2,520 matches
-
între elementul organic și tehnologia medicală și imaginală. Creațiile artistice devin, în acest context, produse ale tehnoștiinței, prin intervențiile chirurgilor plasticieni care produc artă, cu ajutorul laserului, din „pânza de carne”, dar și produse ale tehnoculturii prin care identitatea își relevă alteritatea. Acești chirurgi plastici creează conform unui model iconic computerizat care sintetizează trăsăturile faciale ale câtorva capodopere renascentiste. Astfel, artista își plasează propriul corp în centrul actului artistic, un atelier de creație sau un mediu artistic, un corp deteritorializat, deopotrivă obiect
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și își imaginează chipul, scoțând la iveală caracterul construit în mod cultural al percepției vizuale sau rolul important pe care-l joacă trupul în construcția imaginii. Avem de-a face cu o traversare a identității avatarice și interfațate multicultural prin alteritate. Însă, artista nu se revoltă doar împotriva fatalității genetice, ci și împotriva rolului atribuit femeii în societate și canoanelor masculine ale frumuseții feminine. Corpul său nu devine doar un mijloc de expresie artistică, ci și un mediu al activismului feminist
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
plastice în scopul desfiderii privirilor masculine și al ideologiilor dominante care dictează standardele de frumusețe. Iconurile feminine pe care le mixează sunt utilizate ca niște modalități de dobândire a controlului și a puterii, de emancipare și eliberare, de întâlnire cu alteritatea. Artista dovedește că identitatea nu este dată, ci poate fi modelată, pluralizată și hibridată, nu este o stare, ci este un proces al devenirii și al transformării la întâlnirea cu alteritatea, cu celălalt, fie că e vorba de interregnuri, fie
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a puterii, de emancipare și eliberare, de întâlnire cu alteritatea. Artista dovedește că identitatea nu este dată, ci poate fi modelată, pluralizată și hibridată, nu este o stare, ci este un proces al devenirii și al transformării la întâlnirea cu alteritatea, cu celălalt, fie că e vorba de interregnuri, fie de multietnii, fie de tehnoculturalități. 2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfațătc "2.5. Virtualitatea ca virulență. Baudrillard și critica identității la interfață" La polul opus acestor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaginației. De la degradarea substratului biologic până la distrugerea spațiului simbolic și cultural, filosoful nu vede în acest tip de identitate decât efectele nocive ale intruziunii tehnologicului, efecte care exprimă realizarea tuturor utopiilor și, în mod paradoxal, pierderea iluziei și a speranței. Alteritatea este, de asemenea, formulată (vezi Baudrillard și Guillaume, 2002Ă în termeni filosofic-culturali negativi: ostatic al codului, al formulei sau al matricei, individul este descris în rețeaua de branșări și de protuberanțe multiple, de la spectralitatea fantomatică care bântuie și care poate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
codului, al formulei sau al matricei, individul este descris în rețeaua de branșări și de protuberanțe multiple, de la spectralitatea fantomatică care bântuie și care poate conota moartea sau dublul la spectralitatea prismatică care refractă diferitele fațete exterioare. Una dintre „figurile alterității” este prezentată în modelul turistului, preluat în spațiul virtual în înțelesul de traversare a deja-descoperitului, de călătorie centripetă și implozivă, de lipsă de mișcare și de închidere orbitală, așadar conotații și consecințe negative. Criticând alteritatea tehnologică, fenomenul extrem al identității
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fațete exterioare. Una dintre „figurile alterității” este prezentată în modelul turistului, preluat în spațiul virtual în înțelesul de traversare a deja-descoperitului, de călătorie centripetă și implozivă, de lipsă de mișcare și de închidere orbitală, așadar conotații și consecințe negative. Criticând alteritatea tehnologică, fenomenul extrem al identității (precum alteritatea artefactuală a inteligenței artificiale - socotită un fel de „înghețare” a gândiriiă, eseistul francez relevă vulnerabilitatea umană în fața tehnoștiinței, în momentul în care sistemul imunitar de apărare al trupului cade în favoarea „protecției” exterioare a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
prezentată în modelul turistului, preluat în spațiul virtual în înțelesul de traversare a deja-descoperitului, de călătorie centripetă și implozivă, de lipsă de mișcare și de închidere orbitală, așadar conotații și consecințe negative. Criticând alteritatea tehnologică, fenomenul extrem al identității (precum alteritatea artefactuală a inteligenței artificiale - socotită un fel de „înghețare” a gândiriiă, eseistul francez relevă vulnerabilitatea umană în fața tehnoștiinței, în momentul în care sistemul imunitar de apărare al trupului cade în favoarea „protecției” exterioare a mașinii. Sterilizarea sintetică și purificarea tehnologică a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
direcție atât în ceea ce privește anomalia identitară, cât și contagierea corporală: virusarea ființei umane se produce ca o reacție în lanț în cadrul sistemelor închise om-mașină, simultan cu proliferarea promiscuității, a obscenității și a obezității (ca „extaz al trupului”Ă. În aceste condiții, alteritatea nu poate să fie decât virusul (virtualulă computațional, care se infiltrează și dăunează identității și corporalității în același mod în care virusul biologic afectează organismul. Dacă susținătorii domeniului vieții artificiale aduc virusului electronic o conotație pozitivă, filosoful simulacrului condamnă virusul
