2,825 matches
-
prostituată? Cum voi proceda? Voi culege toate mărturiile evanghelice despre Maria Magdalena și le voi analiza, mai Întâi din punct de vedere filologic și istoric, apoi teologic, propunând o lectură cât mai completă cu putință, fără evitarea nici unei aporii. Soarta ambiguă a personajului nostru se datorează În bună măsură, și subliniez acest lucru, lecturilor simplificatoare și grăbite. De aceea consider esențială reasumarea critic-obiectivă a surselor, compararea lor, Într-un cuvânt, reanalizarea cuminte, fără prejudecăți a Întregului „dosar neotestamentar Maria Magdalena”. Ce
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
hotărât singur? Din ce motiv? Cu ce scop? Isus a fost avertizat, era la curent cu gestul ucenicului? Dacă da, așa cum reise din episodul Cinei, de ce nu l-a oprit? De ce s-a mulțumit să lanseze o amenințare, ea Însăși ambiguă? De ce Iuda a fost ales ca apostol, de către Fiul lui Dumnezeu, dacă era mai bine ca el să nu se fi născut? Cert este că, În episodul Cinei de Taină, Iuda nu apare numit niciodată. Totul se joacă la nivelul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dintre Isus și ucenici e mai dezvoltată. Matei Îl cunoaște pe Împricinat, dar se face a nu-l cunoaște, cum bine remarcă Hans-Josef Klauk În monografia sa. Se joacă aici cu Iuda ca pisica șmecheră cu șoarecele. Matei elimină formula ambiguă a lui Marcu, „unul din cei doisprezece”, pentru că ea nu-și are nici un rost. La Marcu, toți apostolii puneau Întrebarea: „Oare nu sunt eu?”, pe când aici Iuda iese din pluton, pune Întrebarea separat și primește chiar un răspuns foarte clar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe manuscrise (pentru câteva din tratatele lui Grigore Palamas). Cu timpul Însă observăm că demersul său devine din ce În ce mai personal, accesoriile științifice fiind Înlocuite printr-un autentic dialog pe picior de egalitate cu Părinții. Notele pe care Stăniloae le redactează pentru Ambigua lui Maxim Mărturisitorul, pentru diferiți autori din Filocalie, pentru operele lui Pseudo-Dionisie Areopagitul sau pentru Imnele lui Simeon Noul Teolog au puțin de-a face cu notele unei ediții științifice cu care ne-au obișnuit cercetătorii de specialitate occidentali. Este
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
următoare, În ordine cronologică : Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul Împotriva lui Achindin (1932 ; 1933; 1938) ; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt Împotriva elinilor; Cuvânt despre Întruparea Cuvântului; Trei cuvinte Împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor (1989; 1990; 1991); Maxim Mărturisitorul, Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești (1990
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
publicate cu binecuvântarea Patriarhului. Conform mărturiilor mai multor persoane care Îl frecventau, Stăniloae a fost scandalizat și a pregătit cu minuțiozitate o contraofensivă. Ca să-l combată pe Origen și mai cu seamă origenismul, el alege să traducă și să comenteze Ambigua mult Îndrăgitului său Maxim Mărturisitorul. Și chiar În Introducerea acestui tratat, În care Maxim explică pasajele controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae Își reglează conturile cu Origen. Așa cum se știe, Maxim Însuși s-a format la școala
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae Își reglează conturile cu Origen. Așa cum se știe, Maxim Însuși s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), Împrumutând mai multe teme fundamentale, precum aceea a Îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul său sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai Întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la Începutul lui De principiis. Conform scenariului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de sațietate (koros), urmat de o mișcare deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii, pe trei paliere: al Îngerilor, al oamenilor și al demonilor. Schema origeniană se poate așadar rezuma În următoarea suită : stasis-kinesis-genesis (odihnă paradisiacă-mișcare-creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența Însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el Îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, Îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ar fi decăzut din această stare primitivă, concepția maximiană este că omul este prima dată zeu doar În intenția divină numai și numai În potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.” Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext de a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul socotit ca responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul socotit ca responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood, The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma În 1955, criticând fără rezerve poziția tolerantă a lui Henri Crouzel și Manlio Simonetti față de maestrul alexandrin. Citând, de exemplu, un pasaj din prefața celor doi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Este evident”, conchide Stăniloae, „că opera De principiis abundă de tot felul de idei eretice, păgâne, chiar dacă sunt propuse de multe ori sub formă ipotetică. Îmbinarea a tot felul de contradicții nereconciliate face din ea o adevărată harababură”. Publicând de la Ambigua, Stăniloae Împușcă doi iepuri dintr-o lovitură: mai Întâi, reglează socotelile cu Alexandrinul fără a avea aerul că se ia de Patriarhul Iustin, autorul primei monografii moderne despre Evagrie Ponticul și admirator al tradiției origeniste; apoi, el reînoadă proiectul traducerii
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tom I, pp. 652-659. Gh. Drăgulin, Identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul), Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresne, 1994, p. 53. Volumul beneficiază de un comentariu al lui Stăniloae, din 1983, tradus În franceză de Părintele Aurel Grigoraș. Stăniloae scrie peste tot
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Craiova, 1991. Ibid. Ortodoxie și românism, introducere și note de C. Schifirneț, București, 1998 (ediția a doua), pp. 161-162. „Introducerea traducătorului”, În Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, București, 1983, pp. 5-42. J.-Cl. Larchet, Introducere la volumul Saint Maxime le Confesseur, Ambigua, Paris-Suresne, 1994, p. 53. Volumul beneficiază de un comentariu al lui Stăniloae, din 1983, tradus În franceză de Părintele Aurel Grigoraș. Stăniloae scrie peste tot numele Crouzel sub forma „Crouzet”. Ibid., p. 18. Ibid. Ibid., p. 25. „Notes d’histoire
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Aux sources de la spiritualité de S. Maxime”, În Revue d’ascétique et de mystique, 1930, pp. 136-184, 339-268, 331-336. „L’ignorance infinie”, În Orientalia christiana periodica, 1936, pp. 357 sq. Filocalia..., vol. II, București, 1999 (ediția a doua), p. 11. Ambigua, op. cit., p. 21. Filocalia..., București, vol. VII, 1999 (ediția a doua), p. 220. Voi cita cea de a doua ediție, publicată la Editura Scripta, București, 1993, cu o prefață inedită a autorului: Viața și Învățătura Sfântului Grigore Palamas, cu patru
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
semnificative despre acest episod, Începând, firește, cu mărturiile „inculpaților” și terminând cu cele ale istoricilor, nu pot să nu remarc un lucru straniu: nimeni nu apare ca vinovat de situația de cenzură și persecuție. Există doi termeni, neutri și foarte ambigui, În fond, care provoacă spaimă și aprehensiune: Roma și Vaticanul. Dar nimeni nu Îndrăznește să identifice vreo persoană „de la Roma” sau „de la Vatican”. Cf. Etienne Fouilloux, La collection „Sources chrétiennes”. Editer les Pères de l’Eglise au XXe siècle, Paris
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pe care nu l-ar face altfel” (Snow, 2007, p. 58). Plecând de aici, Snow consideră că instrumentele puterii naționale sunt reprezentate de un set de metode de care dispune un stat pentru a-și promova interesele. Deși complex și ambiguu, conceptul de putere națională conține cel puțin patru elemente agreate: puterea militară, importanța geostrategică, caracterul național și sustenabilitatea psiho-culturală (Sarkesian, 1995, p. 26). Puterea națională este dificil de măsurat, dar este un concept util În evaluarea și proiectarea strategiilor. Dintre
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
limpeziri, ele sporesc nedumerirea, solitudinea, angoasa, drama inutilității proprii și a lumii. Senzația sciziunii interioare, sentimentul alienării și alterității, care alternează și se contrazic cu certitudinea unei identități prea concrete și limitate, imprecizia receptării, a reprezentării generează conceptul complex și ambiguu al „irealității imediate”. Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări subconștiente. Operația are ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
