2,625 matches
-
Italo Svevo. Dorina, personajul feminin principal, e un suflet oarecare, o fată de la țară, cu studii medii, doritoare să ajungă asistentă medicală, dar fiind îngrijitoare până la moarte a unui scriitor în vârstă, Marcel, care îi lasă manuscrisul ultimului său roman. Amantă a altui scriitor, mai tânăr, Cezar, Dorina se mărită și are cu medicul Max o fiică, excelând în ambele ipostaze prin mediocritate. Cartea suscită interes prin observația realistă de amănunt, agrementată pe alocuri cu notări amuzante. Un „roman indirect”, precum
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
esențială. SCRIERI: Herbert, București, 1988; ed. 2, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1998; Tratat asupra cozii, pref. Nicolae Breban, București, 1992; Sâmbăta engleză și alte povestiri, Cluj-Napoca, 1998. Traduceri: Henri Bergson, Râsul. Eseu asupra semnificației comicului, București, 1990; Marguerite Duras, Amanta engleză, București, 1994; Emil Cioran, Despre neajunsul de a te fi născut, București, 1995; Alen Anderson, Hitler, societățile secrete și lumea ocultă, Ploiești, 1996; Terapeutica maladiilor mintale. Experiența Răsăritului creștin din primele secole, București, 1997; Ted Andrews, Vindecarea prin culoare
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
se ciocnesc de versatilitatea și ipocrizia socială, într-o frescă unde moravurile au trăsături vii. Câteva piese, de mici dimensiuni, frizează anecdoticul și aduc un final de farsă, construit din desfășurări ce rămân eliptice. Un personaj așteaptă înfrigurat apariția unei amante necunoscute, în care își descoperă, buimăcit, soția (Leul), un prizonier de război, întorcându-se în satul distrus, devine oaspetele propriei soții, căsătorită în răstimp cu șeful de post, venetic strămutat (Ana). Câte o figură excentrică iese din omogenitatea cotidianului, deschizând
TURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290309_a_291638]
-
seară în fosta casă a părinților săi, ce va fi reconstituită cu ajutorul unei vecine, Sibi (posibil avatar al sibilei), și a doi cerșetori. Fie bătrână și urâtă, fie tânără și frumoasă, fie mireasă, fie moartă, aceasta reflectă ipostazele „aproapelui” iubit: amantă, soră, fiică, mamă etc. Chiar mama protagonistului ilustrează același proteism: este bătrână sau tânără, bună sau rea, frumoasă sau urâtă, cârnățăreasă, farmacistă, cântăreață etc. Obsesie mai veche a autorului, motivul „viața este vis” se răstoarnă și el în „visul este
VELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
retorică a lipsei de coeziune a subiectului narator. În consecință, textul diseminează, într-un limbaj intens metaforic, fundamentele tematice ale psihanalizei freudiene, prilejuind derularea etapelor cardinale ale confesiunii analitice. Substanța epică - abandonul conjugal al tatălui, relația paradoxală între soție și amantă, nebunia Liei, tânăra iubită, regăsirea amanților și traiul lor promiscuu într-o Dobroge aproape pustie - joacă un rol secundar în această scriere „selenară și densă ca un acvarium de meduze” (Perpessicius), unde alternanța vocilor narative creează o structură polifonică și
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de viață interioară propriu-zisă - consecință a ororii de psihologism a autorului -, Lucu Silion se lasă „traversat” de trăirile și efluviile pasionale ale personajelor feminine, ajungând în cele din urmă „decorul operațional” devastat, declasat și grotesc al înfruntării sentimentale dintre două amante conturate după o schemă romantic-maniheistă: de o parte, Ana Ulmu, „femeia fatală” a decadenților, brunetă, enigmatică și fascinantă; de cealaltă, Laura Feraru, blonda angelică și hipersensibilă, țintuită la pat, ca eroinele lui Poe, de capriciile unei boli nervoase necunoscute. Asemenea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
mai departe de nepotul eroului de la Grivița, Alexandru, fiul lui Matei Damian și al Sașei. Menit „să răscoale Transilvania”, Alexandru se însoară cu fiica unui preot din Ardeal. O face nu din elan patriotic, ci constrâns de Anna Villara, devenită amanta lui și care vrea să aibă un paravan pentru legătura lor. Vizitele celor doi tineri la Sibiu și prin satele învecinate îi prilejuiesc autorului o galerie de portrete. Un refief deosebit dobândesc chipul protopopului Marcu Stamatu și al notarului Sgurea
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
ne-a cucerit mai întâi mințile, ci inimile. Masa populară, fiind de genul feminin, iubește „bărbații puternici” și nu poate fi stăpânită decât sedusă de și cu autoritate, iar Napoleon obișnuia să spună: „Nu am decât o pasiune și o amantă: Franța”. Așadar, o descriere detaliată a relației de apropiere dintre caracterele noastre „impregnate de comunism” s-ar putea folosi de termeni sinonimi descrierii unei iubiri, deosebirea fiind făcută doar de profunzimea sentimentului sau de modurile subiective de reprezentare a obiectului
