1,343 matches
-
ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se așternu peste tot... - Ne vor lua urma, după miros și ne vor ataca! zise moșierul îngrijorat. - Nu!... zise calm pădurarul și băgă degetul în gură și‟l ridică deasupra capului. Vântul și-a schimbat direcția
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
placidă refuză ostentativ vuietul impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se trăsese pe viață ca pe o roată supliciul fusese întâmpinat cu zâmbetul pe buze mulțimile amuțiseră gâtuite de mirare călușul tăcerii le înfundase gurile nu e bine nu așa (strigase călăul care nu înțelegea cum o victimă își poate lua moartea în propriile mâini) nu te poți tortura singur domnule numai eu stabilesc etapele premărgătoare morții
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost așezat pe un scaun și ținut acolo astfel Încât să nu cad de pe el. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
poate găsi la New York e preferabil să renunțe. Cât despre lumină, ea nu e lumina din Orient, care amestecă mizeria și poveștile din "o mie și una de nopți", și nici lumina mediteraneană, caldă, senzuală, feminină. E o lumină care amuțește rânjetul morții, fără să-l ascundă. Apolo însuși, în această lumină, s-ar fi înfășurat în șerpi ca și Coatlicue, în loc să omoare Pythonul. Și, poate, nu atât colibele alcătuite din ramuri legate cu ajutorul lianelor m-au făcut să-mi amintesc
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
și califul Omar care, după ce a poruncit ca toate papirusurile din biblioteca de la Alexandria să fie folosite drept combustibil pentru băile publice, a ordonat, cu un raționament rămas celebru, incendierea a ceea ce scăpase... Mai putem visa pe ruine? Dar lumina amuțește totul. În ruinele însorite de la Uxmal, Mexicul îmi arată din nou cele două brațe ale universului. despre ruine Se zice că grija acordată ruinelor e o problema de pietate, de respect pentru trecut, pentru înaintași. În realitate, ipocrizia asta e
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
e plăcut. Simt că nu sunt singurii care au probleme. Da’ cine are probleme? spuse Ashling agitată. Clodagh părea încurcată. —Nimeni. Dar chiar te invidiez! explodă ea dintr-odată. Ești singură, începi o nouă slujbă, toată agitația aia. Ashling a amuțit. Pentru ea, viața lui Clodagh era raiul pe pământ. Un soț arătos, devotat, care conduce o afacere de succes, o casă frumoasă din cărămidă roșie în Donnybrook, nimic altceva de făcut toată ziua în afară de a băga niște paste la microunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pe singura fereastră a fațadei și am dat de un întuneric beznă. Apoi de dincolo de ușă se auzi o voce bărbătească și blândă: — Da? Cine e? — Poliția din Los Angeles, domnule Gilfoyle. În legătură cu Elizabeth Short. Fereastra se lumină, iar muzica amuți. Îmi deschise un bărbat înalt și durduliu, cu ochelari fumurii, care mă invită înăuntru. Tipul era imaculat. Purta o cămașă sport vărgată și pantaloni. Camera însă arăta ca o cocină: peste tot era praf și murdărie, iar o armată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de amenințarea agentei Watson că Îi va rupe mâna domnului Reid dacă nu se calmează. Domnul Reid urlă de durere. Vasul de război strigă: — Charlie! Pentru numele lui Dumnezeu, oprește-te! Agentul Watson spuse ceva foarte neprofesional, după care toată lumea amuți. Mașina de patrulare porni pe Andreson Drive, Însoțită de zgomotul ascuțit al sirenei. Logan era așezat pe scaunul din dreapta șoferului, cu fața pământie și umedă, cu mâinile Înfășurate În jurul stomacului și dezvelindu-și dinții la fiecare groapă sau denivelare. