67,494 matches
-
ultimului iulio-claudin și criza anului 69 ("acel unic și imens an", cum l-a definit Tacitus) este o veche preocupare a mea concretizată în mai multe studii publicate în reviste de specialitate. Despre toate acestea cred că Florin Constantiniu își amintește, căci le-am discutat în prezența lui când se aflau încă in statu nascentis, într-un timp din păcate de mult trecut în care împărtășeam aceleași valori intelectuale, morale și politice (n-am să uit nici-odată cât de categoric și
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
toți senatorii în timpul unui banchet, să-i asasineze pe toți guvernatorii de provincii și pe comandanții de mari unități militare, să ordone armatei renane să treacă prin foc și sabie Gallia. în același timp se lansau versuri injurioase la adresa împăratului, amintindu-se, printre altele, matricidul; la teatru publicul aplauda ori de câte ori actorii rosteau replici care păreau a fi aluzii defăimătoare pentru Nero; pe statuile acestuia apăreau afișe și grafitti cu îndemnuri la rebeliune. în pofida oricărei evidențe, ultimul iulio-claudin se îmbăta însă cu
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
Bătrîna legată cu sfori care o trag în toate părțile, care deschid și trîntesc uși, scaunele care ies din decor, din pereți, de peste tot, sufocant, mirările clovnerești ale actorilor, tăcerile lungi, peștele din acvariul fără apă" Ploaia nesfîrșită mi-a amintit de o repetiție pe care am văzut-o la Budapesta, în cîrciumioara Teatrului "Barka", înaintea reprezentației de seară. Magda Stief-Bătrîna, Biro Joszef-Bătrînul, Vlad Mugur-Regizorul, Barmanul și Eu-Spectatori. Și multe, multe scaune goale. Puteau să repete pe scenă, la urma urmelor
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
George Enescu. Dosarul premierelor l936-2003 (de ce acest moft lingvistic cu denumirea franceză, preluat de la Andrei Șerban, când în practica culturală românească eroul lui Sofocle este de mult cunoscut ca Oedip?). Este, fără îndoială, o idee originală și, personal, nu-mi amintesc să fi întâlnit, cel puțin în literatura muzicologică, o asemenea carte-document. Ea adună în paginile ei toate datele existente, inclusiv textele integrale ale cronicilor de la toate versiunile scenice sau concertante ale capodoperei enesciene, pe parcursul a peste 70 de decenii, timp
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
și Lucerna. Prezența ecourilor de presă, abundente și foarte pertinente, asigură obiectivitatea dorită de autor; excepție face doar vehemența cu care comentează, polemizează cu versiunea Andrei Șerban. Că i-a displăcut această montare este de înțeles, dar eu parcă îmi amintesc de mai multe intervenții în presă semnate de persoane cu prestigiu cultural (mai ales oameni de teatru, de litere) în favoarea spectacolului, decât am regăsit aici; poate că memoria mă înșeală și reacția a fost chiar unanim negativă, dar... Aș mai
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
în Festival să suțină o "Lecție de actorie ". Revenind la semnele bune: Juriul include doi regizori plini de talent și de nebunie: Quentin Tarantino (președintele juriului, care ăși va prezenta la Cannes "Kill Bill, 2 ") și Jerry Schatzberg (vă mai amintiți "Sperietoarea "?); frumusețile juriului vor fi actrițele Emmanuelle Beart, Kathleen Turner, Tilda Swinton. Președintele Juriului la secțiunea de scurt metraje va fi Nikita Mihalkov. Căteva vedete transoceanice se vor afla pentru prima dată în viața lor la Cannes : Tom Hanks, Brad
SumarCANNES by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12878_a_14203]
-
Canada, mai precis cu cei din Montreal. Cu cîtă vervă i-a insultat dl ministru pe românii care l-au huiduit pe președintele Iliescu. Cu cît talent a intrat d-sa în rolul de ministru al Propagandei. Dar dacă ne amintim de declarațiile sale din timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, izbucnirea talentului său propagandistic nu ne mai miră.
