2,414 matches
-
Kogge”. Din decembrie 1989, devine membru al Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat și senator în Parlamentul României. A debutat în revista „Tribuna” din Cluj cu poezia Floarea mea (1960). În anii de studenție bucureșteană a fost membru al redacției revistei „Amfiteatru”. A colaborat la „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Steaua”. Prima lui carte, Cum să vă spun, a apărut în 1964. Reprezentant al generației ‘60 - alături de Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Cezar Baltag, Adrian Păunescu și Ana Blandiana -, A. a contribuit
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
lateralul măștii de portar, de unde ricoșă În centrul plasei. Am pierdut. Hornets erau În al nouălea cer. Plină de rușine, ca de obicei, m-am Întors În sala de gimnastică. Cu masca În mână, am ieșit din groapa, ca un amfiteatru În aer liber În care era terenul de hochei. M-am Îndreptat cu pași mărunți pe aleea pietruită Înapoi spre școală. În depărtare, la poalele dealului și dincolo de drum, era lacul St. Clair, pe care bunicul meu, Jimmy Zizmo, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puneau În scenă o piesă clasică grecească. La Început aceste piese fuseseră jucate În sala de spectacole a școlii Medii. Dar după călătoria În Grecia domnului da Silva i-a venit ideea să transforme terenul de hochei pe iarbă În amfiteatru. Cu peluzele sale În pantă și acustica naturală, era un mini-Epidaur perfect. Personalul de Întreținere a adus afară tribune și a montat o scenă pe iarbă. În anul pasiunii mele nebune pentru Obiectul Obscur, piesa pe care a ales-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
L-am căutat pe Alexandru Mirog și când l-am găsit, jumătate de oră mai târziu, l-am rugat să-i adune pe șefii claselor și pe cei care aveau putere de convingere asupra elevilor. Spune-le să vină în amfiteatrul de la etajul ăsta, cel de lângă sala de sport. Dar mai întâi cheam-o pe Ana la mine. O să fiu în amfiteatru. Să nu dureze prea mult, totuși, Alex. Ziua e pe sfârșite. Dădu din cap făcându-mi cu ochiul, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i adune pe șefii claselor și pe cei care aveau putere de convingere asupra elevilor. Spune-le să vină în amfiteatrul de la etajul ăsta, cel de lângă sala de sport. Dar mai întâi cheam-o pe Ana la mine. O să fiu în amfiteatru. Să nu dureze prea mult, totuși, Alex. Ziua e pe sfârșite. Dădu din cap făcându-mi cu ochiul, se întoarse și plecă în grabă. Euforia succesului pe care l-am avut cu câteva ore mai înainte încă mai domina atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care l-am avut cu câteva ore mai înainte încă mai domina atmosfera din liceu. Elevii râdeau și salutau pe toți pe care-i întâlneau. Mi-a luat zece minute să parcurg cei douăzeci de metri ce mă despărțeau de amfiteatrul în care am stabilit întâlnirea. La fiecare pas mă întâmpinau colegi cu care trebuia să dau mâna și să le povestesc pe scurt traseul pe care l-am făcut până la intrarea în școală. Absolut tot! Era așa de plictisitor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te-au sprijinit și care vedeau în tine un succes, un lider... un Mesia al cauzei lor? Cum să le strivești speranțele când în ochii lor promisiunea unui viitor mai bun sclipea ca o stea? Am ajuns cu greu în amfiteatrul în care îi convocasem pe colegii mei. Am închis ușa în urma mea și mi-am trântit spatele de lemnul tare, vopsit în crem al acesteia. În sfârșit, liniște. O pauză... Ce odihnitor era! Să uiți de lume, să uiti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
capul răutăților în toate astea, spuse cu un zâmbet complice pe acele buze ce trebuiau să fie atât de dulci... Și de ce mă căutai? Speram să-ți vorbesc înainte de a se agrava lucrurile. De ce m-ai chemat aici, într-un amfiteatru? Trebuie să vină și ceilalți șefi de clasă. Eu nu sunt șef de clasă, Bozov, zise cu amărăciune și cu o măsură de nedumerire în voce. Nu. Nu ești. Înainte de a mă întrerupe, m-am repezit eu: Ești o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
