1,886 matches
-
și condusă din biroul lui Afonso Costa - devenit mare avocat la Paris - își impune tot mai viguros voința. Și când voința aceasta nu e ascultată, izbucnesc greve, explodează dinamita sau cade guvernul. Și guvernele cad, într-adevăr, într-un ritm amețitor. José Relvas, sincer democrat, e înlocuit după două luni cu un democrat mai pur: Domingos Pereira. Și acesta, la rândul lui, se prăbușește după trei luni. Urmează un colonel, de cea mai curată tradiție republicană, care și el e alungat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit tineretul universitar - nu mai contenește cu manifestațiile în curtea Universității. Ceasul tinereții și al libertății a sosit. Euforia puterii e atât de amețitoare încît "Academia" pătrunde pe neașteptate în sălile de cursuri și, neștiind ce să distrugă mai întîi, se apucă să sfarme băncile de pe care generații întregi de studenți ascultaseră înțelepciunea iluștrilor dascăli ai Coimbrei. Dar nu se opresc aici. Există în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
era acum republica în sine, ci regimul demagogic, care încuraja comunismul și care amenința să lichideze într-o bună zi, în chip radical, orice urmă de "reacțiune". Teama tuturor era ca nu cumva guvernele care se succedau într-un ritm amețitor să istovească țara întrun asemenea grad încît Portugalia să devină o pradă ușoară unei lovituri comuniste. De aceea monarhiștii constituționaliști și integraliști erau gata să susțină orice mișcare care ar fi putut înlătura regimul democomunist. Numai după o schimbare radicală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se înălțau întruna în vârful picioarelor, căutând să vadă ce se întâmplă mai în față. într-un sfârșit, reuși să ajungă împreună cu Mandzuk în primele rânduri. De acolo, putu să-i vadă pe servitorii lui Atila care, într-un du-te-vino amețitor, strângeau într-o grămadă impresionantă toate bunurile sale: șei, cutii, covoare, haine prețioase, arme felurite și tot felul de unelte, care până atunci îi împodobiseră cortul și îi umpluseră carele. Regele era acolo și discuta însuflețit cu Valamir, Ardarich și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
beată, 14. și i-a zis: "Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezește." 15. Ana a răspuns: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. 16. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere și supărare m-a făcut să vorbesc pînă acum." 17. Eli a luat din nou cuvîntul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari și negre, dinăuntrul cărora plecau două mănunchiuri de păr, îngrijit trecute peste buza superioară
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
castelul grafului Augenstein). Iată, în stil realist: "Gușterii cu solzi verzi-albăstrui își lipeau pântecele reci de pietrele încinse, pândind din ochi zborul suspendat al libelulelor. Curgerea râului era înfrânată de memoria izvorului și însuflețită de speranța mării". Sau, în bogăția amețitoare de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-l poate învinge durabil. Dacă ar reuși, ea ar fi un antidot al amorului: frumusețea ar deservi femeia. La plecare m-a întovărășit până în stradă. Își apăra capul de soare cu o umbrelă mică. Brațul care sprijinea umbrela era încovoiat amețitor, și mâneca, puțin ridicată, îi descoperea începutul alb și rotund. Lumina crudă, răsfrântă de praful alb al drumului, o făcu să închidă ochii pe jumătate. Genele apropiate deveniră mai lungi. Privirea îi pătrundea acum de departe, din adâncul vieții ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Am ținut palma închisă pe gură, ca să nu pierd nimic din ipoteticul fluid al vieții ei!... ... Sunt obosit. Mi-e capul gol și sufletul greu... Premise fără concluzie... Peripeții fără deznodământ... Dar ce fierbinte îi era respirația și ce miros amețitor de femeie tânără avea pieptul ei încălzit când a alunecat peste mine întreagă! Și ce întreagă era lângă mine pe scăunașul îngust! Și ce dureros de femeie era cu rochia sfâșiată la poale și cu părul în