4,800 matches
-
moștenitori sunt inca minori sau de împărțirea moștenirii conform ultimei voințe a defunctului. Vorbind despre contracte, cât de veridic este faptul că o singură virugla poate da loc la interpretări diferite într-un contract? Ce ne puteți spune despre urmările ambiguității limbajului contractual, cum ar fi folosirea lui “și,” “sau,” “fiecare”? Cum comentați ambiguitatea sintactica într-un contract? Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le-ați întâlnit în ceea ce privește întocmirea unui contract? Cea mai frecventă greșeală - mai ales privind activitatea
UN ROMÂN ERUDIT PROFESEAZĂ AVOCATURA CU SUCCES ÎN GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355742_a_357071]
-
Vorbind despre contracte, cât de veridic este faptul că o singură virugla poate da loc la interpretări diferite într-un contract? Ce ne puteți spune despre urmările ambiguității limbajului contractual, cum ar fi folosirea lui “și,” “sau,” “fiecare”? Cum comentați ambiguitatea sintactica într-un contract? Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le-ați întâlnit în ceea ce privește întocmirea unui contract? Cea mai frecventă greșeală - mai ales privind activitatea firmelor românești în Germania - este aceea de a nu face nici un contract sau
UN ROMÂN ERUDIT PROFESEAZĂ AVOCATURA CU SUCCES ÎN GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355742_a_357071]
-
și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
sunt hiperbolizate, amplificate, voința divină sau firea pământească a omului - „o, Iacov, fiul marilor părinți/ ești singur în noaptea din pustie/ cu pofta inimii mereu mai vie/ de case, de avere și arginți.” („Iacov”), fiind redate în detaliu și fără ambiguități inutile. Patosul cu care Petru Lascău scrie dovedește că are fascinația nostalgică și melancolică a identității colective. Deși un exilat aflat departe de țară, el păstrează în inimă valorile națiunii căreia îi aparține, prin naștere, și le cântă. Mai mult
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993) ŞI RELAŢIA SA CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA IEROMONAHUL (1910 – 1989)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 606 din 28 august 201 [Corola-blog/BlogPost/355296_a_356625]
-
obligație, după cum nu-i venerează nici valorile, uitându-se chiorâș, ca la o mască mortuară, la Poetul Național, în caz că emigranții Neamului Românesc îi mai ridică bustul sfânt în grădinițele bisericuțelor lor de lemn. Desigur, inexprimabil, prea multe tipuri sociopoetice de ambiguitate aduc unora avantajul că diferența dintre intelectual și nechezol e adesea insesizabilă pentru postănac, tonomat și cocalar, fiindcă ea nu se manifestă mai niciodată la competențe, ci doar la respectarea neabătută a codului deontologic de nișă (bârlog, bordei), la patriotism
POSTROMÂNISMUL (2) – NECHEZOLII DE AMBE SPEŢE ŞI POSTACUL INTELECTUAL PUBLIC de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355287_a_356616]
-
naștere în general, fac un capitol la fel de larg. Din fericire (dar în același timp și din nefericire), numărul complicațiilor pe care astăzi un stagiar în formare le vede într-o sală de nastere din America sunt din ce in ce mai puține. Notă de ambiguitate pe care am strecurat-o în remarcă de mai sus voi incerca s-o explic cum pot mai bine. Spun ”din fericire” pentru că nimeni nu mai vrea și nici nu mai tolerează complicații la naștere și ”din nefericire” pentru că ele
CÂTEVA NOŢIUNI DE BAZĂ DESPRE VENIREA PE LUME de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355367_a_356696]
-
labirintic, eșuând în lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii săi, părăsind scena vieții ca și ei, expus derizoriului. El a văzut ca nimeni altul dincolo de obiecte, stările confuze, ambiguitatea sufletească, crepusculul, vagul, preluate prin filiera simboliștilor. De la el am învățat că dragostea nu-i eternă, biologicul din noi o destramă, că viața este cel mai mare mister al creațiunii pe pământ, ea nu e frumoasă, dar trebuie s-o
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