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
electronic o conotație pozitivă, filosoful simulacrului condamnă virusul tehnologic de intruziune nu doar în lumea telecomunicațiilor, ci și în lumea organică. „Numărătoarea inversă a speciilor” (vezi Baudrillard, 1997Ă este considerată a începe în momentul ubicuizării realității virtuale, când identitatea și alteritatea se rezumă la simulacru, iar trupul la un mediu al multiplicării și al reproducerii artificiale: specia umană se vede prinsă între imaginea unei fosile și iconul unei clone. În terminologia favorită a filosofului francez, subiectul spațiului virtual, având o memorie
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
i se recunoaște diferența și distanța prospectivă, vivacitatea și evenimențialitatea, materialitatea și întruparea. Dimpotrivă, și în perspectiva compatriotului său, Virilio (vezi capitol al treileaă, virtualizarea identității este contextul însuși al dispariției ființei umane în rețea, al indiferenței și al lipsei alterității, al automatizării și al inerției. În timp ce transumaniștii sunt încrezători în aspectele pozitive ale perfecționării tehnologice a umanului, inclusiv în cel al cyberimortalității, acești filosofi francezi văd în tentativele de izgonire a limitelor și a slăbiciunilor umane riscul imanent al reversiei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Virtualizările corpului aduc identitatea umană în pragul postumanului, de la o existență ubicuă în rețea, care destructurează frontierele spațiului, sau teleprezentă în experiența telerobotică care fluidizează granițele corpului, până la transplanturile medicale și protezele care transparentizează interiorul organic și produc melanjul cu alteritatea umană, cu alte specii sau cu artefactele mașinice și relaționează viul artificialului sau non-viului. Postumanului i se recunoaște caracterul metisat (carbon-silicon, organ-hardware, minte-software, biologic-culturală, astfel că interfațării sau inserării unei proteze cibernetice i se atribuie rolul de a produce o
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deopotrivă corporal, mintal și identitar, indiferent dacă este ipostaziată ca model cyborgic, avataric sau transgenic (transmutat genetică. Am văzut deja că aceste întrebări ontologice și epistemologice sunt dublate de o serie de chestiuni antropologice care vizează condiția umană în proximitatea alterității sau a celuilalt în numeroase accepții: întrupările biotehnologice, interregnurile sau multietniile care se manifestă pe Internet. În acest context, ontologia postumanului virtual nu înseamnă o desprindere de materia viscerală și percepțională a corpului în favoarea primatului acordat minții sau spiritului ca
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a corpului în favoarea primatului acordat minții sau spiritului ca localizări ale eului, ci înseamnă o situare în trup. Această situare încorporată produce întregirea identității ca indestructibilitate a relației corp-conștiință, ambele protezate, interfațate sau transmutate în mod tehnocultural, dar și descoperirea alterității și acceptarea străinului în sine sau în celălalt. Subiectul postuman este supus modificării tehnoidentitare în dubla ipostază trup-conștiință, prin protezare sau prin interfațare cu tehnologiile comunicaționale, prin metaformoză cybergenetică, toate aceste procese constituind valențe diferite ale imaginarului tehnocultural actual. Așadar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a mecanologiei menite să „dezumanizeze” subiectul uman. Într-adevăr, în numeroase cazuri, identitatea și corporalitatea umane ajung să depindă de suportul tehnologic, de o proteză, de o genă sau de o interfață pentru a se defini pe sine și ca alteritate, astfel încât problema delimitării limitelor om-mașină/rețea nu mai este clar rezolvată. Totuși, ființa umană își păstrează atât caracterul întrupat, cât și senzorialitatea și dorința, chiar dacă acestea sunt mașinice și conective în sisteme hibride și evolutive (existențiale, sociale, tehnologice, politice, eticeă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
slăbirea” și relativizarea conceptelor cu care operăm în moduri moderate, căci exagerarea acestor procese poate cădea ea însăși în absolutism. Esențializarea reducționismului, ca și absolutizarea extensionismului sunt ambele procese deterministe. Identitatea virtuală, postumană (cyborgică, avatarică, transgenicăă, aflată mereu în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral sau nemuritor în realitatea virtuală (idee promovată cu precădere de transumaniștiă nu convine perspectivei materiale, spațiale și perceptive abordate în acest
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
navigabilă și se metamorfozează în topologia schimbătoare a realității înseși, este tolerantă și îngăduitoare cu marginalitatea, cu anormalul și cu diferența, este responsabilă față de „monstruos” și de singular, acceptând deopotrivă manifestarea locală, identitară, etnică, comunitară, cât și cea globală, a alterității sau a străinului, a celuilalt în oricare dintre ipostazieri: individ, etnie, rasă, specie, mașină. Marcând o asamblare de tipul conectivității rizomatice deleuzo-guattariene, identitatea virtual-nomadă a postumanului traversează informațiile cyberspațiului și intersectează fluxurile digital-corporale în dubla mișcare a unui teritoriu subiectiv
