1,439 matches
-
spatium -, avea să spună Tacit. Noi, după al doilea război mondial am trăit aproape o jumătate de veac sub o tiranie mult mai complexă și mai distrugătoare decât cea a ultimului împărat al dinastiei flavilor. Dizolvarea personalității într-o masă amorfă a fost aproape radicală: robotizarea a fost pe punctul de a cuprinde în sistemul ei întreaga suflare a țării. Treptat spiritul de inițiativă, descurajat programatic de autoritățile comuniste, a dispărut, iar lenea generalizată a ajuns să fie iubită. Individul nu
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
deformeze trecutul în așa fel încît prezentul să pară prelungirea lui firească; să legitimeze un prezent ilegitim pe baza unei istorii aduse din condei. Unde bate Paul Hazard nu e greu de intuit: o Europă fără națiuni al cărui conglomerat amorf trebuie obligatoriu să fie văduvit de singura religie din al cărei spirit a luat de fapt naștere: creștinismul. Aproape că te apucă tristețea să vezi cum un om poate desfășura atîta acribie erudită doar pentru a sluji unui scop propagandistic
Stupul neprihăniților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9224_a_10549]
-
gutural cu un amuzant accent rusesc, pentru a distruge particula de praf pe care Horton o protejează cu atîta atenție, și între timp mobilizează "mulțimile" care sunt pe punctul de a-l linșa pe Horton. O bună întruchipare dată masei amorfe, cretinizate și isterizate pînă la delir o constituie maimuțele. Regizorii joacă excelent fizionomiile, figurile primatelor reflectă stupoarea, agresivitatea, bestialitatea, dar și o doză de emotivitate joasă. O amuzantă perspectivă ironică asupra unui darwinism genealogic se regăsește în scena unde Primarul
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
Doar când trăiesc sunt zgârciuri și gelatină.// Sunt mucilagiu uscându-se încet pe covor." (pag. 30) Eu ce ziceam ? ! În atingere cu limbajul (chiar și sub forma tăcerii), lumea se structurează. Când locul acestuia e luat de viață, totul devine amorf. Contrastul e de găsit în întregul volum. Regele domnește peste dimineață, ochii împăratului sunt ei înșiși de aburi (parafrazez două imagini din carte). Puterea nu-i mai mult decât o iluzie. Iată cel mai evanescent poem din carte: Când mă
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
în afara celor „zece hectare de europenitate” din centrul Capitalei știe despre ce vorbesc. Destinele culturale ale provinciei au încăput pe mâna vechilor propagandiști comuniști, reciclați în „experți” și „manageri” - de fapt, simpli manevranți ai fondurilor publice întru susținerea unor grupuscule amorfe, penibile, revanșarde, plicticoase - dar clientelare! Din moment ce nu există un clar proiect de țară, iar valorile fundamentale sunt negociate și renegociate până la insignifianță, ei fac ceea ce știu să facă: un fel de artă patriotardă râncedă, scăldată în sosuri naționaliste, flatând mediocritatea
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
și îmblînzirea geometriei prin chemarea ei la o viață aproape organică. Crisparea și jocul, provocările și gestul imprevizibil, alături de alte nenumărate manifestări - greu de sugerat prin formule convenționale -, sînt o tentativă patetică de ieșire din haos, de subminare a stării amorfe și a gregarității, prin utopie, iluzie și vis. Ordinea pe care el o întrezărește și o invocă atît de radical, nu este ordinea unei lumi deja constituite, a unui univers bine articulat, ci ordinea superioară a unei geometrii transcendente. Iar
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
conform aceastei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei amorfe, un zeu htonic și un mag al tactilității, însă unul care nu a reușit să se ridice complet pînă la înălțimea și la abstracția vorbirii articulate. Această percepție, pe lîngă faptul că este extrem de confortabilă prin schematismul ei leneș, are
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
