2,199 matches
-
-se de rîs, Santiago abia putea să țină direcția. Fetele strigau isterice: ne omoară! ne omoară!, dar nimeni nu era convins că ar fi putut muri și cel mai puțin, dintre toți Vlăjganul, care dădu drumul unei serii lungi de anecdote despre moarte, jumătate În spaniolă, jumătate În engleză, ca să poată Înțelege și străinul. În sfîrșit, la o turnantă, Santiago băgă de seamă că automobilul o ia Într-o parte, dar chiar În clipa aceea Vlăjganul spuse poanta unei alte glume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou la pahar, puțin cîte puțin, În timp ce greața și amețeala Îi treceau, pe măsură ce petrecărețul, acolo, În fața lui, Își cobora privirile. Și vorbea În șoaptă. Vlăjganul vorbea din ce În ce mai Încet, băgînd de seamă că Lester Îl privea cu ură; Își termină anecdota În șoaptă și pe fugă, puțin cam tulburat, cîntărind situația: cere Încă un whisky, Santiago intervine, el nu renunță, e servit... Vlăjganul Începu să spună o altă glumă, În șoaptă ce-i drept, fiindcă Încă nu știa cum o să reacționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Vlăjganul Începu să spună o altă glumă, În șoaptă ce-i drept, fiindcă Încă nu știa cum o să reacționeze Lester la noul pahar de whisky, fetele trebuiră să-și apropie urechea de el ca să poată auzi toate amănuntele. Era o anecdotă strașnică, cum?, cum?, Îl Întrebau ele, mai tare! nu se-aude!... Și i-au băgat un par În fund!, Încheie Vlăjganul, ridicînd glasul și făcînd să răsune În tot barul hohotul său formidabil, În timp ce Lester, În față, abia reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumea școlii, este memorabilă Natalia Udrea, celebra NU, care întruchipează pe conducătorul infatuat, rupt de realitate, stăpânit de idei preconcepute, sectar și inflexibil. Starea de insomnie se prelungește, între tic-tacuri se întâlnesc pasaje reflexive, de autoanaliză, dar și crâmpeie de anecdote, povestioare, fapte și întâmplări atipice, cu ecou emoțional. Într-o pagină antologică este povestită o întâmplare cu un cuplu tânăr care se desparte din pricina lipsei de comunicare. Femeia are o aventură în casa părăsită de cei doi, iar fostul ei
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
prin narațiune, un sens suportabil catastrofei. Apoi, povestea se schimbase. Undeva, adevăratele instrumente clinice făcuseră ca studiile de caz să pară colorate și atât. Medicina s-a făcut mare. Instrumentele, imaginile, testele, măsurătorile, chirurgia, farmaceuticele - nu mai era loc pentru anecdotele lui Weber. Și toate aceste terapii literare se transformau în numere de circ și spectacole gotice cu monștri. Întâlnise odată un om care credea că dacă spune poveștile altora, i-ar putea face să redevină reali. Iar poveștile celorlalți îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gustare, șuncă rece cu legume calde. Au vorbit despre vechi cunoștințe și echipe de fotbal. Thaw stătea printre ei fără să scoată un cuvînt. La un moment dat, a fost pomenit Bernard Shaw și a fost rugat să spună o anecdotă despre el. A fost bine primită. După aceea s-a întors împreună cu tatăl lui în mașina cuiva. Acum ploua tare. Se gîndi ce plăcut ar fi cînd o să se întoarcă acasă, să se așeze lîngă focul din dormitor și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Genome: The Autobiography of a Species in 23 Chapters. New York: HarperCollins, 1999. Ridley este un foarte aparte scriitor pe teme științifice, având capacitatea de a fi amuzant, fără să simplifice materialul. Un stil simplu și ușor de citit, amuzant, cu anecdote savuroase și un spirit foarte activ. ———. The Agile Gene: How Nature Turns on Nurture. New York: Harper-Collins, 2003. Cum interacționează genele cu mediul? Ce reprezintă un efect ambiental sau genetic? Ridley își poartă cititorul prin toate aceste elemente complicate, folosind niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vizibil, nu Înțeleg de ce Îmi zdruncin moralul și sănătatea vrînd să mă iau la trîntă cu tata Într-o carte. Dintr-odată nu mai Îndrăznesc să le pun Întrebări despre el. Poate că mi-ar furniza totuși o grămadă de anecdote. Madeleine mi-a spus Într-o zi: — Era un violent și un neliniștit. Se simțea că trebuia să facă eforturi ca să se stăpînească, să-și canalizeze pornirile. Ți-aduci aminte ziua cînd a fost cît pe ce să te bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
