2,720 matches
-
tine. Tu, pasăre albastră cu penaj înstelat, ritmând în zbor muzica norilor, ecran uriași pe care zodiile ne proiectează, glumind sau nu, umbrele viitorului, ale ființei și neființei, ale bucuriilor și ale suferinței; o, cerule senin și înalt, iată-mă, amețesc privindu-te pînă la lacrimi, amețesc de albastrul tău, de aurorele tale dansând grațios, fluturând draperii policrome în care-mi scald spre purificare toate gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi, dar și sufletul - o, cerule nesfârșt, cer nestatornic, cu încruntări
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
înstelat, ritmând în zbor muzica norilor, ecran uriași pe care zodiile ne proiectează, glumind sau nu, umbrele viitorului, ale ființei și neființei, ale bucuriilor și ale suferinței; o, cerule senin și înalt, iată-mă, amețesc privindu-te pînă la lacrimi, amețesc de albastrul tău, de aurorele tale dansând grațios, fluturând draperii policrome în care-mi scald spre purificare toate gândurile, limpezindu-mi fața de lacrimi, dar și sufletul - o, cerule nesfârșt, cer nestatornic, cu încruntări cenuși uneori, alteori cu franjuri întunecate
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
24 martie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea cuvintelor Ai să-mi mulțumești Cândva Că nu te am iubit Toată puterea cuvintelor Ar fi căzut peste tine Și ți-ai fi pierdut îndemânarea Printre suspinele nerostite Mirosul florilor te ar fi amețit Privindu-ți culorile din obraji În serile în care doar luna Putea să-ți mai stea înainte Vis Tainic arzând în mijlocul vieții Rămâi unde ești Printre păienjenișul dorințelor Lasă clipa din mine Semn Că vor mai fi anotimpuri Și voi
PUTEREA CUVINTELOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373321_a_374650]
-
mic în care așteptau, frământându-și mâinile și gândurile. Lena, văzându-le starea și observând că agentul cu care vorbise întârzie, se repezi nervoasă către cei trei: - Ce mama naibii, vă frământați ca buruienile-n ciorbă? Ce aveți? M-ați amețit. Stați locului, că acuși intrăm! Ce-or zice oamenii ăștia, că v-am adus forțat aici? Eu vreau să vă fac un bine și voi ce-mi faceți? Credeți că n-aveam treabă acasă? Și tu, Vasile? Tu ce mama
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL II – EPISODUL 3 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373326_a_374655]
-
tocmai ca o prințesă; singurul lucru care îmi lipsește este tiara. O surprind pe Gertrude cum mă urmărește, cu un zâmbet plin de mândrie pe față. Mă mai lasă câteva minute în care mai fac vreo sută de piruete, până amețesc, iar apoi mă cheamă să mă așez pe un scaun de lemn, pentru a-mi aranja părul. Când îmi termină împletitura complicată, îmi face din nou semn să o urmez, iar apoi iese glonț din încăpere. Mă conduce până într-
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
desigur că și la reuniunile studențești desfășurate în cadru organizat. Aceasta limitare avea însă un cu totul și cu totul alt efect, decât cel așteptat. Tinerii continuau distracția în particular. Și așa, în ascuns, totul părea mult mai atractiv. Fetele, amețite de dans, invitară pe Naranbaatar și pe ceilalți parteneri de dans pe care-i cunoscuseră, la ele în cămin, să joace cărți în restul nopții. Problema spinoasă era că trebuiau să păcălească portarul care, nu avea voie să permită accesul
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
mine. Nu e un om rău, dar nu are acea scânteie care să te atragă spre el. E lipsit de orice farmec, un om șters, fără personalitate. Soare: Dacă ți-e așa de milă de el, nu trebuia să mă amețești pe mine cu iubirea ta. Sera: Dacă mi-e milă de el, nu înseamnă că doresc să mă sacrific. Soare: O să se descurce el. Rămâne cu muștele, păianjenul ce-l urmărește pas cu pas. Sera: Ai dreptate. Rămâne să se
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
târăște trena amintirii Clipă de clipă. Picurând misterul Poartă un zâmbet trist, în colțul gurii, Soarele învârtind spre sine cerul. Curg atâtea ploi, la vadul toamnei, în pământ! Îmi prind clipita în ochiul norului deschis. Pe jocul umbrelor cuvântu-i amețit de vânt Cumpănind tăcerea-n sufletul de vise nins... Și,.. anotimpul veșted cu zile mici, rutunde, Subțiindu-și nopțile pân-la transparență, În întâmplări uitate vrea lumea s-o scufunde Lunecând treptat, pe timp, spre o altă esență. Toamna descătușată se
PRIN ESENŢA TOAMNEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373651_a_374980]