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a mamei lui Emil Cela - „petrecerea timpului liber” de către „domnul soldat”, „în afara cazărmii”, cu „acea ființă detestabilă și mult mai în vârstă” decât el, Viviana, chelneriță la un restaurant. La București se îndrăgostește de el o bibliotecară, tânără divorțată, întâmplător amantă a tatălui lui Emil. Cartea se încheie cu sugerarea posibilității de întemeiere a fericirii amândurora pe această nouă iubire. Scriere de același tip ca Parțial color, cel de-al doilea roman al lui P. dobândește o dimensiune în plus prin
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
București, 1924; De la leagăn până la mormânt, București, 1925; Teatru școlar și sătesc, București, 1926; Fire de artist, București, 1928; Inimi de femei, București, [1928]; Omul de cristal, București, 1930. Traduceri: Edmond Rostand, Wilhelm al Doilea Otrăvitorul, București, 1915; Henryk Sienkiewicz, Amantă, București, [1920], Micul lăutar, București, 1920, Eterna victimă, București, 1922; Maxim Gorki, Lepădăturile societății, București, 1921; Guy de Maupassant, Femeea plăcerilor, București, [1921]. Repere bibliografice: D.C. Ollănescu, „Rustice”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1893-1894; Iosif Vulcan, „Romanul căsniciei”. „Străin în
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
suspensie, amintindu-și că tatăl său, moșier, îi împușcase mama, găsită în pat cu vechilul (15 minute). Un bărbat doarme pe un vârf de munte între două femei, ținându-le pe amândouă îmbrățișate (O noapte în munți). O femeie devine amanta unui fost profesor al ei, refuzat atunci, întâlnit pe stradă, întâmplător (Invitație la viață). O studentă deșteaptă, dar extrem de săracă, adorată de o colegă din societatea înaltă, preferă fratelui acesteia, excepțional de bine situat, pe un umil funcționar, cu pleoape
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
la periferia vieții, romanul fiind axat pe ideea predestinării. Haim Vraciul, fiul unei prostituate, trăiește în lumea imundă a șantanurilor și a barurilor de noapte. Vrea să evadeze de aici prin dragoste, dar horoscopul său îl condamnă să aibă ca amante tot niște prostituate, ca Ida și Margot. Va rămâne, așadar, prizonierul promiscuității în mijlocul căreia s-a născut. P. tinde să deconspire o realitate care alterează condiția umană, însă unda de obiectivitate și compasiune se rarefiază printre imaginile grotești și meandrele
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
o luase înainte și își comunicase rezultatele. Apoi ea este, total și fără rezerve, soția îndrăgostită a unei seducătoare „secături”, care, fără scrupule, o pasează prietenului bogat, Valentin. În sfârșit, devine o veritabilă curtezană, întreținuta bancherului parizian Melas și concomitent amanta berbantului Robert de Cedres. Falimentul bancherului și apariția unui copil din cealaltă relație o aduc pe Alma în pragul sinuciderii, evitată totuși, maternitatea revelându-i-se finalmente drept condiție firească, salvatoare. Multitudinea personajelor, mai toate vii, dar cu o unică
PETRESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288786_a_290115]
-
un roman dublu: povestea propriu-zisă e dublată, în fundal, de o poveste a poveștii, scrisă de un personaj-martor neutru - Ștefan Albini, cel care scrie și care, prin aceasta, determină într-un fel povestea celorlalți, a lui Theodor Hristea, a Cristinei (amanta doctorului) și a puștiului. Chestionarea adevărului cuprinde de aceea trei aspecte: faptul real, istoric (ce s-a întâmplat / ce se întâmplă de fapt?), aspectul psihologic (ce sunt, ce vreau cu adevărat?) și un al treilea aspect, textual sau mai degrabă
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
ochii ei era, cu siguranță, cel mai frumos bărbat. Dacă cercetăm un pic istoria celor mai seducătoare femei, George Sand, care a fost curtată cu înflăcărare de Musset și de Chopin, avea o înfățișare banală. Cât despre Lou Andréa Salomé, amanta poetului romantic deja celebru Rainer Maria Rilke, iubită de Nietzsche și curtată de la distanță de Freud, nu era ceea ce am putea numi o frumusețe. Dacă ne gândim mai bine, numeroase femei cu o înfățișare oarecare au o mare putere de
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
succesul de proporții al filmului Murder, My Sweet, edițiile ieftine ale cărților sale ajung la tirajul incredibil de două milioane de exemplare. Își cumpără o casă în paradisul din La Jolla, un automobil de lux, își ia (o scurtă perioadă) o amantă, începe să călătorească, în weekend, prin locurile spectaculoase ale Californiei și nu speră altceva decât să revină, mult mai liniștit, la masa de lucru scriitoricească. Prima carte pe care o va publica după experiența Hollywoodului e o capodoperă - The Little
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de cabinet al lui Mihai Antonescu: a participat cu Ică la toate Întrevederile cu personalitățile germane, este În strânsă legătură cu gașca Roiu - Camil Dumitrescu. Atitudine reacționară. Caius Văleanu, Oscar Cizec, Carmen Lăzărescu: reacționari notorii, colaboratorii lui Ică, ultima fiind amanta lui Ică (Carmen Lăzărescu). Numiți pentru plecarea la Berna. Anexa 2 Hotărâre Secretariatul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, luând În discuție necesitatea Încadrării reprezentanțelor diplomatice și comerciale ale RPR În străinătate, Îndeosebi În țările imperialiste, cu elemente muncitorești și
