1,512 matches
-
astfel că pe pământ s-a înstăpânit o mare dezolare, iar inima a devenit "o groapă de gunoi în putrefacție" ; că a supraviețuit doar un singur mit, unul dintre cele mai feroce, cel al lui Iason și Medeea, simulacre ale amăgirii, violenței și cruzimii veacului XX. Acum cartea de aventuri consemnează robie, colonialism, sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
Un chip de-a scăpa de povară "emoțiilor" pe care le ascunde "cu rușine" îl reprezintă anamorfoza "inimii", preschimbarea ei în proteicele iluzii: În atîtea lucruri te preschimb inima a mea/ credincioasa tuturor utopiilor/ în năluciri și cuvinte tornade sfîșieri/ amăgiri" (Zori tulburi și o mină la frunte). Starea psihică a poetului e cea a unui boem sortit "pierzaniei", asumîndu-și anticipat "înfrîngerile", bătut de ploi, înstrăinat de sine. Inițial interogativa (prin decorul ei fizic, apărea somația intemperiilor), boema sfîrșește prin alienare
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
relația cu un bărbat căsătorit (Popeye). Este o dragoste maculată, dirty love, (el este căsătorit și nu are intenția de a divorța, ea, deși îl iubește, are pe durata relației lor legături, inclusiv fizice, și cu alți bărbați) o frumoasă amăgire fără nici un viitor, așa cum este pentru mulți dintre români și nesfîrșita tranziție spre nicăieri. Popeye este o victimă a tranziției. Dezumanizat complet în nesfîrșita alergătură pentru o viață mai bună, obligat să coabiteze cu o soție pentru care nu (mai
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic ! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli ! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin) Aș da dovadă
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
puțin explicit, extrem de interesant, despre călătorie (scopul ei pare a fi pe de o parte ceea ce latinii numeau delectatio și pe de altă parte recuperarea și recrearea trecutului celui care povestește), despre comunicare - cea în cuvinte („nu există limbaj fără amăgire”, orașele pun întrebări și răspund la întrebări, dar orașul nu trebuie niciodată confundat cu discursul care îl descrie) și mai ales cea fără cuvinte, prin semne („Întors din misiunile în care îl trimitea Kubilai, ingeniosul străin improviza pantomime pe care
Alte o mie și una de nopți by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5492_a_6817]
-
S-o faci pe saltimbancul în situația mea, nefericit și trist pînă la depravare!". În consecință, o lunecare pe toboganul "decadenței", ce-i provoacă nostalgia unei vîrste netrucate, cea a tinereții, singura care-i păstra identitatea. Pe cînd scria Cartea amăgirilor, îi era teamă să sfîrșească drept ... "întemeietor de religie": "La Berlin, la München, am trăit extazuri frecvente - ce vor rămîne pentru totdeauna culmile vieții mele. De atunci, n-am avut decît simulacre". Deci o amară sinceritate, o autenticitate a inautenticității
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
adevărate, unde se făceau analize necruțătoare și unde mecanismele răului erau permanent demontate și privite microscopic pe toate părțile. în rest, datorită relațiile politice directe ale marilor cancelarii europene cu regimul lui Ceaușescu și cu el personal, încurajările erau doar amăgiri, un fel de energizant pentru răbdare și de afrodisiac pentru speranță. De ascultat, ascultam așadar, cu sfințenie, posturile de radio occidentale, aceste nuclee de informație și pilde adevărate de gîndire liberă, care erau, într-un fel, chiar exponentele noastre din afara
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
pe care Irina Petraș îl acceptă împotriva morții, căci în rest dezaprobă orice formă de confiscare a mortalității umane (prin intermediul căreia manipularea devine posibilă), fie că e vorba de credința într-o viață de apoi, în religie sau de alte amăgiri. Tentativele de extragere a mortalității din (auto-)reprezentarea sa echivalează cu o alterare a înseși umanității ei. Un alt element care ține de concepția personală despre moarte a Irinei Petraș și care o așază în raport de divergență față de un
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
miasmele trecutului, partenerul ei de dialog se concentrează asupra episoadelor recente, focalizând și povestind, literalmente, diferite operații la care participă. Într-o parte avem, așadar, o recompunere din frânturi biografice, clipe fericite și momente triste venind în succesiune; experiențe, (dez)amăgiri, revelații ce dau, împreună, o viață și un portret interior. La celălalt capăt al firului invizibil, descoperim suferințe concrete, fizice, răni și malformații descrise într-un limbaj de specialitate și oferind confesiunilor amare ale femeii ,contrafortul" unor chinuri cumplite. Dacă
