2,894 matches
-
E. Pailleron, Henri de Régnier. Se adaugă două piese de teatru, aparținând lui Al. Dumas-fiul (Kean) și Kistemaeckers (Neguțătorul de fericire), un roman de Balzac (Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, 1911) și un volum de nuvele de Prosper Mérimée (Amantul Venerei, 1921). Prozele, năclăite în melodramatism, reprezintă zona de eșec a însuflețirilor sale poeticești. O sentimentală încropire, Idila din Venezzia. Amorul lui Alfred de Musset cu George Sand (1914), cantonează cam în aceeași zonă. Despre viața și minunile „Sărăcuțului” din
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
bizantin, București, [1918]; Versuri, București, 1921; Crinul mistic, București, [1942]; Sfântul Francisc din Assisi și spiritul franciscan, Săbăoani-Roman, [1942]; Bohema de altădată, București, [1944]. Traduceri: H. de Balzac, Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, pref. trad., București, 1911; Prosper Mérimée, Amantul Venerei, București, [1921]. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 423-428, X, 35-39; Simbolismul în literatura română, coordonator Mircea Tomescu, București, 1967, 43, 76-77, 235-236, 330, 351-352, 389; [D. Karnabatt], în Antologia poeziei simboliste românești, îngr. și pref. Lidia Bote, București, 1968
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
I-II, București, 1992; Raymond Thornton Chandler, Fereastra de la etaj, București, 1994, Femeia din lac, București, 1994; Isaac Asimov, Curenții spațiului, București, 1994; Alan Dean Foster, Star Trek, București, 1994; D. Mortman, Ceea ce mi se cuvine, București, 1995; J. Trollope, Amantul, București, 1996; Norman Spinrad, Copiii din Hamelin, București, 1997; Nevil Shute, Ultimul țărm, București, 1997; Malcolm Lowry, Sub vulcan, postfața trad., București, 1999; Edward Behr, Ultimul împărat, București, 1999; David Held, Democrația și ordinea globală: de la statul modern la guvernarea
SLAPAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice răsuflare e un zbor început”- la elanul în erupție, sigilat însă de amintirea lui Icar: „Ca să reție visul culminant/ Nu se mai află nici un frâu în zare,/ În toată vietatea-i un amant/ și beți de dor cad fluturi prin pahare”. Sâmburi de lumină e un document al opțiunii moderniste manifeste, într-un lirism care nu mai evită asperitățile prozaice și epicul autobiografic în linia Ion Pillat, alte repere fiind, acum, Tudor Arghezi
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
Mormântu-ți îmi astupă toată zarea”, dar contemplația revelă și bogăția lumii, în care „șchiopătând va reîncepe viața”. Cu ochi de plastician, S. compune scene de gen, cultivând pitorescul domestic și o peisagistică antropomorfă, unde valul mării răstoarnă trupul ca „un amant grăbit”, iar duna de nisip spulberată de vânt e sufletul pierzându-și conturul sub „nori de stele pe-un cer de levănțică”. Din cele patru cicluri ale cărții - Medalioane, Chivote, Brocarturi, Scame -, ultimul versifică, departe însă de modelul arghezian, atașamentul
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
lui Marcus Fulvius Bambalione (netrecută cu vederea de Suetonius), măritată pe rând cu tribunul Publius Clodius Pulcher (despre care Plutarch, în Viețile paralele, are cuvinte aspre), în anul 58 î.Hr., și apoi cu Q. Curius (care îi fusese până atunci amant), și el tribun al poporului și apropiat al lui Caesar, fatală (zice Cicero) amândurora, căci C. Clodius (cu care Fulvia a avut doi copii) a fost ucis în anul 51 î.Hr. de un adversar politic, iar Curius a fost omorât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Singura persoană care locuia În casa mea era colonelul Mouton, care de altminteri plecase cu puțin timp Înainte, Întorcându-se În Franța pentru a solicita un nou angajament. Din când În când mai treceau pe la mine Hurbon, spaniolul, și St. Amant, un pictor, aceștia fiind singurii europeni din Lahore. Odată, câțiva soldați pe care i-am tratat Îmi spuseseră În mod confidențial că trupele hotărâseră să i-a cu asalt fortăreața și să-l ucidă pe Jewahir În situația În care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cărora brahmanul se retrase satisfăcut. Pornind de la această Întâmplare, oricine se va putea convinge de incapacitatea chirurgilor indigeni (jerahi-lor) din Orient. Lal Singh este numit prim-ministrutc "Lal Singh este numit prim‑ministru" După moartea lui Jewahir Singh, regina Îi acordă amantului său, Lal Singh, funcția de prim-ministru. Ea rămăsese În repetate rânduri Însărcinată, dar avortă de fiecare dată. Faptul constituia un „secret” public. Vă puteți da seama cu ușurință că nici civilii și nici militarii nu-i respectau și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