sau, măcar, s-a restrîns considerabil în România, spre-a persista, în virtutea unor circumstanțe diferențiale, în așa-zisa Republică Moldova. Pe de altă parte, antologia consemnează - lucru deosebit de important - cristalizarea unei conștiințe critice în raport cu un eminescianism de multe ori spontan, amorf, deci anacronic. E o dovadă că poetul nu mai e receptat epigonic, ci așezat la treapta analizei, prins în cadrele unei lucidități actualizate. O detașare de o înrîurire care cată a trece în rafturile istoriei literare. Comentariile d-lui Eugen
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
de comentariu pe marginea lumii vizibile. Ea este, mai întîi, o formă de luare în posesie a realității însăși, cu tot ceea ce acest act presupune ca implicare și ca responsabilitate morală. Pictînd, artistul investighează datele inaparente ale unui univers încă amorf și face efortul de a descoperi în intimitatea lor marile itinerarii de la neant la creație, de la dezordine la rigoare și de la întuneric la lumină. Indiferent care ar fi pretextele imaginii și în ce regim ar putea fi ele înscrise, obsesia
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
ele altfel decît plastic. Deși apropiate, ele trăiesc autonom, deși juxtapuse, ele sfîrșesc prin a fi solitare. Tabloul devine, astfel, o imagine extinsă a lumii și o metaforă dezvoltată a realității înseși. Dar a unei realități care a ieșit din amorf și trăiește deplin experiența maximei diversități într-o exemplară unitate. Intr-un anume fel, pictorița preia, la altă scară, mai puțin mecanică și, în consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
după scheme minore, însăși realitatea. Sculptura și fotografia lui Peter Jacobi reprezintă, în sisteme de codificare diferite, perspective specifice asupra aceleiași existențe materiale și simbolice. Așa cum sculptura, în speță forma, se naște ca un act simbolic în vădită opoziție cu amorful substanței pe care o absoarbe spre a o redefini, fotografia este vehiculul prin care lumea reală, ezitantă și perisabilă în discursivitatea ei cotidiană, se proiectează în spații incoruptibile, înfrînge temporalitatea și respiră vizibil aburul transcendenței. Dacă prin această sculptură, ingenuă
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
originară luând naștere brațele Căii Lactee. Se poate afirma că galaxia noastră este, încă, o galaxie tânără, aflată în plină expansiune, dar că, din punct de vedere structural, materia a atins deja un nivel de stablitate dinamică, substanțial diferit de stadiul „amorf“ originar. Cercetătorul timișorean a studiat acest aspect pe parcursul mai multor ani, cu mijloacele formalismului matematic și al confruntării modelelor obținute cu datele științifice la zi, vehiculate pe principalele canale de informație activă. Ceea ce au apreciat și interlocutorii săi americani a
Agenda2004-38-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282884_a_284213]
-
Ele nu sînt decît agenți provocatori în viața autonomă a limbajului, a acelui limbaj care trebuie să-și afirme atît propriile energii, cît și să dezvăluie, fără a risipi misterul, ca într-un adevărat scenariu de inițiere, miracolul nașterii, coagularea amorfului, triumful ordinii asupra neantului. Invocînd forme, plonjînd în viscozitățile memoriei, dezvăluint procesul de extragere a unui chip din placenta propriei lui virtualități, pictorul nu face decît să realimenteze conștiința de sine a limbajului, să-i consolideze vocația polimorfă și, simultan
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
Esther Kahn am descoperit un alt Desplechin, adept al rigurosului stil clasic și îndrăznind să abordeze, cale de 2h37', un unic subiect: arta actorului. În Londra secolului trecut, povestea unei tinere de extracție socială modestă, o fată cu un spirit amorf, cu un aer somnambulic, care devine, dintr-o piatră - o actriță adevărată; cum? cu ce preț? Dacă nu ești interesat, în principiu, de subiect, filmul te lasă absolut indiferent; altfel, ți se pare unul dintre cele mai pasionante filme care
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
să fie votată în plenul Parlamentului. Întrebat care a fost motivul pentru care Sava a părăsit PDL și s-a întreptat spre PSD, Dușa a spus că acesta a considerat că nu mai are ce să facă într-un "partid amorf" și, fiind tânăr, s-a îndreptat spre un partid care are un președinte tânăr, cum este Victor Ponta.