-
rece icoana. Privește-mă, iubite, cum ninge-a furie Și cum îți devin o rece femeie de nea Și cum albă privire-mi fierbinte mă plânge Peste suflet și sub vesmântul de catifea. Iată-mă, cum molcom cad fulgii, iubite, Amețind peste valsul căderii, doi câte doi, Eu, astăzi, sunt frumoasă mireasă a iernii, E nuntă mare și rece, iar mirii tăcerii doar noi. Privește-mă, iubite, cum ninge-a tristețe Și-ngenunchiată cum stau sub zăpadă, Ninge-a disperare dar oaspeții
PRIVEȘTE-MĂ CUM NINGE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371489_a_372818]
-
în liniște pentru a merge la serviciu? Ce spuneți atunci? (zâmbește) Ce spuneți? (așteaptă) O să am o zi bună? (așteaptă) Firesc că o să aveți o zi mai bună, mai liniștită, nici nu simțiți gălăgia serviciului. Se plimbă.) Dar să pleci amețit de cap, pe zgomote artificiale spre o altă dezordine, clachezi la un moment dat. (Se așează pe iarbă. Păsările cântă. Se ridică.) Da, știu! Poate doriți să dați vina pe păsări. Ele n-au nicio vină. Mi-au adus atâta
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
și ea mă săruta și-mi mângâia cu mâinile ei fața mea de copil. Trupul ei cald se lipise de mine și dulcele ei alint mă făcuse să mă simt în al noulea cer; senzații negustate mă stăpâneau și mă amețeau ca pe un nebun exaltat de închipuirile lui. Undeva, peste râu, în pădure, am dat de tatăl lui Ioniță, care înnebunise din cauza altuli copil, mort în război, pe nume Gheorghe, care se făcuse țăndări la Cotul Donului. Sărise cu căruța
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
dorința de a se abandona iubirii, de a sta cât mai mult lipită de trupul meu. Se lăsa cu voluptate îmbrățișată și strânsă la piept, emanând un parfum discret folosit la duș și un flux ciudat al corpului, care mă amețeau. O simțeam răscolită de mâna mea, care i se insinuase între picioare, palpându-i pisicuța și fesele, trăgându-i chiloțelul cu mișcări abia simțite în jos. Picioarele ei lungi și delicate, erau de o albeață neobișnuită, care se potrivea de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
am avut falsa impresie că Soarele era furios? Nu, era doar puțin invidios pe frumoșii călușari. Ei, cu farmecul și entuziasmul lor, desfundau izvoarele bucuriei din cer. Acum, stau și mă-ntreb cu mirare: de unde erau acei călușari? Cum eram amețit de acel iureș de culoare, mișcare și sunet, n-am reținut spusele crainicului. Poate din Gorj...din Vâlcea...din Dolj...de pe meleagurile Slatinei, sau de la Corabia, ori de prin nu știu ce sate ale Olteniei. Nu am reținut ce spunea crainicul și
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
soțul ei era plecat pe front. Se stabilise la părinții ei care își mutaseră atelierul de covoare de la Ciulnița la Slobozia. Deși în casa lor era încartiruit un maior bulgar, s-au trezit într-o seară cu câțiva soldați bulgari, amețiți de băutură, în atelierul de covoare unde, văzând cele două ucenice care lucrau acolo, au vrut să le violeze.Veta si mama ei au sărit să le apere, dar soldații care erau bine amețiți, le-a amenințat că dacă nu
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit, după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări verbale pline de cuvinte triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s-a asigurat că este destul de înfricoșată. Curând, obosit și amețit de coniacul pe care-l băuse până la ultimul strop, a adormit cu o mână întinsă peste șoldurile fetei, într-un gest de apropiere și de supunere a trupului ei. Când s-a trezit, afară se luminase deja. S-a asigurat
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
cuibul de iele, fiori, Nestemate, rubine, presar fericite în canturi, Și-n vânt ascund lacrimi în ploaia din zori, Visez mereu aceeași floare, mi-e unic decor, Împart pe buza sorții destinul dinspre zări, Cuvintele își pierd căldură, răciri te amețesc, Dar dragostea se înfiripa, arsura iese-n pori, Suntem un zbor, un zbor de inimi și visele te cer, Ascunsă-i tragică ta umbră cu suflet de viori, Te vreau pe fruntea cea albastră, pe aripi ce ma dor, Tu
CUVINTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375064_a_376393]
-
Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Cânta oda bucuriei peste dealurile înghețate de durere. Cântă, nu pleca mai departe ca și cum nu ai auzit glasul vieții. Zbaterile sunt ale omului. Pentru că vede. Vede binele, vede și răul. Amețit de vârtejurile vieții confundă, aleargă se zbate și cade frânt nu odată sub povara amenințătoare a greului, a urâtului, a săgeților însângerate. Se ridică și aleargă din nou. La capatul unui drum rătăcește peste cărările neștiute, se amestecă în strigătul