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
adevărate, unde se făceau analize necruțătoare și unde mecanismele răului erau permanent demontate și privite microscopic pe toate părțile. În rest, datorită relațiile politice directe ale marilor cancelarii europene cu regimul lui Caușescu și cu el personal, încurajările erau doar amăgiri, un fel de energizant pentru răbdare și de afrodisiac pentru speranță. De ascultat, ascultam așadar, cu sfințenie, posturile de radio occidentale, aceste nuclee de informație reală și modele de gîndire liberă, care erau, într-un fel, chiar exponentele noastre din afara
Handicapul Dunărea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11080_a_12405]
-
demonstrațiilor ideologice dinainte, împotriva colonialismului etc., încît nu mai e ușor pentru Europa să-și găsească o voință politică comună, un stil unitar de acțiune și o înțelegere reală a ceea ce se întîmplă după atîta îndepărtare. În aceste condiții, multe amăgiri, iluzii veneau din această anamorfoză - te uitai la o Europă care nu mai era acolo unde tu o lăsaseși, cultural, în '39 sau în '45... Vorbeam adesea cu prietenul Patapievici: aici, această închidere a orizontului a permis prezervarea unui spațiu
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
într-un no man’s land, adăpostit de mesageri proscriși departe de bine și rău, de bună seamă, nu are de unde să aibă simțul măsurii, inclusiv această „armă” făcând parte, în lectura eremitului de la Weimar, din ceea ce numim interpretare, perspectivă, amăgire. În pofida tentației de a se autocondamna, prințul vorbește, vorbește, vorbește. Se ascunde după zidul cuvintelor în tentativa de a-și scuza vina de a fi așa cum este. Își asumă vina fără să fie vinovat de ceva anume. Vina zumzăie în
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
calm al reflexiunii, Constantin Flondor pune în acest exercițiu de claritate altceva decît un narcisism impenitent. Repudiază tot ce ar însemna cultură vulnerabilă a subiectivității, egolatrie complezentă. Zvelt, longilin rasat, ca înfățișare oferită privirilor, e, totuși, mai degrabă imun la amăgirile pe care le poate prilejui practica de a se zugrăvi pe sine. Parcă amintindu-și de Plotin, sublimul filosof, care nu se lăsa nicicum portretizat, prietenul nostru își păzește, și el, printr-un soi de gardă geloasă, accesul la centrul
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
remușcări, îi propune nevestei o plimbare în doi, o vizită la muzeu și una... la cazinou. Cuplul continuă să existe ca o mașinărie stricată, întreținut de resemnare, fără bucurii. Nici în afara căsniciei lucrurile nu stau mai bine. Aventurile amoroase sunt amăgiri trecătoare. Minciuna și trădarea nu aduc fericire. Bărbații sfârșesc prin a se reuni în jurul unei mese și a ciocni un pahar „pentru prietenie, pentru bătrânețe, pentru ospiciul care ne va primi”. Femeile se adaptează, parcă, mai ușor vieții duble, care
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
imposibilității de a decide între apariția efectivă și viziunea halucinată. Până în ultima clipă, deci chiar și după ce prezența fantomei lui Banquo certifică autenticitatea viziunilor întruchipate de "aparițiile" din actul al IV-lea, o doză de incertitudine continuă să persiste. Ambivalența amăgirii și a adevărului. "Horrible shadow", "unreal mock'ry", fantomă reală sau iluzie, iată o îndoială care nu se va risipi niciodată. În teatrul nÜ, pe scenă înaintează un personaj mascat. Este crape, singurul care poartă mască și singurul al cărui
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
poetului postul de bibliotecar la Iași, salariul fiindu-i colectat tot de la cei ce cotizaseră și pînă acum. Emilia îi scria la 10 aprilie 1884 că proiectul i se pare hazardat, fiindu-i teamă că poetul va realiza repede "de amăgirea grosolană", putînd avea asupra lui efecte dramatice, întrebîndu-se, naivă, de ce nu l-a numit regina secretarul ei particular. Și, apoi, îi dădea referințe despre starea fizică degradată a poetului ("Dar fizic îl găsesc foarte rău. I-ai observat expresia bătrînicioasă
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