Ministrul de lînfgă drumul Puterii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12295_a_13620]
-
în afară de administratorul de sistem, mai era înscris un singur utilizator. în rest, o mulțime de subiecte interesante la care erau postate 0 mesaje - 0 răspunsuri." Titlurile activităților/evenimentelor girate de Ministerul Culturii par inventate de Ilf și Petrov (vă mai amintiți revista "Antilopa gnu" și călimara "cu fața spre sat"?), iar interesul zero pentru forumul lui de discuții probabil că nu afectează deloc Ministerul care atribuie prioritar subvenții clienților politici și prietenilor personali ai funcționarilor, și o face repetat, fără să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
neduse pînă la capăt, ca de Carte a Morților. Copii bolnăvicioși, cu corpurile lor străvezii, albicioase ca fantomele, bîntuiți de gînduri nefirești, de senzația morții apropiate, de frica de spital, de boala care diseminează necontrolat, populează o proză care-l amintește pe H. Bonciu, cel din Pensiunea doamnei Pipersberg. Lumea de păpuși a copilăriei într-o familie de evrei din București împrumută de la Bonciu gingășia tulburătoare, schimbată din loc în loc într-o gravitate ciudată, în spaima puiului de sălbăticiune care simte
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
mai târziu, cu prilejul primei sale apariții bucureștene în compania Filarmonicii, la Sala Radio, tânărul pe atunci dirijor Zubin Mehta închina Adagio-ul Simfoniei a VII-a de Anton Bruckner, memoriei marelui dispărut. Peste patru decenii, tot Mehta ne-a amintit acest moment cu prilejul recentei ediții a Festivalului Artelor. Filarmonica bucureșteană, directorul actual, dirijorul Cristian Mandeal i-au închinat unul dintre concertele debutului de stagiune, iar Casa "Electrecord" a inițiat reeditarea în format CD a integralei simfoniilor beethoveniene realizate sub
... Au mai trecut patru decenii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12313_a_13638]
-
la dezastrul societății în care trăiesc și pe care trebuie, uneori, să-l parcurg, mă simt, totuși, în mașinuța mea, ocrotită. Îmi știe atît de bine drumurile, încît aproape mă duce singură, lăsîndu-mă să mă gîndesc la ale mele. Îmi amintesc, de pildă, de Nona Ciobanu, regizoarea spectacolului de la Mic spre care mă îndrept, că este un artist cu un mare har: știe să povestescă. Asta s-a văzut în multe dintre montările ei. Studenta lui Silviu Purcărete, Nona Ciobanu a
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
data asta Claudiu Istodor, poate mai puțin inventiv, mai puțin atent la vocile pe care le folosește șablonard. Vitalie Bantaș mai are cîte ceva de rezolvat pe ici, pe colo. De ce mi se pare important ce s-a întîmplat aici, amintind încă o dată că rolurile nu sînt de mare anvergură, ci că înseamnă o sumă de ipostaze explorabile? Pentru că este un exercițiu teatral serios, cu o candoare pe care nu o prea găsim pe scene, care reanimă trupa. Care îi motivează
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
să i-o spun, dar în ultimul moment mă răzgândesc: în privirea ei încântată de fascinantul mers la Istoriei ghicesc dinainte un dezacord și n-am chef să mă cert, cu atât mai mult cu cât, în același moment, îmi amintesc un episod pe care ea cu siguranță l-a uitat. Această femeie ne vizitase o dată pe mine și pe soția mea la Praga, după invazia rusă, în 1970 sau 1971, când noi ne aflam în teribila situație de proscriși. Fusese
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
bani prin munci sezoniere în agricultură, mai ales în Spania, la cules de căpșuni. Desigur că termenul a fost simțit ca un derivat ușor ironic - mai ales că sufixul de agent -ar se folosește mult în limbajul familiar. Am mai amintit acum cîțiva ani de numeroasele derivate familiar-argotice pe care le-a produs: miștocar, șmenar, caterincar, plopar, dințar, pozar, măturar, gășcar, ciumecar, giolar, maimuțar, pachetar, presar etc.; sufixul are și valoarea specială de element redundant, aproape asemantic, în prietenar, jupînar, străinar
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
din ambiguitatea relației, cît și din caracterul popular-familiar al termenului de bază, mîță: "mîțarilor dacă le spui mîțari nu se supără" (EZ 3539, 2003, 7). Oricum, -ar rămîne productiv pentru formarea numelor de profesii; între cele mai noi, se pot aminti pizzar sau shaormar. Amuzant e modul în care sufixul creează ad-hoc și nume de ocupații nu tocmai onorabile: benzinarul, de pildă, este spărgătorul de conducte de benzină: "numai în anul 2000, conform statisticii IJP Ilfov, au fost cel puțin șapte
"Căpșunar" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12309_a_13634]
-
al libertății și inițiativei personale prin contrast cu regimul despotismului socialist se văd cu ochiul liber, mai există nostalgici în vechiul RDG, și nu chiar foarte puțini, care votează pentru urmașii comuniștilor. Cum mai există peste tot nostalgici, am să amintesc două situații incredibile la care am asistat personal în fosta RDG. În 1986 mă aflam în capitala estgermană la congresul internațional de Filologie Clasică organizat de Academia din RDG la Universitatea Humbold. La una din ședințele secțiunii de cultură greco-romană
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