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
ca de trăznet Și totul a împietrit! Dar înăuntru lavă A rămas fierbinte... Cu-ncetul, s-a mai răcit... După ani, a crăpat puțin piatră, S-a revărsat timid lavă călduța, Si picătură cu picătură Ne-a dezmorțit, ne-a amețit Și trecutul l-a mai alinat. Poate în curând va fi prea târziu; Poate în curând nu va mai fi timp... Poate în curând ne va lăsa memoria Și nimic nu ne va face să ne amintim Ce- a fost
POATE ÎN CURÂND VA FI PREA TÂRZIU ( VERSIUNE BILINGVĂ ROMÂNĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373806_a_375135]
-
acest cuvânt...Dar crede-mă! În acel moment mi se părea că plutesc și că-mi aud sufletul cum cântă un cântec pe care nu-l mai auzisem vreodată... Lipită strâns de el, am închis ochii și am simțit cum amețesc de plăcere, dar nicio clipă nu mi-a fost teamă de cădere, pentru că brațele lui mă susțineau strâns, dar atât de delicat... Dacă ai ști..., dacă ai ști cu câtă greutate mă abțineam să nu plâng... În momentul acela mi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
ca prin ceață,-un iepuraș ce... măcăne (A luat-o pe-„arătură”, cred că mintea-i țăcăne!). Lipa-lipa, vânătorul o pornește prin pădure; Oare ce-o avea în minte, numai afine și mure? Se oprește deodată din periplu și ochește; Amețit și el de foame, iar nimic nu nimerește... (poetei și prietenei Adriana Tomoni) Karma = În hinduism și religiile orientale, jainism, budism: forță impersonală ce cântărește toate faptele în decursul vieții și care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea
PĂDURE FLĂMÂNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375402_a_376731]
-
să fie mereu pline cu untdelemn, să nu credem oricui spune că soarele este la dreapta sau la stânga, ci să călcăm drept. Sunt vremurile în care iubirea dintre oameni s-a pierdut și a lăsat loc egoismului și urii. Omul amețit de libertate a devenit individualist. Lioara: Au fost multe, multe semne, iar omul nu le-a văzut. Adam: Pecețile romanești erau în formă de pentagramă. Sigiliul lui Dumnezeu de pe inelul lui Solomon primit pe când se ruga în templu de la Arhanghelul
LIMBAJUL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375421_a_376750]
-
căzut dragă Viorica, fata fierarului. Are părul roși ca focul, ochii ca viorelele și niște pistrui mărunți ca niște grăunțe de aur pe toată pielea. Deja ne-am înțeles să ne cununăm la vară. Cum veni și rândul Săndruțului Oiții, amețit de tăria din paharele golite, acesta suspină: - Eu nu am nevoie de nici o fătucă, fie ea Florică sau Viorică, pe mine mă iubește o fată cum nu e alta, păr de aur, ochi de diamante, atingere de zână, pungă plină
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
toți și le -am zis; Stați, toți aveți dreptate numai eu nu. Corect, am să merg să o caut și am să-i spun de ce m-am uitat, uitându-mă la ea Afară cădea o burniță călie și un vânt amețit spulbera picăturile, că doar de ieșit nu-ți ardea pe timpul ăsta al nelegiuirilor atmosferice. M-am conformat și am luat-o la vale pe jos, să caut, ce să caut,unde să caut,cum îmi închipui eu că o mai
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375446_a_376775]
-
Irina găsise pe aragaz o tigaie și, în mare viteză, l-a pleznit cu sete-n cap. Eliberată din strânsoarea degetelor, Maria l-a îmbrâncit, trântindu-l. Căzut ca bolovanul pe pardoseala de gresie, Ghiță s-a lovit la frunte, amețit de tot sub loviturile de tigaie. A găsit și Violeta un sucitor în cămară și l-a izbit și ea cu forță, icnind după fiecare lovitură. Speriată, Maria a țipat: - Terminați, mă, că îl omorâți! Din dormitor a ieșit furioasă
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
iunie 2017 Toate Articolele Autorului Mă iartă zi Mă iartă noapte Mereu am întârziat o clipă Bezmetică risipă Sunt mai aproape de cer acum Cu fiecare semnătură a timpului Într-un neunde și necând În liniștea dintre două gânduri Roiesc îndoielile amețite De chemarea necuprinsului Nu încerca să pleci Pasăre albă Încă nu am învățat să zbor Sau poate am știut odată În zbaterea sufletului La cumpăna dintre Kuandalini Și setea dorințelor Înainte ca nenăscutul să îngroape născutul Lumină strivită-n uitare
CEVA RĂMÂNE ÎNTR-UN DINCOLO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371817_a_373146]