patru trepte o dată. Să fi scăpat oare În ultima clipă de acel profesor de religie scos la pensie, căruia i se dăduse desigur ordin să rămînă la etaj și să nu se mai amestece printre elevi? Acesta e genul de anecdote pe care le culeg scotocind prin mîlul abisurilor mele personale. Au fost mană cerească pentru Zscharnack! Aur curat! Le-am consacrat trei ședințe, ca să ajungem În cele din urmă la această importantă Întrebare: e mai bine să seduci sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ei pe mine, Sunt părinții tăi, Da, sunt părinții mei, într-o noapte s-au culcat și le-a venit cheful, așa m-am născut, când eram mic îmi amintesc că i-am auzit comentând, de parcă se amuzau povestind o anecdotă grozavă, că el, în momentul respectiv, a fost beat, Cu vin sau fără vin așa ne naștem cu toții, Recunosc că e o exagerare, dar mi se pare respingător că tatăl meu a fost beat când m-a zămislit, e ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dintr-un manual de tip „ajută-te singur“. „La mine sau la tine?“, bîlbîie el, la care femeia Îi replică: „Ei, dacă e așa mare bătaie de cap, s-o lăsăm baltă!“ Chiar și Farkas rîde alături de toată lumea la această anecdotă spusă și răs-spusă. Chestia cea mai nostimă, spune Paulee serios, este că l-a sunat după aia și l-a invitat la prînz și nu știm ce s-a Întîmplat! Toată lumea se Întoarce către Frakas, care, reluînd cercetarea asupra meniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
literară din epoca imediat postbelică: „Pentru a sfîrși cu acest deziderat factice al criticei române, trebuie să rostim sentințe hiperbolice la fiecare volum ce apare într-un suficient număr de pagini și cu textul neîntrerupt decît de numerotarea capitolelor aceleiași anecdote”. Romanul e respins nu în principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
suie treapta ultimelor lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-a transformat pentru a redeveni ceea ce a fost: poezie, în care fiecare frază are valoare de vers. Epopeea de odinioară se bizuia însă pe anecdotă. Azi toate anecdotele sînt știute dimpreună cu dezvoltările, surprizele și posibilitățile lor toate. De aceea nimeni nu se mai interesează în roman (și teatru) de subiect”. Sînt declarate depășite, pe rînd, „literatura în contrasens, nelogică și fără temă centrală”, practicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-a transformat pentru a redeveni ceea ce a fost: poezie, în care fiecare frază are valoare de vers. Epopeea de odinioară se bizuia însă pe anecdotă. Azi toate anecdotele sînt știute dimpreună cu dezvoltările, surprizele și posibilitățile lor toate. De aceea nimeni nu se mai interesează în roman (și teatru) de subiect”. Sînt declarate depășite, pe rînd, „literatura în contrasens, nelogică și fără temă centrală”, practicată de pe la 1910 de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de clișeul arătat; restul se va mai delecta mult timp cu volume de sute de pagini. De altfel, în zilele noastre se observă chiar în roman o tendință de sintetizare (subl. a.)”. Romanul-poem, concentrat, fragmentarist și fantast, antimimetic, lipsit de „anecdotă” realist-tradițională - acesta e modelul romanesc al lui Vinea, „aplicat” în Paradisul suspinelor. Autorul nu va ignora epicul amplu, chiar cu elemente „social-gazetărești”, dar îl va hibridiza masiv cu elemente de poem estetizant și de basm în Lunatecii. Un experimentalism gidian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dezvăluie însă implicații semnificative. Definirea poeziei ca experiență interioară („stare sufletească”), ca elementaritate și ca evanescență („e un element precum: apa, eterul, lumina”) trimite la ideea purismului nonfigurativ, antimimetic și autotelic: „pentru a fi redată, nu necesită nici obiect, nici anecdotă, nici logică, nici punere în scenă”. Acestea sînt vehicule „depășite”, noii poeți năzuind către poezie „dintr-odată, fără ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții care sînt punctele de întîlnire ale lui Ion Vinea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aici crezul estetic nonfigurativ, antimimetic, foarte apropiat esteticii mistice a rayonismului rus enunțate de pictorul Mihail Larionov: „Lirismul contimporan a încetat de a fi desvoltarea retorică a unei idei, imagini sau simțiri. Poezia nu e nici psihologie, nici logică, nici anecdotă. Elementele acestea erau hapuri cu ajutorul cărora poeții desueți serveau lectorului raza invizibilă. Vrem azi să emitem, din focarul interior, aceste raze, fără tuburi, fără cacheturi, fără prezervative. Ce ne privește dacă un critic sau altul exige încă aceste precauțiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca și „Aliluia...