3,425 matches
-
fost înnobilat fiind socotit demn să fie pictat, "pitoresc". Nou dreptunghi de vizibilitate izolat ici printr-o fereastră (în fereastra care era deja tabloul albertian), dincolo printr-o "istorie a artei", altă fereastră decupată în istoria generală a oamenilor. În ambianța iudeo-creștină, a califica drept "frumoase" ori "sublime" un țărm de mare sau un munte era la fel de nepotrivit, și tardiv, ca a numi "opere de artă" o ofrandă sau un ex-voto dintr-o capelă, obiecte funcționale și utilitare în ochii credincioșilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un număr ce garanta că piesa era unică. Serializarea automatică a unicității: dedramatizare care nu l-ar fi dezamăgit pe Duchamp. Vreți să vă jucați cu mine?", ne întreabă acest Zeu-dolar cam obraznic. Veselul chefliu va fi prezent oriunde este ambianță. Și de ce nu? E de ajuns să ne punem de acord asupra cuvintelor. În societatea abundenței bunurile se adresează din ce în ce mai puțin nevoii, prin utilitatea lor, și din ce în ce mai mult dorinței, prin prestigiul lor social. Imaginile aruncate pe piață nu se sustrag
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ochilor. Întreg paradoxul celei de-a treia vârste rezidă în faptul că acordă supremație auzului și face din privire un mod de ascultare. Înainte, termenul de "peisaj" era rezervat ochiului, iar cel de "mediu" sunetului. Or, vizualul a devenit o ambianță cvasi-sonoră, iar vechiul "peisaj" un mediu sinestezic și învăluitor. Fluxus e numele epocii noastre. Sunetul curge și poate a prins imaginea în curgerea lui. A vedea înseamnă a te retrage din vedere, a te distanța, a te abstrage. Ochiul se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
o filmare de cinema, operatorul-șef controlează camera, in situ. În filmarea video de înaltă definiție, controlul se face în regie, dintr-un car, la o sută de metri de locul de turnare. În animația numerică, variația intensității luminoase, a ambianțelor, a pozițiilor camerei, a texturii suprafețelor (mată, rugoasă, lucioasă etc.) se obține cu un simplu gest al degetului pe tastatură. Nu mai există contact cu materia. Spiritul s-a eliberat de mână, corpul întreg devine calcul, ne-am ridicat deasupra
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să ne batem joc risipindu l. Sîntem mult prea săraci pentru a ne permite a risipi ceva ce nu ne aparține, dar putem beneficia de pe urma lui. Trebuie doar să-i asigurăm condițiile propice a se desfășura. Este vorba de o ambianță firească de căldură sufletească, iubire dezinteresată, altruism, dăruire, răbdare și înțelegere. Un talent cultivat este răsplata unei asemenea investiții de efort și resurse, societatea fiind în fapt marele cîștigător sau perdant, funcție de ea însăși, în ultimă instanță. Talentul e o
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
cu doza de interes manifestat de către generații care demarează din ce în ce mai rupți de realitate și ajung la potou, mai mult speriați decît epuizați și satisfăcuți. E doza magică de inocent idealism creator. Umili arhitecți ai lumii? Artiști ai formelor? Confruntarea cu ambianța, adică urzeala raporturilor umane pe care conviețuirea le ridică din reflex social desemnează o capacitate educativă. Aceasta trebuie să ajungă la nivelul unei minime demnități culturale; dacă nu se atinge acel nivel, realmente se îngroapă talentul, valențe latente ale fiecărui
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
i se ateste valoarea competențelor dobîndite în perioada anilor de studiu, apoGeul curricular, el trebuind să facă dovada că și-a căștigat „rațiunile” devenind adult. El trebuie să convertească spiritul tradiției în factor critic, în fața oricărei provocări, întîlnire nouă sau ambianță. O rațiune este critică dacă devine capabilă „să apere sau să se apere în fața noutății”( nota Luigi Giussani în volumul Curajul de a educa), soluția adoptată, a ceea ce este bun și drept, a ceea ce este adecvat, fiind direct proporțională cu
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
cuvânt, o frază, un fragment), dând sens, conferind valoare, formând o nouă construcție de sens; trimite cu gândul și la un ansamblu de circumstanțe În care se inserează un fapt, o Întâlnire, o Întâmplare, un personaj; dar Înseamnă deopotrivă și ambianță, mediu, situație, vecinătate. Sau un asamblaj, o țesătură, o textură care marchează o unitate, o totalitate. Petit Robert identifică și o chimie a contextului, o știință a constituirii diverselor corpuri, a transformărilor și proprietăților acestora. Uneori transformările sunt profunde, secrete
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
carieră. Copilul se dezvoltă nu prin interacțiune cu obiectele, cum spune teoria clasică, ci Într-un spațiu social populat cu personaje, animat, el stabilește de mic relații sociale. El acționează asupra obiectelor, cum zice Piaget, dar obiectele fac parte din ambianță, au conotații sociale. Funcțiile psihice individuale apar și se dezvoltă deci Într-un spațiu social și cultural, stimulate de contextul social din care fac parte „obiectele”. Construcția internă urmează deci celei externe, fiind stimulată din exterior. Avem de-a face