dezordine. Când am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spate le extrăgea din elementele brute ale naturii"), de la vârsta puberă, și iubirea "organică", amantul aflîndu-se acum la "vîrsta clinică", al cărei obiect este "femeia-femelă", "mai goală decât o femeie goală". Amândouă iubirile sunt parțiale, exhibând un vid atrăgător și amețitor. Iubiri aparținând unor vârste diferite, în care vârsta pare a fi determinantă pentru alegere: a iubi iubirea, la douăzeci de ani, sau modul narcisiac de a iubi, și a iubi femeia la patruzeci, sau modul iubirii organice. Iubirea pentru Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și cu plăcerea idealizării fetei. Faptul trimiterii unei scrisori de dragoste capătă proporții exagerate, prilej de supoziții numeroase. Îndoielile produc o febră a analitismului, o bogată imaginație a deliberării (topos structurant în Adela). Când spiritul s-a epuizat în atâtea amețitoare presupuneri, printr-un efort de curaj exasperant al timidului, trimite scrisoarea. Evenimentul cosmic se produce stârnind din nou o ploaie de ezitări, autorul ei desfășurând toate posibilitățile ce le-ar putea declanșa. Cum vedem, memorialistul prinde fără milă în insectarul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acesteia nu implică obligatoriu absența perspectivei psihologice, considerarea femeii doar un pretext pentru imaginație, pentru scriitură. Am cădea fără voie în cursa textualizării, pierzând astfel relieful gândirii. Adela este o frumusețe ispititoare, sculpturală, a cărei feminitate eroul o aspiră cu amețitoare delicii. Codrescu este un senzual nu numai în imaginație, dar paralizat de atâta frumusețe, e complexat abulic. Ne amintim că personajul caută viață, nu artă, cum crede Radu G. Teposu, vrea să capteze fluidul vital al acestei femei de care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la nimeni și la nimic, nici măcar la ziua de ieri care-i fusese fatală. Încercă În continuare să țină ochii deschiși privind fix la peretele din fața lui. Deodată opservă, peretele Începu să se miște pe verticală Într-un tempo din ce În ce mai amețitor...! Imaginile se suprapuneau una după cealaltă În așa fel Încât, În locul lor apăru imensitatea unei ape În care o diversitate de animale și reptile din trecutul Îndepărtat al pământului, dansau În acordurile aceleași muzici stranii ce parcă răzbea din adâncul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Centrale. Îl depuse pe trotuarul de vizavi pe „Proaspătul Îndrăgostit”, demarând În forță nu Înainte Însă de ai spune - petrecere fără dureri de cap. Grăbind pașii, Tony Pavone se strecură nu tocmai ușor prin mulțimea ce forma un dute vino amețitor. În momentul când, ajunse la locul unde urma să aibă loc Întâlnirea, simți un gol În stomac! Atena nu era acolo...! Se răsuci În loc de câteva ori privind șăgalnic la ceasul său, Încercând să stabilească dacă coincide cu cel al Gării
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise cu o forță năvalnică, despre presupusa ei dragoste pentru el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În uriașe părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a scăpa din fioroasa prăbușire, se pomeni cocoțat În spinarea unei reptile care-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de congestionați după care dispăreau În abisul Întunecos...! Era sigur, acest spectacol Îi este cunoscut și, privind la o altă sumedenie de reptile ce se succedau Într-un tempo amețitor, forță memoria pentru a-și aduce aminte. Nu reuși. Cum putea să uite atât de repede...? Dece nu-l mai ajută memoria....? Oare, a rămas definitiv desgolit de orice amintire a trecutului său...!? Imposibil. Dovadă, Încă Își mai aduce aminte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Drept urmare a acestui impetuos demaraj, În interval de câteva luni de zile, centraliză În activitatea lui câteva sute de lucrători, reușind spectaculoase realizări, era evidențiat În toate ședințele de producție fiind dat exemplu de cinste, de corectitudine. În acest vârtej