câteva clipe că e un tunet, cu toate că aceste fenomene se întâmplă rar pe ninsoare, până când țipete și urlete disperate începură să răsune în receptorul din ureche. "MEDIIIIIIIC!!!!" "Ajutor! Ajutor! Pentru numele lui Dumnezeu, AJUTOR!" "Întăriri! Întăriri la etajul trei, deasupra amfiteatrului!" Ceva trebuie să se fi întâmplat! Medici! Duceți-vă și ajutați! Luați pe oricine aveți nevoie ca să vă ajute! Am pornit îndată spre ultimul etaj! În drumul meu, am dat de Mihail și l-am trimis după Corvium, pentru că radioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că te scumpești unde nu trebuie! Ianuarius consimte cu o mină sumbră. Luptele de gladiatori sunt cea mai sigură metodă de a atrage favoarea maselor. Cutează să ridice ochii din pământ, abia când îl aude pe împărat rostind: — O să folosim amfiteatrul construit pentru jocurile de gladia tori ținute cu ocazia funeraliilor lui Marcus Agrippa. — O idee foarte bună! aprobă Ianuarius. Augustus ridică tonul: — Vreau ca acest spectacol să fie fabulos! Până și copiii de țâță să și-l amintească! Împinge castronul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-i împărtășească motivele pentru care îl preferă pe Vitellius. — Am să te rog să discuți cu Atticus și cu Vitellius să aibă grijă să se pună capăt aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă jos încet de pe taburet. Dar nu se clintește din loc, deși călărețul treapădă lângă el. Este preocupat. De ce n-o fi vrut împăratul să se țină jocurile în teatrul lui Statilius Taurus, la sud de Câmpul lui Marte? Măcar amfiteatrul de acolo este din piatră și marmură. Aici predomină lemnul. Bine măcar că structurile din subsol și zidurile mari de temelie echilibrează cât de cât presiunea exercitată asupra centrului de periferia acestei construcții uriașe și vechi. Parcă suflă din corn, șoptește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bine fixată în sol, rostește apreciativ. Rufus îi întâmpină vorbele cu un mic surâs enigmatic. Arată cu mâna spre tavan: — Ce-i sus? Pusio se uită mirat la el. — Arena, ce să fie? Privirea ironică a instructorului îi trezește dubii. — Amfiteatrul...? întreabă cu voce nesigură. — Nu e un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-ta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întâmpină vorbele cu un mic surâs enigmatic. Arată cu mâna spre tavan: — Ce-i sus? Pusio se uită mirat la el. — Arena, ce să fie? Privirea ironică a instructorului îi trezește dubii. — Amfiteatrul...? întreabă cu voce nesigură. — Nu e un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc de el? Ridică tonul mânios: — Vrei să mă prostești? — Nu te prostesc eu, ci ești așa cum te-a făcut mă-ta, răbuf nește cu năduf Rufus. Îl împunge cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îi zvâcnește dureros în piept. Dar el, cum de s-a obișnuit? Pentru că a văzut același lucru și acasă, în Iudeea? Sufletul i s-a asprit, e conștient de acest lucru. Și totuși, de fiecare dată când ajunge în subsolurile amfiteatrelor, se simte de parcă ar coborî în Infern. Dacă ar fi să judece numai după luptele de gladiatori, atunci le-ar da dreptate acelor coreligionari ai săi care consideră cultura grecilor și a romanilor nocivă pentru religia aleșilor lui Dumnezeu. — Nimic
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a trezit din nou curiozitatea. Hai odată! se impacientează instructorul. — Ce sunt astea? — Aici, în subsol, sunt depozitate mecanismele care funcțio nează prin asamblare... — Cum adică asamblare...? înalță uimit tânărul ochii spre el. — Sunt ridicate și duse pe nesimțite în amfiteatru, fără să se vadă. — La ce folosesc? — Pentru cuștile cu animale și alte metamorfoze... — Metamorfoze? — Decoruri! pufnește iritat Rufus. Coboară tonul: — Și nu numai... Germanul își răsfrânge buza de jos în afară, cu o mină încurca tă. Nu pare să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vin cu plăcere în această halucinantă grădină a supliciilor. — Abator de carne umană, murmură cu dezgust Pusio. Este destul de șocat. Tovarășul său îl iscodește din priviri: Nu prea le ai cu luptele, din câte văd. Nu ești un obișnuit al amfiteatrelor. — Nu le frecventez chiar deloc, răspunde sincer Pusio. Le evit cât pot. — De ce? Pentru că niciodată nu mă întorc acasă cu starea de spirit cu care am plecat. Rufus fluieră, ușor amuzat. — Cum așa? Când văd că dimineața oamenii sunt azvârliți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curios: — Oare nu-i același lucru când omori dușmani pe câmpul de luptă? — Nu, tăgăduiește germanul cu putere. Acolo te lupți pentru supraviețuire, ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru nu sunt lupte adevărate, ci crime plătite. Îndoaie pe rând câte un deget. — Nu tu coif, nu tu scut împotriva sabiei. Ce pavăză, ce re guli? Toate astea întârzie moartea. Germanul încuviințează. Mai parcurg în tăcere o bucată de drum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt abia prin Mesopotamia, iar tigrii - cum zicea nerodul ăla mai adineauri - doar la hyrcanieni. Iar elefantul a dispărut cu totul din nordul Africii. Germanul cugetă câteva clipe în tăcere. Apoi întreabă: — Vrei să spui că prin aceste vânători din amfiteatru, impe riul a împins civilizația până la fruntariile lumii? — Păi, cum altfel? ricanează Rufus. Deși i-a trecut de câteva ori prin minte că băiatulul ăsta, că zut din senin pe capul lui, ar putea fi totuși o iscoadă trimisă să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în frâu, dar se așteaptă ca în orice moment, din fiecare co tlon întunecat să se ivească o nălucă și să-i pună cuțitul la bere gată. Nu povestea unchiu’ despre tâlharii ce și duc veacul prin hrubele din subsolul amfiteatrelor? — Tu știi bine drumul? face agitat. Ecoul îi aduce înapoi sunetul sinistru al propriei voci. Se simte din ce în ce mai neliniștit. Rufus nu-i răspunde. După câteva sute de pași, rostește însă pe neașteptate: — Uite! Cu mâna întinsă în față, indică ceva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un asemenea obiect și acasă, deși țăranii din Iudeea și Samaria încă preferă antica și tradiționala farfurioară de lut, deschisă și puțin adâncă, unde feștila plutește - mai-mai să se înece - în ulei. „Tu ți-ai încheiat zilele în subsolul acestui amfiteatru“, i se adresează în gând ca unui tovarăș de suferință. Lacrimi grele îl fac să strângă cu putere din pleoape. „Oare mie în ce parte a Universului îmi va fi scris să mi le sfârșesc, zdrobit ca și tine printre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vântul care suflă printre frunzele pădurii... Pusio îi întoarce vexat spatele. La rândul său, Rufus renunță să-l mai stârnească, chiar dacă i place să vadă cum belește prostește ochii la el. Între timp, febra a pus stăpânire în totalitate pe amfiteatru. Ciulește și el urechile: — Omoară-l! Taie-l! Arde-l! Realizează că vuietul vine numai dintr-o latură a arenei. În clipa următoare însă, cealaltă parte îi răspunde: — De ce nu mânuiește mai cu viață sabia? Uite-l cum cade ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un fel. Acum își amintește. S-a încheiat campania din Dalmația și ieri a fost omagiat alături de unchiul său Tiberius. Se crispează din nou. Fulgere roșii îi joacă în fața ochilor. Scene de răzmeriță. Imaginile încep să se lege. Revede dublul amfiteatru plănuit de Iulius Caesar și terminat de Marcus Agrippa năclăit de sânge. Mulțimea s-a dezlănțuit și au trebuit să intervină cohortele pretoriene și cele urbane. Se foiește panicat. De la ce a pornit totul...? Femeia de lângă el observă mișcarea și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e frig așa, cu mâneci scurte până la coate? o în treabă fiul și face semn unei slujnice să-i aducă mantia. Femeia acceptă să și-o pună pe umeri. Apoi spune: Ați văzut ce nenorocire s-a întâmplat ieri la amfiteatru? Înainte ca Iulius Herodes să-și compună un răspuns convena bil, Germanicus răspunde cu acreală: — Iată rezultatul nenumăratelor comisii nou create ce se ocupă de intendența lucrărilor publice, a drumurilor, a apelor, a distribuirii de grâu... Nu văd legătura, face
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu i s-a acordat niciodată triumful, deși l-a meritat de atâtea ori. Suspină descurajat. Nici despre triumf n-au vorbit. Într-o stră fulgerare, amintirea îi crestează mintea ca un cuțit. Au discutat despre tulburările de ieri de la amfiteatru. Au căzut oameni, nu numai din rândul plebeilor, dar și soldați, parcă și un centurion, zicea Nerva, chiar și un tribun din garda pretoriană a fost rănit, pe când încercau să pună capăt ciocnirilor iscate în popor. De unde a izbucnit scânteia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]