favoritul ei. În această situație se afla În special armata, care era extrem de indisciplinată. Fiecare batalion avea În rândurile sale doi punci (deputați) care, potrivit hotărârilor luate În urma adunării trupelor, dictau legi la curte. Această situație continuă până când regina și amantul ei deveniră obiectul disprețului și al lipsei de respect, fiind deseori insultați În public și amenințați de trupele armate. Fără Îndoială că zilele le erau numărate și de aceea se gândiră că ar fi bine să ceară protecția englezilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de gând să-l ucidă pe comandantul lor, trădătorul Teja Singh, după care intenționau să se Împartă În două grupuri: unul care să meargă la Lahore cu scopul de a jefui orașul și a se răzbuna pe regină și pe amantul ei, iar celălalt să-l atace pe Ghulab Singh și pe suita acestuia pentru faptul că le-a promis ajutorul, dar În loc să facă aceasta, voia să meargă la Kussur pentru a preda țara În mâinile englezilor. Cu frica de a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al scriitorului se conturează încă din textele reunite în Descântecul și Flori de lampă, unde granițele dintre genuri sunt suspendate, iar obiectivismul mimetic al descrierii este înlocuit cu subiectivismul impresionist al „viziunii” și „vedeniei”. În Descântecul, arendășoaica Sultana, părăsită de amantul care este și logofăt al moșiei - dispărut cu câștigul obținut din ultima recoltă -, încearcă să îl întoarcă pe bărbatul infidel cu ajutorul vrăjilor, închipuind o păpușă de ceară și arzând-o în timp ce dansează goală în jurul focului aprins într-o zonă năpădită
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Zvonuri, de pildă, gelozia lui Stan Gurău, prelungită dincolo de moarte, poartă scheletul sinucigașului din dragoste până la fereastra casei unde fosta-i nevastă, adormită lângă ibovnic, tresare în somn și alungă cu gesturi inconștiente fantomele trecutului. Ema din Talionul, înșelată de amant, hotărăște să se sinucidă în brațele acestuia, decizia fatală fiind pecetluită de bătaia unei „pendule sepulhrale” instalate într-un „sarcofag de abanos”. În Treptele somnului personajul descoperă într-un dulap un flacon cu pastile de otravă; împins de o curiozitate
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
subiectului narator. În consecință, textul diseminează, într-un limbaj intens metaforic, fundamentele tematice ale psihanalizei freudiene, prilejuind derularea etapelor cardinale ale confesiunii analitice. Substanța epică - abandonul conjugal al tatălui, relația paradoxală între soție și amantă, nebunia Liei, tânăra iubită, regăsirea amanților și traiul lor promiscuu într-o Dobroge aproape pustie - joacă un rol secundar în această scriere „selenară și densă ca un acvarium de meduze” (Perpessicius), unde alternanța vocilor narative creează o structură polifonică și o proliferare incontrolabilă a subiectivismului și
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
care o tratează într-un vers mai concentrat. Este în continuare încercat de mari voluptăți și trece prin extazuri împinse la limita suportabilului, însă în câmpul lui de observație încep să pătrundă în chip amenințător făcliile de ceară, văile plângătoare, amanții palizi, corbii, cimitirele, nevrozele - cu alte vorbe, toate figurile simbolismului astenic. Bacovia este tradus aici în codul unei retorici ceremonioase. Sunt și sugestii ce trimit la Lucian Blaga (între ele o definiție a dragostei ca „blânda stare de orbire”) sau
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n carne”. Orația îndrăgostitului se adresează când unei iubite, când unui iubit. Obiectul erotic este invocat prin apelative ca „scumpa mea”, „iubita mea”, „domniță” sau „iubite”, „puternicul meu domn”, „prinț hermetic”, „amant”. Și nu e vorba (în orice caz, nu explicit) de un dialog ca acela din Cântarea Cântărilor. De exemplu, în sonetul CLXIV un bărbat vorbește altui bărbat: „Dac-ai fi fost femeie, te-aș fi ales eu oare? De ce mă
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
bântuite de furtună” ( Lămuriri, 1/1928). Proza semnează I. Vinea, George Mihail Zamfirescu. I. Peltz, Adrian Hurmuz, Al. Văitoianu, Mircea Damian, Scarlat Callimachi, Lazăr Oltea, Nicolae Bogdan. Fragmentele din piese de teatru aparțin lui N. Iorga (Fratele păgân), Ion Minulescu (Amantul anonim), George Mihail Zamfirescu (Șam, poveste cu mine, cu tine, cu el...), Mircea Ștefănescu, Ștefaniei Zottoviceanu, Didei Solomon-Callimachi, lui R. Antonescu, Isaiia Răcăciuni (care scrie și despre expresionism), George Silviu, Sărinei Cassvan, lui C. Cehan-Racoviță, Matei Nisipeanu, Scarlat Callimachi. La
PREMIERA ILUSTRATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289008_a_290337]
-
și că locuia la Buftea, adăpostit de Barbu Știrbei. Scriitori de prestigiu sunt demitizați. Memorialistul citează afirmația unui jurnalist moscovit, potrivit căreia romanul Pe Donul liniștit nu ar fi fost scris de Mihail Șolohov, ci de un ofițer alb, Kriucikov, amant al mamei sale. Mușcător sunt încondeiate și alte personalități, în special Mihai Beniuc. În schimb, un comunist luptător în Spania, Valter Roman, e portretizat admirativ. În totalitate, scrierea exprimă o abjurare categorică, în termeni duri, a crezului politic nutrit de