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
române. Necunoscând limba română, nu pot să mă pronunț în mod explicit cu privire la producția sa literară; dintre prozele sale care au apărut în traducere franceză și germană am citit numai La nuit bengali și Forêt interdite. Ce-i drept, descrierea ambianței și romanele epocii sunt interesante, dar în nici un caz acestea nu pot fi considerate merite de prim ordin în contextul propunerii sale pentru premiu. Interesele sale literare au ajuns curând pe un plan secundar, în favoarea studiilor de filosofie și știință
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
février 1977. Réception de M. Mircea Eliade”, în Académie Royale de Langue et de Littérature franșaise, Bruxelles, 1977, pp. 16-26. În strânsă legătură cu întreg corpus-ul corespondenței, am constituit o coda complementară, considerând-o absolut necesară pentru întregirea unei ambianțe a acestui schimb epistolar. Ea este subdivizată în trei părți, după cum urmează: Addendum I conține traducerea a trei articole publicate de Stig Wikander în presa suedeză, două dintre ele special dedicate opereilui Mircea Eliade ca scriitor, respectiv istoric al religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
putut să-și amin-tească, mai ales că, ne spune domnul Blondel, n-a povestit acest accident vreunei rude și este sigur că nu s-a mai gîndit la asta de atunci. În acest caz adaugă el -, am nevoie să reconstitui ambianța amintirii mele, nu amintirea însăși. Se pare, într-adevăr, că în amintirile de acest gen avem un contact direct cu trecutul, care precede și condiționează reconstituirea istorică" (loc. cit., p. 297). Această relatare se distinge clar de precedenta, mai întîi
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
contează că nu-și amintește epoca și locul determinat în care se afla și nu se poate sprijini pe un cadru local și temporal. Gîndirea familiei absente furnizează cadrul, iar copilul nu are nevoie, cum spune dl. Blondel, "să reconstituie ambianța amintirii" deoarece amintirea se prezintă în acest mediu. Nu trebuie să ne mire cu nimic faptul că, pe moment, copilul nu și-a dat seama de asta, că nu a acordat atenție acestui aspect al gîndirii sale, nici că, mai
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
apă. Să admitem că, în același timp, s-a speriat fiindcă se simțea departe de ai săi. "Partea esențială a întîm-plării, în spatele căreia tot restul pare să dispară, este această imagine care, în sine, se prezintă drept complet desprinsă de ambianța domestică. Or, tocmai conservarea acestei imagini trebuie explicată. Ea se distinge de orice alte circumstanțe în care mă găseam cînd mi-am dat seama că eram departe de ai mei, întorcîndu-mă spre același mediu pentru a cere ajutor și spre
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Or, tocmai conservarea acestei imagini trebuie explicată. Ea se distinge de orice alte circumstanțe în care mă găseam cînd mi-am dat seama că eram departe de ai mei, întorcîndu-mă spre același mediu pentru a cere ajutor și spre aceeași "ambianță". Cu alte cuvinte, nu văd cum un cadru atît de general precum familia ar putea să reproducă un fapt atît de particular". "Pentru aceste forme care sînt cadrele impuse de societate mai spune dl. Blondel este necesară și o materie
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
întîlnit în circumstanțe diferite, în medii diverse, iar chipul lor nu era exact același cînd îl plasam într-un ansamblu sau altul. Un chip nu este numai o imagine vizuală. Detaliile, expresiile fizionomiei pot fi interpretate în multe feluri, în funcție de ambianța în care ne apar, precum și de direcția gîndirii noastre într-un moment sau altul. De aceea, dacă nu l-am văzut pe un prieten de mult timp, păstrăm despre chipul lui mai multe amintiri parțiale, incomplete, schematice, pe care ar
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
poziției genei este unul dintre mecanismele prin care o protooncogenă celulară transdusă devine oncogenă activă. Genele v-onc, cu origine celulară, localizate în anumiți loci genici, la un nou ciclu infecțios se integrează concomitent cu provirusul, în noi locații cromozomale, în ambianța altor gene celulare. Protooncogena încorporată de un retrovirus este supusă modificărilor calitative (de secvență), precum și unor modificări cantitative. Modificările calitative ale protooncogenei sunt determinate de mutații, reprezentate de substituții, deleții, inserții (adiții) sau inversii de nucleotide care schimbă cadrul de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