amețitor În care activa În a depista noi lucrări, mai ales noi surse de-a procura materiale, vara trecu pe nesimție cedând locul bogatei toamne care-și anunță sosirea datorită grătarelor cu mititei, În special a mustului aromat, imposibil să reziști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două, discutând probleme legate de producție, de alte aspecte a muncii profesionale Încât Tony Pavone ajuns la saturație, și-l făcu pe Gică Popescu confident. „Proastă treabă, domnule Gică Popescu. Dacă În continuare voi continua să muncesc În ritmul acesta amețitor, cu siguranță ajung la balamuc...!! În afară de muncă mai e și chestiunea financiară a problemei. Cu cât producția realizată este mai mare cu atât plătesc din buzunar mai mult...! Acestă mită pe care eu sunt nevoit s’o ofer tuturor trebue
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
domnul Sammler Își sprijinea cotul pe perna cenușie, odihnindu-și o mână În palma celeilalte - apoi mai erau șoselele gri, galbene, uniforme, din perspectivă inginerească atât de impresionante, din punct de vedere moral, estetic, politic cu totul altceva. O cifră amețitoare de miliarde investite din banul public. Dar, așa cum spunea cineva referindu-se la oameni de stat, cei mai de seamă dintre porcii gadareni. Cine spusese asta? Nu Își amintea. Totuși, nu era cinic În legătură cu aceste chestiuni. Nu era Împotriva civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
auzeau bărci cu motoare de viteză, cirezi intrate în panică, avalanșe. Inima a început să-i bată mai repede; Zach a pus iar mâna pe vâslă. În urmă cu câțiva ani, condusese o barcă gonflabilă de opt oameni la viteza amețitoare de 65.000 cfs și toți călătorii ar fi ajuns în apă dacă doi dintre ei nu ar fi echilibrat ambarcațiunea, sărind în partea care începuse să se ridice, prevenind astfel răsturnarea. Acum însă vâltorile trebuiau să fie blânde - tehnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-n lumină sunt mereu cuminți, Rotunzi, și albi, și triști, adeseori, în noapte, Genunchii mei, ca două căni cu lapte... Apoi, pe sâni, să îți așezi obrazul palid Lipit, cu ei să-ți umpli rid cu rid, De un miros amețitor, de albă nea Și sărutarea de stăpân pe ei să-ți stea... Și să tot tremur prinsă-n brațe duse, Cum duse sunt iubiri pe veci apuse, În legănarea lebedei pe mai adâncul lac, S-avem sub un stejar, în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
una din odăile pline de nuntași din casa tatălui ei), se ivi alături cu un mic platou cu pișcoturi și pahare cu șampanie, așeză platoul ce se goli repede pe o măsuță de lângă noi și ciocni cu amândoi. Clipa fu amețitoare căci îi întâlnii ochii, era o privire caldă și disperată, ca-n dimineața zilei anterioare, vorbea prin toată ființa ei de femeie ajunsă la maturitate numai prin actul recent întocmit, eram să spun „plăsmuit”. Era prima dată când Codul civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
transparent, anume pentru asta, domnul Pavel însuși era încântat încât exclamă înviorat: -N-am mai auzit așa ceva din tinerețe, pe estrada de la Lacul Sărat, era un negru sau un mulatru tânăr; purta un costum albastru cu guler alb, executa un dans amețitor pe ritm de castaniete. De l-ați fi văzut!... Ce-am văzut eu la timpul meu, dumneavoastră n-o să vedeți niciodată. - Da! răspunsei cu o vagă, melancolică convingere. - Mă gândesc la oamenii de-atunci care s-au dus, la ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de aburi; ciocârlii cântau deasupra lanurilor noastre. Porneam cu logofătul, un om mărunt, cu ochi mici, sfredelitori, cu mustățile lungi. Vorbeam puțin cu el, nu-mi era drag deloc. Caii mergeau la trap înăbușit pe drumul de țârână, în cântecele amețitoare ale ciocârliilor, care tremurau cascade melodioase în lumina înălțimilor. Nemărginita câmpie plină de pâne adia ușor la suflarea vântului dimineții, întunecându-se în coborâșuri, sclipind ca aurul în coamele de val. Și treceam prin răzoarele umede de rouă, prin armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]