“ - o concesie amuzantă față de radicalismul comilitonilor. Faptul nu a prea fost remarcat de critică. Dedicată „lui Jacques” (Costin), proza e un scenariu demitizant, ale cărui victime sînt Hamlet („mare amator de psihologie minuțioasă, de stil hipersensibilizat, de anecdote cu tîlc, de povestiri de caracter....”) și Logica (alias prințesa Silvia Logica). Rațiunea și atitudinile înalte sînt din nou personificate și demistificate în cadrul unei teatralizări grotești, absurdist-deconstructive. Și aici întîlnim obsedantul topos al spînzuratului (simbolul „vechii lumi”/„vechii arte” care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o notă la volumul Opere II, Elena Zaharia-Filipaș consideră că textul i-ar aparține scriitorului englez Logan Pearshall Smith, fiind „probabil tradus de Vinea”; de fapt, avem de-a face cu o farsă, o subversiune programatică la adresa vechilor idoli: Logica, Anecdota, Capodopera. Vinea nu va trece niciodată dincolo de această limită. Ca și prozopoemele antebelice ale lui Adrian Maniu („Prințesa Limonata“) sau Emil Isac („Protopopii familiei mele“), textele de față arată - dacă mai era nevoie - faptul că prima avangardă este un „mutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mitul” „Absint anonim“, evadarea onirică din realitate e provocată de magia absintului, viața e cînd vis, cînd film (analogia dintre cinema și visul modern...), iar decorul este un „Cosmopolis” citadin, cu jazz, baruri luminate electric și lupanare de lux. Refuzul „anecdotei” (al epicii) și al figurativismului tradițional, permutarea și mixarea abracadabrantă a realului cu imaginația dezlănțuită sînt însoțite de persiflarea urmuziană a oricărei „morale” de final: „Singurul lucru stabil și precis: că ați citit aceste rînduri și ați așteptat morala. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
e sortit să pregătim cu o sută de ani mai înainte cărțile și legile, pentru ca atunci, la vremea potrivită, nevoile și gusturile să fie altele!” (nr. 62). Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei folclorică Refuzul „logicii” și al „anecdotei”, adîncirea în interioritate și subconștient, respingerea „imitării naturii” în favoarea „creației autonome” (nonreferențiale) sînt elemente care îl apropie pe Ion Vinea de abstracționismul cubist și constructivist, fapt evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sub presiunea „stilului nou al planetei unificate”, posibilitatea construcției unei tradiții (moderne) universalizabile prin intermediul acțiunii unei elite independente și novatoare, pornind de la necesitățile „colective” și de la filonul artei noastre populare „fără subiect”. Nevoia de ancorare a nonfigurativului modern („arta fără anecdotă”) într-o tradiție premodernă balcanică - în cazul de față, musulmană - e afirmată în parabola euristică din „Promisiuni“, sub forma unui dialog între Hamlet și Polonius: „Mohamet a interzis credincioșilor reproducerea chipului omenesc și porunca lui s-a extins asupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oprim însă asupra unui alt articol programatic, „Promisiuni“ (în Contimporanul, an III, nr. 50-51). Dintru început este afirmat - în spirit avangardist - caracterul „internaționalist” al spiritului novator: „Există astăzi, la noi, un public impozant, pătruns de adevărul elementar al artei fără anecdotă, cucerire esențială a secolului care-și fixează astfel un propriu stil. Și mai există, mai presus de vrăjmășiile impotente ale ceasului, o internațională a publicațiilor de avangardă din întreaga lume, creînd deasupra granițelor o atmosferă de emulație (...) care va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prezentat de Constantin Brăiloiu. Un pasaj se referă la „evoluția constructivistă” a compozitorului, apreciat pentru „primitivismul” nud: „La urmă, «colindele românești» al căror titlu îl înțelegem mai mult ca pretext. Ele înseamnă evoluția marelui compozitor de la mecanica amplă, lipsită de anecdotă și melodie a modernilor de pînă mai eri la primitivismul lipsit de ascunzișuri al contimporanilor celor mai recenți. Constructivismul distilat pînă la cristale. Ne-au amintit Petrușka a lui Stravinski, Poèmes de cairelle ale lui Milhaud etc.”. În numărul 50-51
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii lui Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom Mix, de pildă, e călărețul - peisajul străbate ecranul animat cît e nevoie de dînsul”. În Chaplin, reputatul cineast britanic este așezat de către B. Florian într-o descendență filozofică pe cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]