a unui ins din „cohorta celor chinuiți care se calcinează în căutarea esențialului”. El gustă Interior de C. Fântâneru, proza lui Gib I. Mihăescu, pentru care găsește formula concisă și exactă („vag, sterilitate, vid sufletesc și dezorientare” la primul, atmosferă „ambiguă, prilejuită de o senzualitate nestăpânită și cu preferințe pentru straniu și mister” la al doilea), sau pe insolitul M. Blecher, plasat în aceeași familie spirituală cu Lautréamont și Kafka. Curios lucru, respinge romanele lui Mircea Eliade, chiar și Maitreyi părându
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
fac?” „De ce am făcut astfel și nu altfel?” etc. iată numai câteva Întrebări pe care persoana și le pune ei Însăși și care reprezintă pentru ea, Încă din timpul vieții, perspectiva unui bilanț al destinului personal. Persoana umană, ființă psihomorală ambiguă (C. Enăchescu, Da și Nuă, va oscila pe tot parcursul existenței sale Între bine și rău, Între tentație și abținere sau renunțare, Între a face și nu face. Existența este un lung șir de Întâlniri cu evenimente care mă Încarcă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dintâi efect „artistic”; în timp ce informația e manevrată cu aparentă „inocență”, contrastele și „filtrele”, cuta posomorâtă sau insinuantă funcționează eficient, într-un discurs subînțeles pragmatic. Spre menajarea susceptibilității Porții (comanditarul cronicii se bucură de trecere la Istanbul), A. îl tratează cu ambiguă îngăduință, la concurență - neștiută - cu Eftimie, ce motivase fără echivoc și aprobase, în letopisețul paralel, complotul ce-l va suprima pe Ștefăniță. Exagerarea dispoziției pioase și dărniciei ctitorului Lăpușneanu față cu propria zidire de la Slatina (e invocată și faimoasa convertire
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
capabil să abată prăpădul asupra oamenilor. Aici atmosfera devine tragică și evoluează gradat. Psihoza colectivă este înfățișată prin amalgamarea sugestiilor vizuale, acustice, olfactive și a fantasticului dezlănțuit, ceea ce are efectul unei reprezentări coșmarești. În Călătorul (1971), se vede bine atitudinea ambiguă a scriitoarei față de personajele sale. Când relatează povestea inginerului Holma, care vrea să zboare cu ajutorul unor aripi construite de el însuși, C. pare că intenționează prezentarea unui erou exemplar. Finalul este însă grotesc, nobila aspirație cade în ridicol, iar eroul
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
parte din proza lui C. stă sub semnul expresionismului sau sub cel al avangardismului. Ciclul de nuvele Paradisul statistic (1926) este grăitor în acest sens, însă un anume spirit expresionist îi străbate întreaga operă. Grotescul figurilor și al sentimentelor, atmosfera ambiguă se regăsesc și în nuvelele din Abecedar de povestiri populare (1930), după cum revin, în mai mare sau în mai mică măsură, și în romane. Totodată, în multe proze atmosfera este invadată de oniricul îmbinat cu semne, revelări ale sacrului, deseori
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
stopeze chirurgia genitală de reconstrucție la copii. Primul pas În această luptă este să convingă lumea - și mai ales pe endocrinologii pediatri - că organele genitale hermafrodite nu sunt bolnave. La fiecare două mii de copii, unul se naște cu organe genitale ambigue. În Statele Unite, la o populație de două sute șaptezeci și cinci de milioane, asta Înseamnă o sută treizeci și șapte de mii de intersexuali În viață. Dar noi, hermafrodiții, suntem oameni ca oricare alții. Întâmplarea face să nu fiu o persoană politică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Milton. Peter Luce era considerat cel mai mare expert pe plan mondial În hermafroditismul uman. Clinica de Disfuncții Sexuale și Identitate de Gen, pe care o fondase În 1968, devenise punctul de reper pentru studiul și tratamentul cazurilor de gen ambiguu. Era autorul unei lucrări de sexologie de mare Însemnătate, Vulva Oraculară, care devenise una de referință Într-o multitudine de discipline, de la genetică și pediatrie până la psihologie. Sub același titlu avusese și o rubrică În Playboy, din august 1972 până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai mare parte a secolului douăzeci, În medicină se folosise același criteriu primitiv de a diagnostica sexul pe care Îl formulase Klebs Încă din 1876. Klebs susținuse că gonadele unei persoane erau cele care determinau sexul. În cazurile de sex ambiguu, examinai țesutul gonadic la microscop. Dacă era testicular, persoana era bărbat; dacă era ovarian, era femeie. Ideea era aici că gonadele unei persoane aveau să-i orchestreze dezvoltarea sexuală, În special la pubertate. Dar lucrurile s-au dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]