2,101 matches
-
ce-l ținea în mînă) {EminescuOpVIII 475} CHALKIDIAS (îngenunchind înaintea ei) Ba cu tine, da, cu tine! Numai tu, frumoasa mea, Ești aceea ce-am dorit-o, ce-o iubesc și am iubit. Pîn-acuma din mândrie, din amor te-am amăgit. Daca m-a mișcat atâta a ta mare frumuseță, Bunătatea ta mă mișcă mai adânc, și-a ta blîndeță. Lasă-mă să-ți spun aceea ce de mult mi-ardea pe limbă Inima ta nestricată, pură, care nu se schimbă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
duc la bal să fie acolo gata. Mai vârtos, îți zic, păzește cea mai mare taină! Juana se trase după ce primi de la stăpînă-sa cei patruzeci de galbeni hotărâți pentru Beppo. După ce se duse camerista, Henrietta se căi pentru că a amăgit-o pe dânsa care o crescuse cu toată dragostea unei mume; pe urmă, mai cetind biletul ce îi adusese pescarul din partea lui podesta de Sorrenta, începu a zice: - Bietul Pergoleze! El, atât de bun, atât de generos, atât de smerit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
auzi bătând o lovitură tainică la ușa camerii sale... Se sculă, crezând că este mumă-sa, care, ca toate mumele cele bune, venea să certe pe fiul său că se ostenește așa de mult și nu se culcă. Însă se amăgea, văzu înainte-i un june vâslaș care, fără să-i zică vreo vorbă, îi dete o scrisoare și o pungă. Deschise hârtia cu mirare, o, fericire! o, bucurie a cerului! era un bilet de la Henrietta!... Ea îi trimetea cu o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dădură drumul. El fu trimis în campanie cu însărcinarea de-a apăra contra inamicului orășelul de munte Strummiza, ale căruia case păreau, privite din poala muntelui, ca niște cuiburi de păsări, iar locuitorii ca păsările chiar; dar și acuma el amăgi guvernul împărătesc, căci luă acest oraș, dar îl luă pe seama lui și cu intenții personale, și de acolo chiar începu să bântuie pe învecinații romei cu ostilități fățișe. Pentru a pedepsi pe acest trădător, cât și pentru a subjuga pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
părăsi de desperare în voia sorții, el văzu pierind orice disciplină din oamenii ce-l acompaniau și cari îi mai rămăseseră, și plutea necontenit în pericolul iminent de-a cădea pe mînile inamicului. Abia lângă muntele Ganos izbuti să-și amăgească urmăritorii și să coboare neobservat la mare, unde găsi două corăbii de război mai mari de ale latinilor, care, fiind pe cale spre Constantinopol, se opriseră în acel liman pentru a se aproviziona cu apă proaspătă. {EminescuOpXIV 130} împăratul se sui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de spaimă și anxietate numeroasa oaste de cruciați adunată la anul 1270 sub Ludovic IX, regele Franței, și sub fratele său, Carol de Anjou, rege al Siciliei, cari aveau a năvăli în împărăția romeică; deci între acestea Mihail încercă să amăgească pe papa cu propunerea uniunii și făcu pasul acesta numai cu speranța că doar ar putea prin înrîurirea papală să oprească pe latini de-a ataca Constantinopolul și de-a reinstala pe exîmpăratul Balduin II, care trăia încă. Episcopii săi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de grijă pentru trebuințele lui, să se bucure de toate comoditățile și plăcerile cu putință, dar încolo să se abție de la orice afaceri și să ducă o viață comodă fără de nici o ocupație. Dacă împăratul pe de o parte se văzu amăgit în speranțele lui în privirea unei Bulgarie neprimejdioase, care să-i intre în voie, el pe de altă parte știu să-și asigure pace și prietenie prin o cuminte politică de încuscrire. Izbuti fără greutate să mărite pe fiică-sa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conducerea lui proprie iar în contra Valachiei, dar dădu de-o împrotivire atât de puternică precum n-ar fi așteptat-o. El își așeză mai întîi tabăra dinaintea orașului de rezidență a Domnului român, dinaintea Curții de Argeș, dar curând e amăgit împreună cu oastea toată în munții, acoperiți cu păduri și la strâmt, unde dosise românii, și acolo e încunjurat și acoperit din toate părțile cu săgeți. Împresurat de aproape patru zile de-a rândul, espus foamei și tuturor ostenelelor, incapabil de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ludovic cel Mare îl declară pe răposatul voievod Bogdan Dragos, împreună cu toată dinastia, de haini și lepădați de datorie, de înrăutățiți și plini de veninul vicleniei, de instrumente oarbe a acelei neastâmpărate ambiții care, îmboldită