oncogenelor celulare. Klein și colaboratorii (1982) au putut demonstra că protooncogena c-abl, localizată în banda q34, din cromozomul 9, este transferată restului cromozomului 22, prin translocația „Philadelphia”. Transferul din regiunea originală, unde se află sub controlul propriului promotor și în ambianța anumitor gene dintr-o regiune cromozomală de silențiere genică, impusă de starea specifică a cromatinei, într-o regiune de înaltă activitate genică în care sunt transcrise genele pentru catene imunoglobinice, este cauza activării acestei protooncogene. Ulterior, prin metode de analiză
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o stare de disconfort, care va duce la stres. Această stare se poate răsfrânge atât asupra sănătății proprii, dar și asupra persoanelor cu care interacționează: elevii, colegii, autoritățile, familiile elevilor etc. Școala trebuie să asigure elevilor, pe lângă alți factori ai ambianței de învățare și un cadru didactic pregătit să facă față tensiunii, concentrării, responsabilității pentru o clasă de elevi. Este necesar ca profesorul să fie capabil să interacționeze cu elevii, în funcție de atitudinea, comportamentul, reacțiile fiecăruia. Putem afirma că se fac eforturi
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
și interpretarea viselor prin folosirea unor metode de interpretare hermeneutică. Acest proces se desfășoară în cadrul unor situații și relații interpersonale speciale, în spațiu privat, intim. Situația era de natură să reorienteze tendința spre mărturisire, cultivată tradițional de spovedanie. În această ambianță se ajunge la o relație interpersonală puternică, la un „transfer”, care - spune Freud - reactivează legătura originară cu unul dintre părinți, transfer ce se cere, la rândul său, analizat, interpretat. Acest context al investigației și menținerea temelor romantice a condus la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
fi al persoanei. Odată cu doctrina lui Bandura, această orientare a fost etichetată ca cea a „cogniției sociale”. Ea susține că relativa constanță a persoanei se menține datorită persistenței contextelor în care aceasta trăiește, constând din relații umane, status și rol, ambianță fizică, stereotipii comportamentale, „obiceiuri” asimilate și acceptate. În plus, individul însuși își preselectează, întreține și delimitează un context în care se poate manifesta relativ constant. Mai recent, Mischel și Shoda (Mischel, 1999Ă avansează o teorie cognitiv-afectivă a structurii personalității care
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
integrându-se în semnificațiile și valorile culturale. Psihologia social-cognitivă a persoanei atrage atenția asupra contextelor în care se afirmă subiectul, asupra complexității acestora, precum și asupra modificărilor ce se produc în societățile actuale prin tehnologie și schimbarea stilului de viață, în raport cu ambianța umană în continuă schimbare, în care se manifestă persoana la începutul secolului XXI. Rogers (Feist, 1985Ă formulase deja o viziune asupra persoanei viitorului pe care o vedea conceptualizată în normalitatea ei prin: o constantă stare de schimbare; o mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lingvistic. Mai recent, McAdams sugerează organizarea persoanei pe trei nivele: 1Ă nivelul la care persoana e caracterizabilă prin trăsături, așa cum sunt acestea codificate în modelul celor cinci mari factori; 2Ă un nivel la care persoana e înțeleasă ca acționând în ambianțe contextualizate variat, la care adaptează proiectele, scopurile, strategiile, în funcție de loc, timp, împrejurări, valori; 3Ă nivelul integrativ al istoriei de viață care relevă identitatea persoanei. Această identitate nu trebuie căutată în comportament și cu atât mai puțin în reacțiile subiectului în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
știm că suntem aceeași persoană de-a lungul timpuluiă și de „agenție” (noi știm că suntem autorii propriilor noastre gânduri și acțiuniă, ar fi - după Kircher și David - conștientizarea distincției față de lume și de alții (știm că suntem diferiți de ambianță și de ceilalțiă. Sinele tinde să preia majoritatea funcțiilor tradiționale ale conștiinței de sine și ale Eului într-o perspectivă care leagă filosofia de psihologia clinică și experimentală, precum și de neurofiziologie și patologia neurologică și psihiatrică. Studiile și publicațiile despre
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
biografiei, nefiind străine, în principiu, concepției narative asupra persoanei; de asemenea, ea se bazează tot timpul pe dimensiunea sinelui, care stă la baza persoanei active, reflexive și intenționale, a identității acesteia cu sine. În sfârșit, ea pune accent și pe ambianța ecologic-umană în care persoana se formează, se afirmă, este receptată și evaluată, în care ea cere sprijin, dar și crează, adică, devine o personalitate creatoare. Persoana, personajul și personalitatea, care lasă amprente și influențează lumea în care se manifestă, formează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]