alelei HLA B15 cu DZ tip 1 (transmitere 51%, p=0,5), așa cum au sugerat unii autori pentru alte populații caucaziene (Cucca
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de susceptibilitate DZ tip 1 independentă sau dacă asocierea sa cu boala se datorește existenței unui linkage disequilibrium cu una din alelele HLA clasa a II-a diabetogene. Rezultatele analizei TDT nu au confirmat și pentru populația din România asocierea alelei HLA B15 cu DZ tip 1 (transmitere 51%, p=0,5), așa cum au sugerat unii autori pentru alte populații caucaziene (Cucca și Todd, 1996). În plus, frecvența acestei alele la diabetici și nediabetici a fost similară (fig. 10.3). Un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
analizei TDT nu au confirmat și pentru populația din România asocierea alelei HLA B15 cu DZ tip 1 (transmitere 51%, p=0,5), așa cum au sugerat unii autori pentru alte populații caucaziene (Cucca și Todd, 1996). În plus, frecvența acestei alele la diabetici și nediabetici a fost similară (fig. 10.3). Un rezultat interesant și oarecum surprinzător (nemaiexistând alte date în acest sens) a fost transmiterea semnificativ crescută a alelei HLA Bw6 la probanzii diabetici (transmitere 65,90%, p=0,000018
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
alte populații caucaziene (Cucca și Todd, 1996). În plus, frecvența acestei alele la diabetici și nediabetici a fost similară (fig. 10.3). Un rezultat interesant și oarecum surprinzător (nemaiexistând alte date în acest sens) a fost transmiterea semnificativ crescută a alelei HLA Bw6 la probanzii diabetici (transmitere 65,90%, p=0,000018) comparativ cu frații lor nediabetici (transmitere 46,28%, p=0,77) (fig. 10.4). Datele sunt susținute de frecvența mai mare a acestei alele la lotul de diabetici (186
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
fost transmiterea semnificativ crescută a alelei HLA Bw6 la probanzii diabetici (transmitere 65,90%, p=0,000018) comparativ cu frații lor nediabetici (transmitere 46,28%, p=0,77) (fig. 10.4). Datele sunt susținute de frecvența mai mare a acestei alele la lotul de diabetici (186 cazuri - 87,74%) comparativ cu lotul de nediabetici (449 cazuri - 82,54%) (fig. 10.5). Datele au fost reconfirmate după analizarea celui de-al doilea lot de familii. Astfel, pe lotul complet de 423 familii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de 65,7% (p = 3,4 x 10-8), comparativ cu o transmisie de doar 42,4% la frații nediabetici (p = 0,03). Transmiterea crescută a HLA Bw6 la diabetici nu poate fi explicată în întregime prin asocierea sa cu alte alele HLA de clasa I cum ar fi HLA B8 și HLA B15. De aceea, dacă va fi reconfirmată pe un lot mai mare în România, precum și în alte populații, asocierea HLA Bw6 cu DZ tip 1 va face din acest
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
România, precum și în alte populații, asocierea HLA Bw6 cu DZ tip 1 va face din acest tip HLA un factor genetic de risc independent. Rezultatul susține posibilitatea implicării limfocitelor NK în distrugerea autoimună a celulelor ?-pancreatice. În ansamblu, rezultatele analizei alelelor HLA de clasa I vin să susțină faptul că și alți loci din regiunea HLA (în afară de genele HLA DR și DQ) sunt implicați în susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 în populația din România (Guja et al., 2000c). 10.1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de clasa I vin să susțină faptul că și alți loci din regiunea HLA (în afară de genele HLA DR și DQ) sunt implicați în susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 în populația din România (Guja et al., 2000c). 10.1.2. Alele HLA clasa a II-a Una din cele mai interesante observații este faptul că, pe lotul studiat, frecvența subiecților DRX/DRX la diabetici este mai mare de 10%, cu o puternică predominență masculină (Guja et al., 2000d). Aceasta constituie (se
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
mare de 10%, cu o puternică predominență masculină (Guja et al., 2000d). Aceasta constituie (se pare) o caracteristică a populației din România, știut fiind că la toate populațiile caucaziene studiate până în prezent, peste 95% dintre diabetici prezintă măcar una dintre alelele de risc HLA DR3 sau HLA DR4 (Redondo și Eisenbarth, 2002). Datele sugerează că în populația românească (cel puțin la subiecții de sex masculin), contribuția alelelor HLA DR3 și DR4 la predispoziția genetică pentru DZ tip 1 ar fi mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