alte nume celebre, adevărate pietre miliare ale disciplinei. Până într-atâta se simțeau conducătorii estgermani dependenți de Moscova, încât acceptau insultarea propriei limbi de către ocupant și se lansau în adulații grotești la adresa stăpânilor. Ar fi cazul ca nostalgicii să-și amintească asemenea fapte și să reflecteze dacă atitudinea lor nu se situează la antipodul interesului național. Toate țările socialiste au fost în fond satrapii sovietice ale căror conduceri îi lingușeau mai mult sau mai puțin servil pe stăpânii de la Kremlin. Atât
Un sistem eurpoean by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12298_a_13623]
-
aduse aici de refugiați din Asia Minor), să faci câteva popasuri unde bei apă clară și mănânci miere, ei bine, după ce te prinde noaptea pe drum, care se lasă brusc și te aruncă într-o obscuritate profundă, angoasantă (de-ți amintești misterele eleusine, unde acei mystai străbăteau în beznă drumul cu multe ocolișuri unde, din când în când, se arată ființe înfricoșătoare) ajungi în fine în nordul insulei . și vezi în vale o pată de lumină - ca o altă lume în
Concert în livada cu măslini by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/12314_a_13639]
-
hominizi dintre Asia și Australia, cunoscută și sub numele de homo piticonsiens, strămoși prin adopție ai unor parlamentari din sud-estul Europei. 2) C.Haralampy, Opere complete în limba pastișă, după nuvela (în original) de Mircea Eliade. 3) Navă, vehicul fluvial-maritim amintind vag de flota românească de la sfârșitul secolului XX, astăzi putând fi admirat doar sub formă de machetă la un muzeu din Constanța. 4) Homosexuali, părinții primilor copii care vor fi alăptați într-o crescătorie din județul Teleorman cu biberonul cu
Prima navă bordel din România by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12342_a_13667]
-
studii și articole despre traducere, Dire quasi la stessa cosa, apărută în 2003). Nu mai este, apoi, un secret pentru nimeni că semioticianul este dublat de prozator, în fapt principalul motiv care i-a atras atât popularitatea considerabilă despre care aminteam la început, cât și contestările mai mult sau mai puțin îndreptățite. Un profesor de teorie literară - oricât de sclipitor - nu ajunge să dezlănțuiască polemici interminabile. Un romancier, da. Prin simpla împrejurare - mai este nevoie să o spunem? - că se adresează
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
putea deveni interesantă mai cu seamă în contextul dezbaterilor mai noi privind nivelarea de gen dintre literatură și critica/ teoria literară. Vom reveni poate cu un alt prilej. Întorcându-ne la traseul parcurs de Eco, punctul de răscruce despre care aminteam este, desigur, anul 1980, când, cu Il nome della rosa (câștigător, printre altele, a râvnitului premiu Strega), asistăm la prima producere conștientă, în spațiul italian, a unui roman postmodern. Intențiile autorului devin și mai evidente o dată cu publicarea Marginaliilor și glosselor
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
nu recunoaște nici măcar drumul spre propria-i casă). În ceea ce privește persoanele din jurul său, lucrurile stau chiar mai rău: nu își recunoaște nici soția, nici fiicele, nici chiar pe frumoasa secretară poloneză, Sibilla, ca să nu mai spunem că nu reușeșete să își amintească nici măcar propriul nume. De aceea, la întrebări incomode pentru el, de tipul "Cum te numești?" e gata să împrumute câte o mască livrescă, așa cum se întâmplă atunci când îi răspunde candid doctorului neurolog "Mă numesc Arthur Gordon Pym". Pe scurt, iată
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
substituie memoriei, iar ironia amară exorcizează (măcar în parte) iraționalul istoriei. Aș îndrăzni chiar să împing ceva mai departe această paralelă, și să susțin că Flacăra misterioasă (...) nu este în cele din urmă decât un fel de Amarcord (dialectal = "îmi amintesc"), al lui Umberto Eco. Ne amintim cu toții de acea secvență din filmul lui Fellini, când, în plină mascaradă propagandistică, (în centrul imaginii tronează portretul Ducelui confecționat, butaforic, din carton, în chip de Bocca della Veritŕ), unul dintre eroii adolescenți, Ciccio
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
măcar în parte) iraționalul istoriei. Aș îndrăzni chiar să împing ceva mai departe această paralelă, și să susțin că Flacăra misterioasă (...) nu este în cele din urmă decât un fel de Amarcord (dialectal = "îmi amintesc"), al lui Umberto Eco. Ne amintim cu toții de acea secvență din filmul lui Fellini, când, în plină mascaradă propagandistică, (în centrul imaginii tronează portretul Ducelui confecționat, butaforic, din carton, în chip de Bocca della Veritŕ), unul dintre eroii adolescenți, Ciccio dacă nu mă înșel, se imaginează
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
d-lui Șiulea nu atât prin teza sa radicală (lichidatoristă) ne-a surprins, cât prin faptul că este lipsit de rigoare. Or tocmai rigoarea era, printre altele, însușirea pentru care revista noastră i-a premiat, dacă dl Șiulea își mai amintește, volumul de debut Retori, simulacre, imposturi. Iar acum ni se înfățișază cu acest text lipsit de rigoare, împiedicat la tot pasul în contraziceri și pe alocuri, încă mai rău, lipsit de bună credință. Recurge, de pildă, la clișeul populist cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]