cu aspirațiile, gândurile și pasiunile ispititoare?! Practic de ce ne mirăm?! Nu trăim oare într-o lume de paradis și abisuri edenice cu acumulări și puteri nesfârșite? Câți dintre oamenii muritori ating aceste fastuoase clarități? Câți dintre majoritari trăiesc în tenebrele ambiguității sau plutesc în slinoasa deversare a obscenităților? În câți din cei rămași consecvenți credinței și adevărului stau de veghe intuițiile și presimțirile? Dincolo de greșelile, de căderile și de păcatele românilor, ei rămân pe un loc fruntaș între popoarele lumii! S-
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369936_a_371265]
-
A câta oară pleci de lângă mine? A câta oară nu îți cer să rămâi? Sau să mă iei cu tine?” (p. 56) E oare vinovată această iubire, încât trebuie atât de bine tăinuită? Autoarea continuă să ne lase plutind în ambiguitate. La un moment dat, face referire la eroinele unor Flaubert sau Tolstoi. Numai că între personajele scriitorilor amintiți și protagonista romancierei noastre sunt deosebiri esențiale, de personalitate, de temperament, fapt de care ea e deplin conștientă („Eu, cea atât de
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
și versificată. Iubirea, onoarea, respectul, mântuirea, patriotismul, lirismul, tot, absolut tot, din punctul meu de vedere, au murit în postmodernism. Limba română este ciopârțită, sentimente sublime sunt târâte prin mocirlă și duse la periferia existenței umane, cititorul este lăsat în ambiguitate, pentru că, nu-i așa... este la modă! Deja nu mai vorbim de o estetică a urâtului, ci de urâțenia esteticii. Jean-François Lyotard a descris acest curent drept o “neîncredere în metanarațiuni” (Lyotard, 1984). Și eu, mai demult, spuneam, că versul
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
varză acră, / pe scara socială fără parapet, / [...] / aburii gurilor știrbe lipescu-se / de oglinzile acre, înrămate / în coaja de lemn câinesc / [...] / ce reușită petrecere a peștilor / din acvariul cu pierderi decente...» (Chef la cantina săracilor). Câteodată intră în „colimatorul nic-sârbu-idal“ și „ambiguitatea“ cu toate ciorile-i „de înaltă reacție“, cameleonic-vopsite, de peste un nerafinat-arghezian «tsunami de flegmă», tsunami ajuns până la „termopanele inimii“ eroului poematic al lui Nicolae Sârbu: «Dați buzna cu grijă, așa cu năduf, / grijania mamii ei de ambiguitate, / [...] / scapă cine poate
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
colimatorul nic-sârbu-idal“ și „ambiguitatea“ cu toate ciorile-i „de înaltă reacție“, cameleonic-vopsite, de peste un nerafinat-arghezian «tsunami de flegmă», tsunami ajuns până la „termopanele inimii“ eroului poematic al lui Nicolae Sârbu: «Dați buzna cu grijă, așa cu năduf, / grijania mamii ei de ambiguitate, / [...] / scapă cine poate de valul uriaș / de ziare ce vine spre mine / râzând, prostule, stai / în picioare pe acest transparent / tsunami de flegmă / strălucind pe termopanele inimii, / prin târg înnoptez pe umăr / cu cioara vopsită ambiguu...». (II*) Pendulul din constelația
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 112 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 22 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369579_a_370908]
-
dat în sensul peiorativ, apare că versul este stimulat de nemulțumire, de revoltă. Al doilea, din contră, ridică în slăvi în sensul că „orice spune sună ca un dulce vers”. În consecință eu dau noțiunii de versus o relație de ambiguitate care mulțumește și totodată irită. Situat între două nume proprii sugerează o dublă relație funcție de sens. Disputele polemice dintre cei doi sunt și funcție de caracteristicile fiecăruia. Cu totul altă situație decât „Victoraș contra Băse” care se mâncau între ei cu
VICTORAŞ VERSUS MUTU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369754_a_371083]
-
ION Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Cred că aveam vreo 5 ani când l-am văzut pentru prima oară pe Ion pictând. La acea vârstă, copii alunecă prin toate ambiguitățile lor datorită tumultului fără de astâmpăr al anilor de joacă dar și al altor fapte fără de însemnătate. Impresia resimțită de mine șață de Ion, și el copil pe atunci, nu mi-a putut stinge-o anii, el rămânânmd în mintea mea
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