Deputatul Andrei Valentin Sava demisionează din PDL pentru PSD () [Corola-journal/Journalistic/45244_a_46569]
-
și căpița, cartofii, sfecla, cireșele coapte și toate obiectele unei etnografii bizare pe care le mai conservă doar memoria colectivă și penumbrele umede ale muzeului sătesc. Ion Dumitriu a caligrafiat această revărsare fără sfîrșit a pămîntului, această neostenită sfidare a amorfului și a stereotipiei, cu discreția, cu tenacitatea și cu exactitatea unui evanghelist. El este martorul unei incredibile aventuri a existenței în care totul se naște din aceeași sursă, crește sub același orizont și se înmulțește după aceleași legi infailibile. Sub
Ion Dumitriu, între pămînt și cer by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10912_a_12237]
-
sigur al structurării exterioare și al coeziunii lăuntrice. Există, în complexul de imagini care a constituit expoziția Mihaelei Șchiopu, și sensul devenirii într-un univers al formelor, adică acel marcaj al traseului de la pata de culoare oarecum sălbatică și aproape amorfă și pînă la structura ușor recognoscibilă, și simptomele plenitudinii, acea materie explozivă gata să facă pasul de la exuberanță la celebrare. Prin această regie subtilă a imaginii și a itinerariilor lecturii, artista a reușit să mijlocească exemplar întîlnirea publicului cu arta
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
Voi observa că atât Ceaikovski cât și Pușkin, autorul romanului omonim în versuri, nu au fost trădați, nu au fost sacrificați de dragul unei viziuni șocant înnoitoare. Și totuși, mișcarea scenică a corului rămâne nerezolvată; rămâne statică. Corul rămâne un personaj amorf, bine condus muzical de maestrul Stelian Olariu. Cu două secole în urmă, dezamăgit de relația cu soția sa, Pușkin imagina în personajul Tatianei prototipul ideal al femeii ruse; iar ulterior, peste două generații, Ceaikovski însuși se îndrăgostea de eroina sa
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
în spațiul social-istoric, menirea artei și a creatorului, creatorul față în față cu propria opera sunt doar câteva din temele care străbat neîncetat bogăția poetică a acestei generații. Dând o rară formă poetică și un polivalent sens poetic acestor lumi amorfe, generația șaizeci a pus piatra de temelie a poeziei moderne și a dat acestei poezii vigoare și tărie, elemente ce o făceau demnă de a corespunde pretențiilor culturale continuu crescânde ale unui cititor public care a fost rebotezat în cristelnița
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
întorcîndu-se în lemnul unic din care au plecat Palimpsest după ce tot timpul s-a scurs amintirile mele sînt ale tuturor oamenilor și amintirile tuturor oamenilor sînt ale Domnului la început era neființa treptele ei erau nefăcutul ale căror trepte erau amorful iar treptele lui era informul treptele informului era durul treptele durului era osul treptele osului era supunerea iar treptele supunerii era carnea treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului și aguridele mirosului și gustului treptele acestora erau sentimentele treptele sentimentelor
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
sentimentelor erau gîndurile treptele acestora erau sentimentele și aguridele mirosului și gustului treptele cărnii erau fagurii văzului și auzului iar treptele supunerii era carnea treptele osului era supunerea treptele durului era osul treptele informului era durul ale căror trepte erau amorful treptele ei erau nefăcutul la început era neființa după ce tot timpul s-a scurs Timp atonal erupție în tuburi de orgă sub sigiliu de sunet interzis imersiune inimi pleznesc în ceața toracelui în întunericul animal imagini se scurg încet cu
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
măștii și cutremurul cuptoarelor și holocaustul de cristal rod pînă la era de os a ființei unde victoria asupra îngerului irizează arhipelagul lupilor încoronați în sicriele autostrăzii săgetătorul îngheață între două semne deraieri suspendate în creierul meu violența sentimentului în amorf sfredel în memoria de carne a abatoarelor infestată cu spirocheta trădării și strungurile din fiola de heroină mă insinuez big-bang în haosul presimțit primordial vomitînd constelații moarte văduvă frumoasă lîngă mine în pat jubilație larma golurilor inima mea descojită iezii
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
Pharos; ostrňvul Karpathos sculptează-l cu pathos de lacrimă scursă departe de sursă; insula Delos urzește-o din melos plăcut lui Apollo; iar mai încolo, întoarce clepsidra în insula Hydra și-nchide, la numele Paphos, volumele! Cît despre Corfu, frămîntă-i amorful sol galben, ca orbul pe întuneric, - pînă ce nu-i mai simți nici intrînduri, nici zimți, nici criblura de sabur, ci numai un abur vagant, precum corpul lui Sissi, eteric. PLOMBAGIN| ŤFlorile de plumbť ale lui Bacovia sunt ș...ț
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
4. Postmodernitatea naivă: aceasta nu reacționează la dezvoltarea modernității sau a avangardei, deoarece nu poate sau nu vrea să le recunoască. Drept exemple servesc neo-tradiționalismul și, într-o oarecare, măsura minimalismul. 5. Postmodernitatea decăzuta: aceasta ar putea reprezenta expresia stării amorfe, a proximității față de starea de “rebut”, de amatorism și șarlatanie. 6. Postmodernitatea epigonica: aceasta ar putea reprezenta o nouă fațetă a practicii musicale - care nu ar fi esențialmente polistilistică sau ironică, dar realizată pe materialul musical al unei generații anterioare
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pe autorul "Scenelor..." nu prin ceea ce e știut, comentat în legătură cu opera și cu personalitatea lor, ci prin ceea ce biografii și bibliografii lor nu vor putea cunoaște niciodată, "orele slabe ale geniului creator, fazele sale de rușinată neputință", secretul din "zonele amorfe", "de tăcere, de gol și de disperare", "orele de spaimă împietrită", neconsemnate nicăieri. Marii scriitori sînt incomozi (la fel și marii critici), ciudați, uneori reacționari și chiar neinteresanți. Salvarea noastră vine din faptul că alături de ei putem identifica o categorie
Orice carte are un destin? by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/13839_a_15164]