3,631 matches
-
telespectatorii cer tot mai mult risc, și mai multă emoție - plescăi din limbă vădit nemulțumit: Noi suntem însărcinați să-i aprovizionăm cu o mare parte din aceste riscuri și emoții. Nené Dupré rămase un timp nemișcat, ca și cum s-ar fi amuzat observând cum se lăsa întunericul și luminile campamentului se aprindeau una câte una, dar după ce chibzui pe îndelete la cele spuse, se întoarse spre interlocutorul său și spuse: — Pare șocant. Te știu de opt ani, dar îmi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
al doilea etaj mă opresc să privesc, pe fereastra de la casa scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume la care mă uit și constat cu uimire că blocul crește adăugînd la fiecare oprire de-a mea un nou etaj. Mă amuză jocul ăsta și așa uit pentru o clipă senzația de sufocare și loviturile accelerate pe care le simt În tîmple. El Îmi deschide. Se bucură de cîte ori mă vede. Așteaptă să-i aduc vești de afară. Schimbăm cuvinte banale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de rîs Într-o cameră de gazare. Treceam În centru fără să știm că ne aflăm Încercuiți de toți ochii aceia amuzați, mereu amuzați de tumbele, de giumbușlucurile noastre cînd gîdilam cerul pînă la demență cu perucile noastre ca niște imense comete oranj. Nu e nici o exagerare În acest tablou În care liniile și culorile vin să se așeze singure, găsindu-și orbește drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
orice situație Îmi va fi frică de moarte, dar logic vorbind, cred că e mai ușor să mori cînd nu mai Întrevezi nici o bucurie. Ce vă supără la Înmormîntări? Faptul că mortul nu aude discursurile superbe care l-ar fi amuzat cînd mai era În viață. Dacă ați compătimit sau ați urît pe cineva și aflați că a murit, ce faceți cu ura sau cu compătimirea dumneavoastră față de acea persoană? Cred că dispariția obiectului care mi-a declanșat ura anulează sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aranjat ceva nu mai vine Înapoi ce-i prost); domnul acela bătrîn Își scoate pipa și-o bate nervos În podul palmei, Îl urmărește o imagine dintr-un film țucigașul Își ia servieta diplomat și se grăbește să prindă avionul); amuzat de forfota cosmopolită din jur, tipul ăla slăbănog zîmbește În gol de parcă ar interpreta un mesaj de pe altă planetă; doamna corpolentă Își scoate din cînd În cînd călcîiele din pantofii prea strimți țradiază se crede deja acolo Înconjurat de ziariști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văzut că avea un cap lunguieț fără păr, o față arsă de băutură și zâmbea exact ca moartea, cu dinți perfecți. În loc de ochi avea două linii roșii, fine, care se deschideau repede, lăsând vederii luciri albastre de oțel. Se uita amuzat la mine. - Tremură domnișoara? Așa se întâmplă când te-ai amuzat. Priveam fix, fără să spun un cuvânt. Apoi el s-a uitat sub pat să vadă dacă cineva se ascunsese acolo. I-am dat banii pe care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de băutură și zâmbea exact ca moartea, cu dinți perfecți. În loc de ochi avea două linii roșii, fine, care se deschideau repede, lăsând vederii luciri albastre de oțel. Se uita amuzat la mine. - Tremură domnișoara? Așa se întâmplă când te-ai amuzat. Priveam fix, fără să spun un cuvânt. Apoi el s-a uitat sub pat să vadă dacă cineva se ascunsese acolo. I-am dat banii pe care i-a numărat atent, i-a pus în buzunar, apoi a deschis trusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
La câteva mese erau așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru Nina și pentru el o bere. Nina scosese o cutie cu un cărăbuș de picioarele căruia legase o ață roșie. Se amuzau amândoi de încercările cărăbușului de a zbura și mai sus, așa legat cum era de picioarele de dinapoi. Nina îl arunca în aer, silindu-l să încerce să zboare sus, cât mai sus, și să atingă tavanul. După câteva sorbituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