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
un băiat, Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie, ambii victime ale propriei modestii și onestități, Timpul în doi, analiză a bovarismelor unei soții ce se aventurează imaginar într-o relație adulterină, curmată prin spânzurarea ipoteticului amant cu șnurul fierului de călcat. Un dramatism mai complex conține climatul vieții de familie în Pasărea Shakespeare, unde o tânără, Irina, asemenea unui crin răsărit într-o cloacă, nu izbutește să iasă din acest mediu decât prin sinucidere. Mediul familial
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
destine tragice care, alăturate descrierii fastuoase a frumuseții medievale a locurilor, creează o atmosferă de fatalitate și melancolie. Al doilea este inspirat de viața poetului Alexandru Hrisoverghi, în jurul căruia se țes istorii de intrigă și iubire, într-o poveste cu amanți și cu figuri legendare de poeți, în care patetismul, livresc, se convertește în realism tragic. Între textul naratorului și citatele din poezia galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
prea întinsă, București, 1991; Katherine Mansfield, Preludiu, București, 1969, Garden Party, București, 2002; Nathaniel Hawthorne, Casa cu șapte frontoane, pref. trad., București, 1969; D. H. Lawrence, Fii și îndrăgostiți, București, 1971, Fata pierdută, București, 1978, Șarpele cu pene, București, 1989, Amantul doamnei Chatterley, București, 1991; Virginia Woolf, Spre far, pref. Vera Călin, București, 1972; John Galsworthy, Sfârșit de capitol, I-III, București, 1972-1973; Edgar Rice Burroughs, Tarzan, București, 1973; Charles Dickens, Poveste despre două orașe, București, 1973, Osul de pește fermecat
RALIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
ei, Ion Chiorul, se simte chemat să le restabilească. De fapt, fata respectă o seamă de norme impuse de iubitul ei, Serafim Corbu, care o amăgește mereu, dovedindu-se nesincer în sentimentele lui, un mărunt donjuan de extracție rurală, un amant de ocazie, preocupat să-și joace cartea îmbogățirii prin Saveta, fiica bogătașului Filimon. Scenele duplicității sunt surprinse cu veridicitate de autor, care își depășește și îmbogățește mereu registrele narative, căci în Iléana la Possédée interesante de urmărit sunt mai ales
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
în anii ’60. Omul de la miezul nopții (1965), cea mai izbutită din punct de vedere scenic și tehnic, tratează un caz dificil de conștiință: medicul chirurg Andrei Minea este pus în situația de a salva viața unui prieten care fusese amantul soției sale sau de a se răzbuna, lăsându-l să moară. Canarul conține scene și personaje greu de acceptat de cenzura vremii: „oameni cenușii” puși să-i urmărească pe alții. Dacă cele două volume de teatru, cel de debut și
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
aibă grijă de sine Q IMPROVE (să amelioreze momentul prezent) R Să aleagă între argumente pro și contra S Acceptare radicală Figura 2. Analiza comportamentală progresivă a Doamnei B. Siestă tardivă de mai multe ore Somn deficitar noaptea trecută Oboseală Amantul sună la ușă Surpriză, decepție Amantul nervos, nu vorbește Indispoziție Raport sexual fără entuziasm Amantul vine să-și petreacă seara apoi pleacă Singurătate „Nu mă iubește suficient pentru a-și părăsi soția” Tristețe „Prietenul meu nu rămâne să doarmă la
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să amelioreze momentul prezent) R Să aleagă între argumente pro și contra S Acceptare radicală Figura 2. Analiza comportamentală progresivă a Doamnei B. Siestă tardivă de mai multe ore Somn deficitar noaptea trecută Oboseală Amantul sună la ușă Surpriză, decepție Amantul nervos, nu vorbește Indispoziție Raport sexual fără entuziasm Amantul vine să-și petreacă seara apoi pleacă Singurătate „Nu mă iubește suficient pentru a-și părăsi soția” Tristețe „Prietenul meu nu rămâne să doarmă la mine!” „Nu sunt decât o prostituată
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pro și contra S Acceptare radicală Figura 2. Analiza comportamentală progresivă a Doamnei B. Siestă tardivă de mai multe ore Somn deficitar noaptea trecută Oboseală Amantul sună la ușă Surpriză, decepție Amantul nervos, nu vorbește Indispoziție Raport sexual fără entuziasm Amantul vine să-și petreacă seara apoi pleacă Singurătate „Nu mă iubește suficient pentru a-și părăsi soția” Tristețe „Prietenul meu nu rămâne să doarmă la mine!” „Nu sunt decât o prostituată!” Constatarea eșecului existenței mele Tristețe Tensiuni musculare Culpabilitate Sosirea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]