de satana, i-a putut amăgi să fugă pe furiș din Ungaria și să ia de sine și arbitrariu în stăpânire o provincie laterală a Ungariei. În urmarea acestora regele confiscă moșiile ce le avea Bogdan Dragoș și coborâtorii lui cei haini în Maramureș, anume moșia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și alt motiv curat personal pentru schimbarea de lege. Sătul de soția lui și dorind foarte să se despartă de dânsa, socotea că biserica cea catolică-i va intra mai iute în voie decât cea grecească, dar se văzu curând amăgit în așteptarea lui. Atât Urban al V-lea cât și succesorul său, Grigorie al XI-lea, refuzară despărțenia solicitată de principe. Acesta invocă tenacitatea cu care ține soția lui la legea grecească și socoti că nu poate trăi mai mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
moravurilor, când pri vea în ele o pernicioasă dare de loc la fațărie și minciună. Nu trebuie însă să uităm ca această opozițiune avea o rădăcină esențialminte politică, spre a-l însemna pe protectorul actorului, Pisistratos, de om ce (seduce) amăgește poporul prin arți încelătoare. Comp. narațiunea lui Plutarch în Solon, cap. 30. Cu drept cuvânt vede Welcker (în Suplement la Trilogia lui Aeschylos, p. 256) în această narațiune despre apalia lui Solon cătră artea dramatică concepțiunea unui timp mai târziu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neamăgitul. În acest mod paradox el esprimă aci într-un mod dovedit situațiunea mai înaltă atât a poetului tragic cât și a adevăratului spectator față cu un punct de privire care numai de-aceea nu e capabil d-a fi amăgit pentru [că] aduce cu sine simț prozaic și îndreptat numai asupra adevărului natural. Comp. Bode, Istoria artei poetice eline, III, p. 50. {EminescuOpXIV 237} legile lumei spiritelor. Acesta nu află contrazicerea acolo unde materialul deja ne amintește aparința frumoasă și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
frumos verisimilitatea (das wahr Scheinen) de aparința adevărului (Schein des Wahren). Cea din urmă singură e ținta artei. Operele lui Goethe, XXXVIII, p. 146. Tieck zice în privința aceasta foarte nimerit; "Eu să uit personalitatea sa (adică a actorului), să fiu amăgit însă totuși numai atâta pre cât poate, pre cât îi e permis artei. Conștiința amăgirei trebuie să rămâie ca și înaintea tabloului celui mai succes a celui mai mare pictor, unde ar înceta toată plăcerea daca aș putea vrodată [uita
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mișcate sub puterea artistului. Desigur că va fi foarte greu unui artist ca să reziste aicea la orice tentațiune de-a lucra asupra masei cu sacrificarea artei și a conștiinței mai bune, prin mișcarea a leviere tari și de-a o amăgi prin efecte (singularii) de detaliu, prin treceri repezi și surprinzătoare, ca c-un frapant joc de lumini. Pentru că prea e mare farmecul de-a se legăna prin un entuziasm devenit auzibil în iluziunea că acesta ar fi un triumf curat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arăta în acțiunile sale oarecare mărime, curaj, seriozitate și tărie. În toate tractările lui cu supușii cată să excite părerea că hotărârile lui sânt irevocabile și să se ție în așa respect încît nimeni să nu cuteze de a-l amăgi sau mrejui. Un principe despre care se cred acestea are faimă destulă și cu greu se va plănui vro conjurație contra lui. Nimeni nu-l atacă dacă știe că are calități mari și e respectat de ai săi. Un principe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unde Niger pusese să-l proclame împărat, alta-n Occident, unde Albin aspira la demnitatea de imperator. El crezu că e primejdios de-a se declara contra amândurora deodată și hotărî deci de-a ataca pe Niger și de-a amăgi pe Albin. Lui Albin îi scrise că, fiind ales de Senat, voiește să-mpartă demnitatea aceasta cu el, îi dete titlul de Cezar și puse pe Senat să i-l aleagă coleg. Albin o luă în serios. Dar, după ce Sever