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
subiectiv: deteritorializare și reteritorializare a identității. Intensificarea proceselor de conectare, de întrerupere și de reconectare este marca identității poziționate permanent la o interfață sau într-o rețea, ca multiplicitate a întretăierilor nomade, hibride și diferențiale. Suportând intruziuni protezice, interfațări ale alterității, incursiuni ale biogeneticii, postumanul, intermediar și evolutiv, amalgamează interiorul și exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate și dezidentificare, identitatea postumană este o teritorializare a contradicțiilor: un spațiu al contestării și al redimensionării, o corporalitate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
puterii și ale contraputerii, un corp social conturat prin tactici și strategii de putere/cunoaștere, atât lingvistic-discursive, cât, mai ales, instituționale și culturale. Subiectivitatea postumană este prinsă în noduri ale relațiilor de putere, într-o rețea de identități și de alterități sociale, economice, politice și ideologice, o rețea definită deopotrivă prin metode ale controlului și ale manipulării și prin contrapractici ale diferenței și ale pluralității. Corpul începe să nu mai aibă doar un caracter organic-tehnologic, ci să dobândească un caracter social-politic
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Chiar dacă instrumentarul terminologic și imaginarul postcolonialist este identic, până la un anumit punct, cu discursul feminismului, lucrurile se complică prin introducerea unor noi parametri în ecuație, parametri care compun ideologia multiculturalismului. Postcolonialismul digital urmărește, pe lângă împuternicirea femeii, și împuternicirea celuilalt, a alterității multiculturale. Procesului de absolutizare a femeii occidentale i se opune un discurs incluziv, prin integrarea în spațiile matricei a vocilor și a practicilor alterității. Spre exemplu, Internetul devine mediul globalității multiculturale prin excelență, spațiul prin care ființa străină își poate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ecuație, parametri care compun ideologia multiculturalismului. Postcolonialismul digital urmărește, pe lângă împuternicirea femeii, și împuternicirea celuilalt, a alterității multiculturale. Procesului de absolutizare a femeii occidentale i se opune un discurs incluziv, prin integrarea în spațiile matricei a vocilor și a practicilor alterității. Spre exemplu, Internetul devine mediul globalității multiculturale prin excelență, spațiul prin care ființa străină își poate sublinia specificul sau, dimpotrivă, universalitatea, își poate etala și dovedi identitatea și alteritatea prin tehnicile deopotrivă ale asemănării și ale diferențierii. Conceptul de diferență
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
incluziv, prin integrarea în spațiile matricei a vocilor și a practicilor alterității. Spre exemplu, Internetul devine mediul globalității multiculturale prin excelență, spațiul prin care ființa străină își poate sublinia specificul sau, dimpotrivă, universalitatea, își poate etala și dovedi identitatea și alteritatea prin tehnicile deopotrivă ale asemănării și ale diferențierii. Conceptul de diferență este unul important nu doar în discursul feminist, ci și în cel postcolonial, alături de noțiuni precum devenire și nomadism. Diverse etnii își pot face vocile auzite pe Internet, fie
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
drept violente sau nepoliticoase. Astfel, definiția universală a feminității (femeia albă, heterosexuală, înstărită și educatăă întâlnește o contrapoziție a redefinirilor multiple, active și subversive. Fie că este vorba de lucrările de artă pe computer transformate în instrumente de exprimare a alterității postcoloniale (vezi Grossberger-Morales, 2000Ă, fie de acțiunile concrete de a evidenția faptul că cyberspațiul nu este doar supus divergențelor de gender și ostil intervenției femeii, ci și disonanțelor de rasă, cyberfeminismul postcolonial ilustrează varietatea tiparelor reprezentaționale și a strategiilor locale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ilustrează varietatea tiparelor reprezentaționale și a strategiilor locale ale femeilor (mai degrabă decât cele ale Femeii, „eternul feminin”Ă. Internetul devine, astfel, modalitatea de vizibilitate locală, dar și de inserare a localului în globalitate, de împuternicire a diverselor tipuri de alteritate. Corpul, indiferent de culoare, poate fi împuternicit în rețea. De pildă, Chela Sandoval (2000Ă, cuplând feminismul digital cu feminismul postcolonial, lărgește noțiunea cyberfeminismului prin deschiderea acesteia înspre „metodologia asupririi”. E vorba de o asuprire din motive rasiale căreia îi contrapune
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Aesthetic Illusion and Virtual Reality”, în Julia Thomas (ed.Ă (2000Ă, Reading Images, Houndmills, Macmillan. Baudrillard, Jean (2001Ă, Paroxistul indiferent: Convorbiri cu Philippe Petit, trad. de Bogdan Ghiu, Cluj, Idea Design & Print. Baudrillard, Jean și Guillaume, Marc (2002Ă, Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Pitești, Paralela 45. Beard, David și Gunn, Joshua (2002Ă, „Paul Virilio and the Mediation of Perception and Technology”, Enculturation, vol. 4, nr. 2, http://enculturation.gmu.edu/4 2/beard-gunn. Bedau, Mark A. (1998Ă, „Philosophical Content and
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]