gravitatea gândirii educate la școala lui Blaga. Un exercițiu de lectură pe anul orwellian 1984, prins în ambele jurnale, descoperă destule elemente comune la nivelul orientării esențiale. Trăsătura de unire o explică, înainte de orice, luciditatea percepției realității. Starea vigilă, fără amăgire, fără iluzii, le este comună celor doi intelectuali. Socotim că poate fi invocată și o anume autoritate morală, incontestabil recunoscută celor doi intelectuali, văzuți obiectiv, fără complezență și cu nuanțările de rigoare. Jurnalul Monicăi Lovinescu oferă un profit de date
Jurnale care îți răspund by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12563_a_13888]
-
totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează ca pe un dat generic, nu are cum să funcționeze uniform. Puritatea ei e o iluzie, pe care, în situația particulară a celui care a scris Cartea amăgirilor, până însăși detașarea hotărâtă de trecutul legionar o spulberă. Numai că, în abordarea aseptică a lui Mircea A. Diaconu, nimic din derapajul juvenil al anilor '30 nu iese la lumină. Capitolul - iarăși bine numit - Trecutul deocheat și înțelepciunea din urmă
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
30). Citită la vîrsta autorului ei, e o bombă cu ceas. "Mă gîndesc cu neliniște la tinerii din România care o citesc acum întîia oară." (p. 31). Robii nevinovați ai unei condiții umane în care și tinerețea, și libertatea sînt amăgiri trecătoare. Jurnalul pe marginea unui jurnal, și a altor cîtorva cărți, răscitite, cunoscute, și tocmai de asta păstrate, e și fină analiză literară, a unor piese (Macbeth, Jeux de masacre) în care istoria, abundentă, nu dă la o parte arta
Însoțiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7923_a_9248]
-
a o ține mai strîns în brațe. Acest joc al imposibilei apropieri, al întîlnirii veșnic amînate, căruia poetul i-a dat numele Golfului Terror, face parte dintr-un scenariu mai complex al cunoașterii și recunoașterii, al găsirii și regăsirii, al amăgirii și dezamăgirii. Cînd pleacă din București, la începutul poveștii, Apolodor nu se îndreaptă inițial spre Polul Sud, ci spre Peninsula Labrador. Acolo Ithaka i se refuză întîia dată, căci locul nașterii sale nu are prea multe de oferit după ce familia
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
sens și chiar o altă anvergură. Pentru că așa, din combinarea lui Cazimir Malevici cu Ștefan Popa Popa'S, iese un hibrid care poate să fie popular, dar, din păcate, nimic mai mult. Iar în rest nu rămîne altceva decît o amăgire prelunga și o simplă construcție de budoar.
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
Al. Săndulescu In Europa și în lume, se mai crede încă în această utopie sângeroasă, folosită adesea demagogic pentru amăgirea categoriilor defavorizate ale populației, spre a-i câștiga voturile, se ignoră voit sau nu experiența tragică a Uniunii Sovietice, cu cele mai bine de 20 de milioane de sacrificați, la care se adaugă alte milioane și milioane din fostele "democrații
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
cele 82 de loturi scoase la licitație la hotelul Drouot Richelieu din Paris, joi, începând cu ora 14.15, se numără caiete manuscrise - "Tragicul cotidian", "Adolescenta", "Jansenismul", "Pamflet și pamfletar", "Considerațiuni asupra problemei cunoștinței la Kant", "Banalitate și transfigurare", "Cartea amăgirilor", "Lacrimi și sfinți", "Schimbarea la față a României" -, numeroase cărți poștale și scrisori adresate părinților și altor rude, o fotografie a lui Cioran reprezentat așezat, semnată pe verso, diploma de bacalaureat, datată 5 octombrie 1928, diploma de licență în filosofie
Manuscrise şi documente personale ale lui Emil Cioran, scoase la licitaţie, joi, la Paris () [Corola-journal/Journalistic/70403_a_71728]
-
nu are/ nici luna destrămîndu-se pe mare/ străine-mi sînt și eu le sînt străină// valuri de nori nici zbor și nici plutire/ sperînd un pisc de care să se bată/ și negăsindu-l poate niciodată// se trec halucinînd în amăgire// țărmul rămas de-a pururi fără mare/ reversul unui cer candid devină/ imaginar destin spre mine-nclină// văzduhul ca o peșteră de sare/ și-n deznădejdea care nu mai doare/ străin îmi e și eu îi sunt străină" (stelele-n
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
șalul". Căută în scrin lenjerie groasă. Și mai ce? Un tulpan pentru cap. La nunta lui Șeindl, maică-sa i-a dăruit o brățară. Era acolo. Cerceii îi purta. Făcea ea, într-adevăr, toate aceste lucruri? Nu era doar o amăgire? Teama i se risipi și începu să se simtă aproape nepăsătoare. Da, plec cu el. O să mă botez..." O voce batjocoritoare parcă țâșnise din adâncul ei, ca și cum ar fi stat acolo la pândă pe o pânză demonică de păianjen. împinse
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]