restaurant, Dudu nu încetase să se gândească serios la Nina. Își petrecuse chiar noaptea croind și cusând o bluză bleumarin pentru Nina. Dar avusese nenorocul să dea peste tatăl ei, despre care nu putea să știe dacă era iritat sau amuzat de vederea lui. Ar fi vrut să-l distreze puțin cu acrobații de circ, pentru că își amintea că la filmări avea momente de veselie când se lăsa ușor înduplecat de inventivitatea artiștilor cu darul improvizației. Până la urmă, domnul Fischer îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de eliberare. În sinea mea mi-am spus că niciodată nu-l voi mai lăsa liber în sufragerie. Treptat, atmosfera din sufragerie s-a destins și oamenii au izbucnit într-un hohot de râs, începând să vorbească între ei - păreau amuzați de spaima trasă de mine și mai ales de sfârșitul fericit. De la această întâmplare s-a semănat în mine sămânța neliniștii - m-am hotărât să-l țin pe Sucki închis mai bine decât să risc să-l pierd, acordându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în fiecare seară la masa noastră, în razele lumânărilor. Umplu o foaie nouă cu cifre, încercând să-mi spăl fața în lumina matematicii. Veghez nopțile până dimineața. Aud pași de dans în jurul nopții și e tot timpul cineva care se amuză lângă pian. Cineva zboară în sufragerie. Vocea din cap șoptește: „Înțelegi? Ești aici? Adevărat?“ Mă scol, deschid ferestrele, văd din nou „zorii trandafirii“. Aștept, până când primesc un pumn cu pene de răcoare peste față. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
coincidență, șopti el tragic, ridicând din umeri și lăsându-și în jos colțul buzelor. Nota unu fusese deja pusă, prețul fusese plătit, dar Takadjiev care stăpânea la perfecție limba rusă s-a folosit pur și simplu de situație ca să-și amuze colegii, să se binedispună pe sine și chiar pe profesorul de literatură rusă căruia îi plăcea să râdă, deși era foarte sever la note. Acestea erau punctele în care potcoava clasei se întâlnea cu capul pe care-l formam noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
tăcea și, mutându-mi, prin această tăcere, privirea dinspre bilet spre sine, își desfăcea mâinile larg, își pleca pe un umăr capul și-mi zâmbea cu zâmbetul lui plângăreț care voia să spună că acest preț ridicat al biletului îl amuză atât de mult pe el, Stein, încât nici nu mai are putere să se indigneze. Uneori, când veneam la Stein, îl găseam alergând înfrigurat pe picioroangele lui. Era în mare grabă și se bărbierea, într-un continuu du-te-vino între baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de masă și schimbă scrumiera. Credeți că se va întâmpla ceva cu domnul comandat Pop? întrebă el într-o doară, ca și cum subiectul nu-l interesa de loc ci, numai așa de dragul conversației, se interesa. Toma se distra. Curiozitatea chelnerului îl amuza teribil iar insistența cu care încerca să confirme vorbele ce circulau prin orășel era dezarmantă. La început fu tentat să-l lase să fiarbă în suc propriu dar apoi își dădu seama că dacă nu-l lămurește, face mai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zâmbet, nu părea să se sinchisească prea mult de asta. Fiindcă nu-și putea permite să bea vârtos, își omora timpul numai gustând pălinca. Se gândea la ale lui și trăgea cu urechea la discuțiile celor de la mesele învecinate. Îl amuza graiul ardelenesc în care minerii se plângeau de greutățile lor. Așa aflase că exploatarea lemnului era o îndeletnicire apărută abia de curând în părțile acelea. Adevărata bogăție a munților ce înconjurau mica localitate era aurul care se găsea din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr-un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu-n alt desen. În măsura În care aparențele nu Înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ieri, e istorică, vine din vremea lui papură vodă, acum pare că suntem solidari unii cu alții, dar mâine vom începe să fim la cuțite, iar pasul imediat următor va fi războiul deschis, discordia, confruntarea, în timp ce ei, acolo afară, se amuză la adăpost de pericol și fac pariuri în legătură