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avea recurs oamenii de stat, câte fapte istorice, depărtate sau proaspete, câte portrete, câte tipuri binecunoscute nu ne vin pe rând în aducere aminte! E adevărat, și noi o spunem asemenea, că sofisma nu implică totdeuna rea-credință, intenția de-a amăgi cu bună știință; există o sumă de sofiști de ingenuitate, cari nu sânt decât răi raționatori, amăgindu-se înainte de toate pe ei înșiși. Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne vin pe rând în aducere aminte! E adevărat, și noi o spunem asemenea, că sofisma nu implică totdeuna rea-credință, intenția de-a amăgi cu bună știință; există o sumă de sofiști de ingenuitate, cari nu sânt decât răi raționatori, amăgindu-se înainte de toate pe ei înșiși. Citând pe Hamilton n-am indicat decât o singură speție de sofisme; aceea care consistă în a falsifica expunerea faptelor, a denatura argumentele si opiniile antagonistului. Acestea sânt din categoria sofismelor numite de confuzie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
du citoyen, decretată în 1789 de Adunarea Constituantă și le-a văzut combătute, astfel reunite, de cătră o enunțare legală (... ). Ceea ce Dumont a făcut cu mult cuvânt, analizând acel șir de propozițiuni complexe, obscure, unde un amestec de adevăr ne amăgește asupra celor false și care nu e, la dreptul vorbind, decât o compilare a marilor paradoxe proclamate de scriitorii cei dentăi ai veacului al optsprezecelea. "În legi, zice el, și mai cu seamă în principiile fundamentale ale legilor, cuvintele sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
SĂ ȘTIȚI DE LA MINE.. "] 2257 Să știți de la mine, voi și nepoții voștri, că al vlahilor neam e necredincios la culme și stricat, nici lui Dumnezeu ținând credință dreaptă, nici împăratului, nici rudei sau amicului, ci silindu-se a-i amăgi pe toți. Mari mincinoși și tâlhari vestiți, ei sânt pururea gata a jura prietenilor cele mai groaznice jurăminte și a le călca apoi cu ușurință, făcând frății de cruce și cumetrii, meșteri de-a înșela prin ele pe cei proști
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
curate, adevărate. Omul copleșit de cele trupești se teme să se confrunte cu sine, se teme să privească sincer în propriul lui suflet și fuge de sine însuși prin toate distracțiile pe care și le caută și cu care se amăgește, crezând că-și va acoperi rana ascunsă, dorind astfel să fie prieten cu sine, însă împotriva sa însuși. E rana ce roade sănătatea vieții individuale și a celei sociale, aducând multitudinea de catastrofe. Oricât ar vrea omul să ducă o
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
dânsa [= de buruiană] și nu ni s-au schimbat fața, și vârtutea ni s- au adaos, și slăvim pre Dumnezău ce ne hrănește și ne-ndreptează pururea la toate” (236). De regulă, la trecerea dintre lumi crește macul, care adoarme și amăgește sufletele, făcându-le să uite lumea de dincoace : Iară floarea macului Șede-n poarta iadului Și tot crește și-nflorește Multe suflete-amăgește (12, p. 77). Romulus Vulcănescu a încercat să refacă (u)topografia Infernului în cultura tradițională românească. Lângă Apa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
încercat să refacă (u)topografia Infernului în cultura tradițională românească. Lângă Apa Sâmbetei, „drumul spre porți[le Iadului] e marcat de «floarea Iadului», macul. În fața porților Iadului macul crește în straturi involte, ca o baltă de purpură”. Sufletele morților sunt amăgite de aceste flori psihotrope : „Treci un câmp roșu de maci/ Nu vezi nici urmă de draci” (221). Vorba etnologului Ion Ghinoiu : macul este o „plantă sacră care înfrumusețează [...] peisajul edenic al Lumii de dincolo” (281). Tot în acest context de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
XV-lea, scria Eliade, „fumatul a fost introdus în Europa ca o drogă [sic !], iar nu ca un sacrament. De aceea consecințele, după patru secole, sunt de-a dreptul dra- matice” (184, p. 117). în spațiul rural românesc, fumatul tutunului amăgea foamea. „Țiganul, când îi e foame, cântă - zice undeva Ion Creangă ; boierul se primblă cu mâinile dinapoi ; iar țăranul nostru își arde [își aprinde] luleaua și mocnește într-însul.” Conform mitologiei populare românești, tutunul - ca și vița-de-vie - „este iarba Dracului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în sapă de lemn. Au trecut douăzeci de ani de atuncea, dar martorul ocular trăiește. Ceea ce ni se povestește cu ceea ce afirmă d. I. Brătianu despre amicul său se potrivește de minune una cu alta. Dar să nu crează că amăgește pe cineva. Precum d-sa urăște pe român, așa românul [î]l urăște pe el. "Hidoasa pocitură" zice Alecsandri, "spirit infernal" zic marginile Bucureștilor, și, daca țăranul n-a ajuns să zică nimic, e că nici știe de existența acestei
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]