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cutii Întregi de materiale printate pe hârtie lucioasă de calitate, sub banca pe care stătea computerul. Femei și copii: mai mult copii. În dormitor găsiră o cameră video de ultimă generație. De jos se auzi un zornăit și dintr-odată amuțiră cu toții. Scârț. Și ușa din față se deschise. — Dunky? Poți să-mi dai o... Cine naiba ești tu? Logan Își vârî capul În jos, pe scări, pentru a vedea o femeie gravidă, Îmbrăcată Într-o haină de piele neagră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sparte. Acum se părea că au ca țintă fetișiștii. Deja se Îngroșa gluma. Scandau și strigau insulte În direcția tribunalului: bărbați, femei, părinți și bunici, toți strânși la un loc, cerând sânge. Mai lipseau doar furcile și torțele. Apoi mulțimea amuți. Ușile mari de sticlă de deschiseră În lături și Sandy Moir-Farquharson ieși În ploaie. Gerald Cleaver nu era cu el: În nici un caz n-avea de gând poliția din Grampian să-l lase pe Cleaver pradă acelei mulțimi, indiferent cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de parcă până atunci, necunoscând anumite lucruri, micuțul ar fi suferit o nedreptate. El așteptă cu răsuflarea tăiată, iar maestrul de arme puse sabia deoparte. Silius vorbi: — Știi cine era acea Julia care a murit așa? Era mama mamei tale. Băiețelul amuți. Nimeni nu vorbise vreodată în fața lui despre bătrânii din familie, iar el își imaginase că toți erau morți de mult. Tribunul tăcu o clipă, pentru ca el să înțeleagă bine, și încheie dur: Și știi de ce merita onoruri imperiale? Pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
singura fiică a lui Augustus, mama ta, a fost exilată pe insula Pandataria, apoi fiind trimisă să moară la Rhegium. E o cruzime pe care n-o pot înțelege. — Pandataria e o insulă foarte frumoasă, răspunse surprinzător Agrippina, iar Gajus amuți. A fost construită de tatăl nostru, Agrippa. Nu spuse însă că de foarte mulți ani ea nu putea merge acolo. Chipul ei frumos era slăbit, gâtul subțire, sub pielea căruia se ghiceau venele, dar ea continua să zâmbească. — E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răspundea chemării stelelor aprinse. Îl vedeam lângă mine, un colos de frumusețe. Vocea? Ce voce... tenor, cântăreț al frumuseților din vise, nu din viață... Cânta și plângea noaptea de-afară, cânta și tremurau stelele de dorul lor nemărturisit, cânta și amuțea zgomotul roților, pentru că trenul plutea prin văzduh, cânta și iubea... Dumnezeule, cum știa să iubească... Un nod mi se oprise În gât, ca să-mi Împiedice Îmbrățișarea pe care aș fi vrut să i-o dau În ciuda tuturor, În ciuda Timpului. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o veți acuza că râde prea mult. Da, e hotărâtă să nu plângă În văzul nimănui. Nu vrea să știe ce-i acela plânsul. Numai atunci când va fi sus, pe vârful muntelui, și va privi cerul, o să credeți că a amuțit. Ea atunci caută... caută sensul zării, al cerului, al marii iubiri... Oare va reuși să găsească ceva? Oare va mai putea iubi? Zuluf 20 septembrie 1963 P.S. Povestea fulgilor de zăpadă. Rătăcit prin aer, fulgul de zăpadă rămăsese singur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Se întoarse apoi către patron: - Acela este locul unei infracțiuni. Nu o curățați și nici nu spălați podeaua din preajma ei. Și mută-le pe doamne la altă masă, vorbi ea răspicat arătând ea către cele patru femei, care pe moment amuțiseră. Dispăru apoi în lumina orbitoare a soarelui de afară. Capitolul XVI Își vedea soțul plângând. Lacrimile mari ale părerii de rău că a trebuit să „termine mariajul”. Să termine mariajul. La fel cu a scoate gunoiul. Sau a plimba cățelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
sufragerie. - Mamă, dă-mi banii! - Taci din gură, mă uit la televizor. Într-o zi când efectua un număr la Abracadabra, băiatul observă un bărbat slab și foarte sobru care intră în magazin. Pe măsură ce se apropia de Caverna Magică, toată lumea amuțea. Era un magician foarte faimos, aflat pentru prima dată la Tropicana. Era recunoscut atât prin temperamentul său, cât și prin iluziile sale macabre. După spectacol, magicianul îl chemă printr-un gest pe băiat și făcu un semn din cap spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pas normal spre ieșirea principală. Aranjânu-și cravata și închizând nasturii jachetei, făcu un semn scurt către orchestră. Imediat, se auzi o bătaie de tobe. Să înceapă spectacolul, se gândi el. Pe măsură ce înainta spre mijlocul ringului, zâmbind larg, publicul începu să amuțească. Se opri în exact în centru, o dată cu bătaia tobelor. După un moment, rămaseră doar două reflectoare aprinse, poziționate exact pe el. Deși îi spusese lui Katherine că avea nevoie de luminile principale, tot avu un scurt moment de pierdere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