cu timpul în care vom reuși să rezistăm, va fi drăguț cât va dura, da, domnule, dar înfrângerea e sigură și garantată, de altfel, să fim rezonabili, cui i-ar trece prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comunicare ministrul de interne la ora șase, repetăm, o comunicare către țară va face, la ora șase, ministrul de interne, ambiguitatea 1 acestei ultime formulări nu trecu neobservată de prim-ministrul, care, timp de câteva secunde, surâzând gândurilor sale, se amuză imaginându-și cum naiba ar reuși o comunicare să facă un ministru de interne. Poate că ar fi reușit să ajungă la vreo concluzie folositoare pentru viitor dacă, deodată, mira fixă a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
obiecție dacă ar fi spus că tablourile mele sunt proaste, dar n-a zis nimic... absolut nimic. Și tu, Dirk, te încăpățânezi să mai spui povestea asta, zise nevastă-sa. Era cu atât mai jalnic, cu cât mai degrabă te amuza figura ridicolă pe care o făcea olandezul decât te înfuria felul brutal în care îl tratase Strickland. — Sper să nu-l mai văd niciodată în ochi, zise dna Stroeve. Stroeve zâmbi și dădu din umeri. Deja își recăpătase buna dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întreruperi. Niciodată nu spunea vreun lucru inteligent, avea o vână de sarcasm brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora, iar când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca jurând că n-o să-i mai vorbească în viața lui. Dar era la Strickland o forță solidă care-l atrăgea pe olandezul gras, în ciuda voinței lui, așa că se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de ce mă suporta Strickland. Relațiile noastre aveau ceva ciudat. Într-o bună zi mi-a cerut să-i împrumut cincizeci de franci. — Nici prin cap nu mi-ar trece una ca asta, i-am răspuns. — De ce nu? — Nu m-ar amuza. — Te rog să mă crezi că sunt groaznic de strâmtorat. — Puțin îmi pasă. — Nu-ți pasă dacă mor de foame? De ce mi-ar păsa? l-am întrebat la rândul meu. S-a uitat lung la mine trăgându-se de barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sinceritatea pasiunii lui îți stârnea compătimirea și înduioșarea. Nu-mi venea deloc greu să înțeleg sentimentele nevesti-sii pentru el și mă bucuram că afecțiunea ei e atât de tandră. Dacă ar fi avut cât de cât umor s-ar fi amuzat văzând cum o așeza el pe un soclu și o adora cu o idolatrie atât de sinceră. Dar chiar și dacă râdea nu putea să nu fie încântată și emoționată. Era îndrăgostitul constant și cu toate că ea îmbătrânea și-și pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici n-o bagă în seamă, dacă era agresivă, nu făcea decât să râdă. Când Strickland, revenindu-și în oarecare măsură, fu mai bine dispus și începu să se amuze râzând de Stroeve, acesta începu să facă anume lucruri absurde pentru a-i stârni râsul. Și pe urmă îmi arunca mie priviri încântate făcându-mi cu ochiul ca să observ că pacientul e într-o formă mult mai bună. Stroeve s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
le citea ca un copil, silabisind șoptit. Mă făcea să mă întreb ce emoții neobișnuite o fi obținând din acele cadențe subtile și alăturări obscure de cuvinte. Dar alteori îl găseam cufundat în lectura romanelor polițiste ale lui Gaboriau. Mă amuzam gândindu-mă că selecția cărților îi dezvăluia în mod plăcut laturile ireconciliabile ale firii lui fantaste. Era întru totul neobișnuit să observi că până și în starea aceea de slăbiciune a trupului nu se gândea câtuși de puțin la confort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acasă. Aveam nevoie de atelier pentru mine. Cred că Strickland e singurul om căruia să fie nevoie să-i spui așa ceva, am comentat eu. Și ce ți-a răspuns? A râs puțin. Știi cum râde el, nu ca și cum s-ar amuza, ci ca și cum ai fi tu un tâmpit fără pereche, și a zis că pleacă imediat. A început să-și strângă lucrurile. Ți-aduci aminte că adusesem din camera lui ce am socotit că i-ar trebui, și i-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]