-l vadă sau se trezea cu ea la ușă la ore nepotrivite, în loc să o îndepărteze definitiv, indiferent de consecințele ce ar fi urmat. Nu avea curajul să-și asume responsabilitatea gestului de a pune capăt relației, complăcându-se în această ambiguitate de a o respinge sau de a și-o apropia. Pentru a scăpa de aceste întrebări fără răspuns în acel moment, se dedica tot mai mult straturilor sale, unde săpând, greblând, răsădind, udând, uita pe moment de tot ce-l
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
Cum să-i spună Minodorei “hai să mergem fiecare la casa lui, gata pentru astăzi. Vom mai vedea pe parcurs ce va urma”, sau “hai la mine acasă să continuăm discuția”? Nu-i plăcea să lase lucrurile nelămurite. Nu agrea ambiguitățile. Se gândea să-i facă o propunere de a servi o cafea la el acasă. O accepta oare sau se va alinta ca Georgeta? Asta ar însemna să ia un taxi să se întoarcă spre locuința lui. Se afla într-
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
timp îndelungat. Primul impuls a fost, să-i ceară explicații. Nu era momentul. Nu avea nici un drept! Sau avea. O femeie de moralitate îndoielnică, nu putea sta în preajma odraslelor sale. De-ar fi, fost singurul motiv. Era o furtună de ambiguități în sufletul și gândurile sale. Se retrase în penumbră, să nu fie observat. Nu pierdea nici o mișcare de-a tinerei femei. Era total schimbată. Instinctul nu-l înșelase. Prea rafinată pentru o guvernantă. Și seducătoare. Probabil una dintre cele mai
MY LORD (X) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352709_a_354038]
-
și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin
DESPRE DUMNEZEU TATAL IN VIZIUNEA PARINTELUI STANILOAE. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354191_a_355520]
-
însemnă involuție într-o altă direcție. Când o viețuitoare pierde într-o direcție, trebuie să câștige într-o altă direcție, în scopul de a supraviețui (pentru echilibru). * Se naște astfel o Teorie Neutrosofică a Evoluției, Involuției și Indeterminării (neutralității sau ambiguității între Evoluție și Involuție). Dacă speciile sunt într-un stadiu de indeterminare (neclar, vag, ambiguu) față de mediul lor înconjurător, tind să se îndrepte spre o extremă: fie spre echilibru / stabilitate / optimalitate, sau spre dezechilibru / instabilitate / suboptimalitate față de mediul lor înconjurător
NEUTROSOFIA ÎN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354457_a_355786]
-
desprindea de realitate și parcă asista la un spectacol cu măști, care nici măcar nu o amuza. Sigur că toată lumea credea că tatăl este Caiafa cel înfocat, dar ea nu putea băga mîna în foc, însă îi convenea să persiste această ambiguitate, dar Caiafa, cu umor, îi declarase că nu-i pasă dacă el este tatăl copilului sau nu, pentru că tată este ăla care îl crește, iar el se simțea în stare s-o facă, ceea ce era mai important decît actul însămînțării
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
adică?! s-a mirat Estera, ea fiind auditoriul de care avea nevoie savantul ei, căruia numai geanta diplomat îi mai lipsea din mînă, pentru ca imaginea să fie convingătoare. Păi, uite, s-a ambalat Mancuse. E un nonsens ambiguu ... sau o ambiguitate fără sens ... sau, uite cum stăm ... atomul, electronul, neutronul ... atomul e Universul, electronul este soarele și neutronul este planeta ... Care planetă?! s-a mirat Estera și apoi a rîs de prostia pe care tocmai o debitase. Nu mă lua în
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
în noi nu are nume “- spune Valery nu în sensul că poezia ar fi “dictată “autorului, ci în sensul că polivalența ei semnificativă o îndepărtează de origine, o face să nu-I mai aparțină în exclusivitate. Limbajul devine purtătorul unei ambiguități revelatoare ce transformă poemul într-un act, iar receptarea lui într-o participare. Exegeza v-a descoperi filosofia poemului, nu pe cea a poetului. Nici-un poet modern- nu își transpune concepția despre lume într-un poem, ci ajunge la această
ALIANŢA DISCRETĂ ŞI FECUNDĂ DINTRE POEZIE ŞI FILOSOFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354086_a_355415]
-
și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul său părea (și de fapt chiar este) un urcuș nemijlocit către înviere și prezenta, cu certitudine, trăirea sa în Dumnezeu și cu Dumnezeu. Din orice expresie a Părintelui, scrisă ori vorbită, se distingea profilul teologului și a filozofului creștin
PARINTELE DUMITRU STANILOAE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354169_a_355498]