toate populațiile caucaziene studiate până în prezent, peste 95% dintre diabetici prezintă măcar una dintre alelele de risc HLA DR3 sau HLA DR4 (Redondo și Eisenbarth, 2002). Datele sugerează că în populația românească (cel puțin la subiecții de sex masculin), contribuția alelelor HLA DR3 și DR4 la predispoziția genetică pentru DZ tip 1 ar fi mai redusă. Concordant cu creșterea ponderii haplotipului DRX/DRX la diabetici, în populația românească apare o scădere a frecvenței heterozigoților DR3/DR4. Astfel, frecvența celui mai diabetogen
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
că în țările cu incidență mare a DZ tip 1 se observă tendința de deplasare a vârfului de incidență către grupa de vârstă 0-5 ani, fenomen care însă nu se regăsește și în România. Frecvența scăzută a celor mai diabetogene alele HLA DR la grupa de vârstă 0-4 ani în România ar putea constitui una din explicațiile incidenței scăzute a DZ tip 1 la această grupă de vârstă. Mai trebuie să menționăm în final că analiza TDT a transmiterii alelelor HLA
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
diabetogene alele HLA DR la grupa de vârstă 0-4 ani în România ar putea constitui una din explicațiile incidenței scăzute a DZ tip 1 la această grupă de vârstă. Mai trebuie să menționăm în final că analiza TDT a transmiterii alelelor HLA DR3 și DR4 de la părinți la probanzii diabetici (69,23% transmitere, p=3,1x10-7 pentru DR3, respectiv 76,29% transmitere, p=3,4x10-10 pentru DR4) a confirmat puternica asociere a acestor alele cu DZ tip 1 și pentru populația
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
în final că analiza TDT a transmiterii alelelor HLA DR3 și DR4 de la părinți la probanzii diabetici (69,23% transmitere, p=3,1x10-7 pentru DR3, respectiv 76,29% transmitere, p=3,4x10-10 pentru DR4) a confirmat puternica asociere a acestor alele cu DZ tip 1 și pentru populația românească. Datele analizei TDT sugerează că în populația românească efectul diabetogen al DR4 ar fi mai puternic decât cel al DR3, ipoteză susținută și de diferența nesemnificativă dintre frecvența haplotipului DR3/DRY la
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
românească. Datele analizei TDT sugerează că în populația românească efectul diabetogen al DR4 ar fi mai puternic decât cel al DR3, ipoteză susținută și de diferența nesemnificativă dintre frecvența haplotipului DR3/DRY la diabetici (37,74%) și nediabetici (36,40%). Alele HLA DQ - familii 1995 După cum am menționat, pentru toți subiecții din lotul studiat am realizat o tipare completă pentru alelele HLA DQB1. Pentru toate aceste alele am realizat analiza transmiterii la copiii diabetici conform metodelor TDT și PETDT și am
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
DR3, ipoteză susținută și de diferența nesemnificativă dintre frecvența haplotipului DR3/DRY la diabetici (37,74%) și nediabetici (36,40%). Alele HLA DQ - familii 1995 După cum am menționat, pentru toți subiecții din lotul studiat am realizat o tipare completă pentru alelele HLA DQB1. Pentru toate aceste alele am realizat analiza transmiterii la copiii diabetici conform metodelor TDT și PETDT și am calculat (estimat) frecvența lor în populația generală conform metodei AFBAC (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Prezentăm rezultatele acestei analize în tabelul
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
nesemnificativă dintre frecvența haplotipului DR3/DRY la diabetici (37,74%) și nediabetici (36,40%). Alele HLA DQ - familii 1995 După cum am menționat, pentru toți subiecții din lotul studiat am realizat o tipare completă pentru alelele HLA DQB1. Pentru toate aceste alele am realizat analiza transmiterii la copiii diabetici conform metodelor TDT și PETDT și am calculat (estimat) frecvența lor în populația generală conform metodei AFBAC (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Prezentăm rezultatele acestei analize în tabelul 10.3. Spre comparație, prezentăm în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]