public. Bang. Kara tresări la sunetul surd al unei tobe uriașe, care se împrăștia prin cort. Luminile se estompară, apoi se stinseră complet, aruncându-i pe toți în întunericul fragmentat pe alocuri de luminile roșii care marcau ieșirile. Bang. Mulțimea amuțise instantaneu. Bang... Bang... Bang. Toba bătea rar. Se simțea în piepturi. Bang... Bang... Lumina strălucitoare a unui reflector izbucni în mijlocul ringului, luminând actorul are îl interpreta pe Arlecchino, îmbrăcat în costumul său cu model de tablă de șah, cu pătrățele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spus cât de mult îți place Cirque Fantastique. Cred că ar trebui să dai o probă. - Chiar și dacă aș face asta, am o problemă personală. Mam... - Mama ta, o întrerupse Rhyme. - Exact. - Am avut o discuție cu Jayene. Femeia amuțise. Rhyme continuase: - Hai să își spun o poveste. - O poveste? - Eram șeful Departamentului de Criminalistică aici, în New York. Slujba presupunea toate rahaturile administrative, îți dai seama. Dar chestia care îmi plăcea mie cel mai mult și la care mă pricepeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
porcărie! Domnul Sunt-Al-Dracului-De-Perfect te înșală? Leigh, scumpo, din nefericire pentru amândouă, știu exact ce simți acum. Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că el, de fapt— — Nu el mă înșeală pe mine, Emmy, eu îl înșel pe el. Cu asta amuțiră amândouă vreo treizeci de secunde. Emmy arăta de parcă îi dăduse cineva în cap, avea chipul schimonosit de atâta stupoare și încerca din răsputeri să înțeleagă ceea ce tocmai auzise. — Tu îl înșeli pe Russell? — Da. De fapt, nu. Nu acum. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe amândouă. Celelalte se întoarseră și se uitară la ea așteptând. — Deci, încă nu sunt toate lucrurile puse la punct — și probabil n-ar trebui să spun încă nimic — dar mai mult ca sigur mă mut la Los Angeles. Toate amuțiră. Era o plăcere s-o vezi pe Leigh înghițind în sec și pe Emmy cu gura căscată. Ce-ar trebui să facă o fată ca să i se acorde puțină atenție? se gândi Adriana. — Cum? — De ce? — E vorba de Toby? — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în chiuveta de inox, mâinile abandonează buretele dezinfectant, simt în nări mirosul clorurii de amoniu... Asistenta îi dă compresele sterile să se usuce, sora instrumentară îi leagă halatul. Este o liniște neobișnuită în jur, o liniște de persoane care au amuțit. Un asistent pe care îl cunosc bine trece prin fața ușii, ni se încrucișează privirile, a lui coboară imediat în jos, pe pașii de cauciuc. Acum Ada a ieșit în prag. Ada care nu s-a căsătorit niciodată, care are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Nu, nici dacă i-aș fi povestit aventura mea erotică nu m-ar fi crezut. M-am gândit la unele scene de sex văzute la cinema, imagini osé care, în întunericul sălii, se prăvăleau de pe ecran în trupurile noastre. Ea amuțea, înceta să mai respire. Eu mă agitam stânjenit pe scaun. N-o fi chiar așa de proastă să creadă că se poate cu adevărat face sex în felul ăsta ? Dar atunci când ieșeam din sală, ea era absentă, ca o figură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îi apărea în minte și cea a lui Rosario, care-l lua și ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în colțul unei sofale și privind mai jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de oțel coborât parcă de sus m-a ținut drept. Am așteptat o reacție. Voiam ca stomacul să-mi ceară de mâncare. Am sperat că o să mi se ridice părul pe ceafă. Dar a fost în zadar. Jurnalul Annei mă amuțise. Aceste ritualuri și obiecte pe care mi le aminteam doar pe jumătate nici măcar nu-mi făceau pielea de găină. Am așteptat până când credincioșii și-au strigat ultimul amin și au început să își dea jos șalurile de rugăciune, apoi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]