2,431 matches
-
neașteptat. Au fost un semnal așteptat de Întreaga armată. Atunci l-am văzut pe căpitanul Oană, alături de cei doi fii ai săi. Aflasem totul. Întreaga poveste, extraordinară, incredibilă, a familiei sale. Aflase Întreaga țară. Alessandro mi-a făcut un semn amical. Călărea alături de fratele său, Stefano. Un tânăr pe care doar atunci l-am văzut, ținându-se drept În șa, cu pletele castanii și cu ochii albaștri ca ai tatălui său. Nu am remarcat nimic din trăsăturile contesei Frassetti. Alessandro Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și conversase cu ele două cu o sforțare, în timp ce li se servea laptele bătut. Propusese apoi o plimbare, dar Mini, care nu putea suferi situațiile falșe, le lăsase singure pe Nory și Elena, pentru a putea să-și facă mărturisirile amicale. Nory, cea nemulțumită de toți și de toate, avea o slăbiciune pentru Elena. Fie impresie a tovărășiei de copilărie, fie stimă reală, făcea pentru ea o excepție la regula nemiloasă a judecății batjocoritoare cu care "feminismul" ei maltrata pe bărbați
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe buzele nărăvite. Mini se săltă spre doamna Eliza, care, acum grațioasă de plecare, îi exprima încurcat și peltic sentimente de simpatie. Lina sau Nory trecuseră, desigur, pe acolo cu vreo biografie amicală. Ca să nu plece cu grupul, Mini rămase încă pe loc. Când ieși din birou peste un minut, ca să-și ia ziua bună de la Lina, doamna Eliza și Nory erau plecate și Trubadurul cu mâna pe ușa întredeschisă vorbea cu Lina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
generalul inamic, comandantul Castelului Miki, Goto Motokuni. El și Kanbei conversau acum ca doi prieteni căci, nu mai înainte de sfârșitul toamnei de anul trecut, Kanbei se dusese la castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea. Cu acea ocazie, discutaseră amical. — L-ai adus, la urma urmei? Vreau să-l cunosc. Spune să-l aducă aici. La gestul blând de chemare al lui Kanbei, vasalul lui Goto ieși, ezitant, din spatele stăpânului său, desfăcu legăturile care-l ținuseră pe copil în cârca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
provocați. Fără voie, Kazumasa aruncă o privire spre Hideyoshi și se minună de cutezanța acestuia. Lângă el, nepăsător, Hideyoshi dicta niște cuvinte de o rară franchețe, aproape ca și cum ar fi stat cu picioarele încrucișate în fața corespondentului său, la o șuetă amicală. Era oare arogant sau numai naiv? — Atât clanul Hojo, la răsărit, cât și clanul Uesugi, la miazănoapte, mi-au încredințat rezolvarea unor probleme. Dacă și dumneavoastră sunteți dispuși să-mi lăsați libertatea de acțiune, Japonia va avea parte de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și la care am luat parte activă ca toată generația mea, adevărată generație de sacrificiu. Plecat după interese curente, pe zebra din centrul orașului mă întâlnesc cu doamnele Novac și Arsene, cu o mare bucurie a revederii și un schimb amical de impresii. După amiază, recitesc versuri și proză de Dimitrie Anghel, din care apare pregnant nostalgia realității de atunci. Unele observații se potrivesc celor de astăzi, cu toate că a trecut o sută de ani de la apariția celor scrise. La televizor s-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fulgerându-mi sufletul. Vreau să le împac pentru eternitate. Dar mă dor anotimpurile din răscruce. -Ingrato!... Îmi strigă inima. -Câte femei, mult mai frumoase, nu zac la colț de stradă, așteptându-și dureroasele anotimpuri? Gândul, prieten și dușman, mă bate amical pe umăr și-mi face semn discret cu ochiul să nu-i ascult îndemnul. Doar gândul a mai rămas în imensitatea golului din mine. Îmi astup urechile cu degetele îndoliate. Vântul îmi smulge mantia de pe umeri. Femeia din oglindă îmi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