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Eugène Ionesco” din Chișinău începând din 1991, a scris piesele Țin minte că va ninge și vom fi fericiți, Mâine sau poate poimâine, Departe sunt de tine, La Veneția e cu totul altfel, Apusul de soare se amână, Iosif și amanta sa, toate puse în scenă aici. Ca animator al Teatrului „Eugène Ionesco”, B. intenționează, după propria-i mărturisire, să monteze „întreaga operă a acestui mare maestru [...] de pe pozițiile actualității”, ceea ce, pe plan literar, echivalează cu șansa de a ridica dramaturgia
BUTNARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
expresie. Piesele sale refuză patosul optimist, promovat de sistemul totalitar, valorificând situații instabile și grotești, proprii teatrului absurdului. De aici proiecțiile lor accentuate în metafizic, aplecarea insistentă a autorului spre motivele mitologice, apelurile dese la motivele biblice. Piesa Iosif și amanta sa (1992) a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „Ion Luca Caragiale”. SCRIERI: Iosif și amanta sa, Chișinău, 1992; Saxofonul cu frunze roșii, Chișinău, 1998; Cum Eclesiastul discută cu proverbele, Chișinău, 1999; Apusul de soare se amână, Chișinău, 2003. Repere
BUTNARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
teatrului absurdului. De aici proiecțiile lor accentuate în metafizic, aplecarea insistentă a autorului spre motivele mitologice, apelurile dese la motivele biblice. Piesa Iosif și amanta sa (1992) a fost distinsă de Academia Română cu Premiul „Ion Luca Caragiale”. SCRIERI: Iosif și amanta sa, Chișinău, 1992; Saxofonul cu frunze roșii, Chișinău, 1998; Cum Eclesiastul discută cu proverbele, Chișinău, 1999; Apusul de soare se amână, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Valentina Tăzlăuanu, Despre fenomene, paradigme și teatru, „Sud-Est”, 1993, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 266-267
BUTNARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285966_a_287295]
-
recunosc confuzia: adevărul acela pe care-l evocai se transforma neîncetat, dând naștere unor mici adevăruri tulburi, fugare, tentaculare. Drama masacrelor era pângărită de sporovăielile mele cu vânzătorul de arme, la aeroport, de imaginea trupului său durduliu, lipit de goliciunea amantei sale. Autoritatea noastră față de americani se împotmolea în demagogia politică, de atâtea ori rescrisă, încât ajungeam în situația de a susține un regim reputat ca fiind conservator, în timp ce ei mizau pe victoria revoluționarilor. Etichetele astea nu mai spuneau nimic, revoluția
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
buni prieteni ai săi. Îți voi da numele lui. Prietenul ăsta e acum în China, în misiune, practic nu poate fi contactat. Asta îți dă un răgaz de cel puțin patru zile. Dacă refuză ferm orice contact, vorbește-i despre amanta sa de la Varșovia. În America, asta poate fi un argument... Se întrerupse și mă privi, strângând ușor din pleoape. Dacă nu cumva te-ai hotărât, pur și simplu, să-l lichidezi? Întrebarea asta m-a urmărit toată noaptea. Nu știam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fel ca fanteziile, îi permite persoanei să își compenseze lipsa, fără a fi neapărat o dorință de trecere la act în realitate. Într-un registru mai simbolic, adulterul reprezintă nevoia de emancipare și de deschidere spre alte orizonturi. Amantul sau amanta nu sunt decât reprezentările figurate ale dorinței de noutate și de schimbare. Când amantul sau amanta sunt identificabili (un prieten, un vecin, un coleg, un membru al familiei), cel ce visează poate înțelege mai ușor ce caută, de ce are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de trecere la act în realitate. Într-un registru mai simbolic, adulterul reprezintă nevoia de emancipare și de deschidere spre alte orizonturi. Amantul sau amanta nu sunt decât reprezentările figurate ale dorinței de noutate și de schimbare. Când amantul sau amanta sunt identificabili (un prieten, un vecin, un coleg, un membru al familiei), cel ce visează poate înțelege mai ușor ce caută, de ce are nevoie, ce dorește. În schimb, când amantul sau amanta sunt necunoscuți, cel ce visează nu a identificat
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
de noutate și de schimbare. Când amantul sau amanta sunt identificabili (un prieten, un vecin, un coleg, un membru al familiei), cel ce visează poate înțelege mai ușor ce caută, de ce are nevoie, ce dorește. În schimb, când amantul sau amanta sunt necunoscuți, cel ce visează nu a identificat încă la ce aspiră: el nu simte decât lipsa, fără a putea defini cu exactitate natura nevoii sale. Dacă scena de adulter este însoțită de emoții negative și, mai ales, de un
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]