zâmbește pe sub mustăți, învingător, spre ceilalți copii... Nu pot să-i las așa cu buza umflată și îmi plimb ochii peste toate desenele, împărțind laude în stânga și în dreapta...Limbile lor se dezleagă ca prin minune. Purtăm o discuție mult prea amicală... -Știi de ce te iubim noi, domnișoara? Și răspunsurile vin în avalanșă, din toate părțile: -Pentru că ne ești simpatică... -Tu nu strigi tot timpul la noi...doar când te supărăm prea tare... -Fără tine nu am ști multe lucruri... Încerc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nedreaptă. Cu mine cum rămânea? Eu de ce nu primisem nimic? 63tc "63" Când am ajuns afară, în seara călduță, dintr-odată Chris a părut că mă observă din nou. Și-a petrecut brațul în jurul umerilor mei cu un gest firesc, amical, și așa am continuat să hălăduim pe străzi. Nu mă puteam împiedica să fiu fericită. Poate că totuși Chris mă plăcea. —Cum ai venit în oraș? m-a întrebat el. — Cu trenul. Te duc eu cu mașina. Bucuria mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în chip de porte-bonheur1 - unul dintre acele detalii întîmplătoare, pe care le observi în vreme ce privești prin încăpere în cursul unui test de raționament, aiuritor de plictisitor, de patru ore. Când am ieșit din sala de testare, am deschis o discuție amicală despre superstiția noastră comună, deși poate nechibzuită - un debut superficial a ceea ce avea să devină o prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îngrozitor. Dar pentru Wilt situația însemna altceva: o provocare, prima provocare veritabilă de care avea parte după multă vreme. Instalatorii de gaz și tencuitorii îl provocaseră și ei pe vremuri, dar învățase să le facă față. Trebuia să-i încurajezi amical, trebuia să-i lași să vorbească, să-ți pună întrebări, să le distragi atenția, să-i ții în priză, să le accepți poveștile inventate și să le pui la dispoziție câteva din propria-ți tolbă, dar în primul și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Priviți, începe un veac nou, veacul numit de fier datorită asprimii sale nefaste, de plumb, datorită răutății ce abundă și întunecat, din lipsă de autori...“ Tolea o privea fix pe domnișoara Gina, așteptând confirmarea, bucuros că poate angaja o discuție amicală cu o atât de instruită ascultătoare... Zâmbetul ei parșiv era un bun stimulent pentru sfidătoarele sale prelegeri. Dar nemaipomenitul Gerbert, papa Silvestru, ce zici de el? Ideea imperială și cea romană, amintire și speranță, să consoleze marile tristeți ale lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și, în timpul zilei, n-aș fi avut nici măcar curaj să mă adresez unei personalități atât de auguste cum era Hank Miller, dar noaptea mă puteam întâlni cu el la barul Hotelului Existența și, după câteva pahare și ceva conversație ușoară, amicală, îl puteam duce sus, în camera 301, ca să-i destăinui secretele lumii. TOM: Material de adolescent labagiu. HARRY: Se poate spune și-așa. Eu prefer să îl consider produsul unei vieți interioare bogate. TOM: Așa nu ajungem nicăieri. HARRY: Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
marcat de jos, a hotărât să rămână pe loc și să asculte conversația lipindu-și urechea de ușă. S-au jucat puțin cu Harry înainte de a-l încolți cu pumnalele, înmuindu-l ca să-l poată ucide. S-au schimbat saluturi amicale, comentarii despre vreme, complimente unsuroase la adresa gustului lui Harry în materie de mobilier de birou, referințe admirative la șirurile de ediții princeps așezate ordonat pe rafturi. Cu toată vorbăria amabilă, Harry trebuie să fi fost derutat. Metropolis nu terminase lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, când Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătând din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic mai mult. Domnul Harper va intra, poate va schimba câteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cât mai normal, dar, firește, la cele mai Înalte standarde... Ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și... În plus, cârciuma aromâncei mai era și închisă duminică seara când treceam eu simțind nevoia să mă „îmbărbătez“ pentru cufundarea în criptă. Din stradă, puteam să-l văd pe dom’ profesor singur la masa lui, supărat pe toată lumea, înjurând amical și fără drept la replică: Măi ticălosule, iar bei, nu te mai faci bine? În unsprezece ani, de când a suferit primul infarct, pe dom’ profesor nu l-a mai supărat inima, el spune că vasodilatatorul dintr-un pahar respectabil ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mâinile la ochi, râzând, acelasi râs că la telefon, o aduc înaintea mea, o privesc, neschimbatè, puțin mai maturè, femeie! Mè sèrutè pe obraji, e înaltè iar eu nu trebuie decât sè mè aplec ușor că sè-i facilitez sèrutul scurt, amical, ne potriveam! De ce l-ai luat pe Vlad? îmi vine s-o întreb direct, Matei! vârful degetelor ei trec abia atingând obrazul meu, proaspèt râs, de dimineațè am fost și la tuns, la Cecilia, înainte de opt, Nu te-ai schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de groază. De data asta nici n-a apucat să intre pe ușă c-a și găsit de ce să se ia. Numai că am avut o surpriză plăcută și-am găsit un aliat nesperat în Bill. Am purtat o discuție amicală și mi-a zis c-ar trebui să-i țin piept lui Jenny. El vorbește, s-a strâmbat Julia. Și el e îngrozit de ea, nu? Nu îngrozit. Fiona a tăcut câteva clipe ca să se gândească. E mai curând prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oameni care Încheagă o conversație cu persoane pe care nu le cunosc. I-am zâmbit În cel mai puțin dement fel de care eram În stare. Ea mi-a Întors zâmbetul și mi-a răspuns pe un ton relaxat și amical: — Vă referiți la clubul acela de sub Underworld? Da, am fost acolo, acum vreo două sâmbete. — Așa e! am exclamat eu, amintindu-mi dintr-o dată. Erați cu Derek, nu? Lucrez la sala Chalk Farm, de asta Îl cunosc. Ea a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-a repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet, care păreau mai degrabă ghionturi. Nu încăpea îndoială că domnul Sanowsky și tata se cunoșteau bine. Soții Sanowsky locuiseră chiar în blocul nostru. N-aveam idee cum de veniseră ei în America, fiindcă Ion, fiul lor, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din jur să fie la fel de fericită. Știe că dacă pronunță numele lui Jake cu Davey de față, eu o să roșesc și vrea să pună puțin gaz pe foc, strecurând fie și o cât de mică aluzie la o eventuală întâlnire amicală a mea cu acesta. Reușesc să mă abțin să nu-i torn paharul de vin pe blugii de firmă (pe care știu că a dat o avere). În schimb, îi spun: Vrei o măslină, Daise? Îi înmânez bolul ca să trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
oricum ar fi, n-o să scape de mirosul dulceag al spaimelor - spaime de care își dă și el seama că se repetă, probabil. Dar nimeni nu-l trage de mânecă, nu-l mușcă de picior sau, măcar, nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o dată ochii înlăuntru, iar pe urmă m-am plimbat prin fața restaurantului tot așteptîndu-vă, de mă și mir cum nu v-am văzut când ați intrat... ― Nu te scuza, că și noi am întîrziat un sfert de oră! îl întrerupse Grigore amical. Așa suntem noi românii toți... Dar să cunoști pe prietenii mei! Făcu prezentările. Avocatul Baloleanu, deși numai cu câțiva ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o bărbuță cafenie tunsă energic și un început de chelie pe care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colea, câte mă așteaptă! adăugă arătând spre un teanc de hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și dai drumul, că eu m-am
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și deci să fie prudent, mai ales că partidul, pe lângă șeful în funcțiune, are o droaie de pretendenți la șefie care fac opoziție clandestină și abia așteaptă vreo gafă ca s-o exploateze împotriva conducerii oficiale. ― Așa, puiule! sfârși secretarul amical. Poți să lucrezi și acasă până te vei obișnui cu meseria. Dimineața însă te rog să fii aci totdeauna, că poate am nevoie de tine! Se numea D. Roșu. Titu Herdelea se întoarse acasă, se închise în odaia lui și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]