1,180 matches
-
legăturii sociale. La fel, Simmel (1897) căuta să descopere cum se mențin formele (sociale). După el, acestea se cristalizează în monumente, obiecte, practici, proceduri, instituții, pe scurt, se obiectivizează. • Criteriile De atunci, această problemă a fost mult aprofundată de sociologia anglo-saxonă a profesiilor (cf. Dubar și Tripier, 1998, Heinich, 1991, pp. 34-35), care a studiat cele mai suple forme de activități (hoț, delincvent...) și pe cele mai structurate (medici, profesori, juriști, jurnaliști etc.). Criteriile profesionalizării sunt următoarele: existența unei structuri asociative
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sparge capetele sau a le număra)". Relațiile publice au perimat această butadă a lui Kipling, impunînd al treilea mod de dirijare a omenirii comunicarea. Nu orice tip de comunicare, ci acea informare comprehensivă și securizantă care este la originea expresiei anglo-saxone de Public Relations (J. Chaumely & D. Huisman, 1989: 3). De fapt relațiile publice semnifică pe de o parte: • informație totală (și nu este deloc întîmplătoare utilizarea în Franța a sintagmei "maison de verre"), iar pe de altă parte • relație comunicativă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Fotinos, 1995) și cercetări în desfășurare care tratau direct "violența în școală" (Charlot și Émin, 1997) sau o temă care, treptat, i se va alătura: hărțuirea între colegi la școală sau school bullying, topică omniprezentă în Europa de Nord și în lumea anglo-saxonă o dată cu lucrările lui Olweus de la începutul anilor șaptezeci (Olweus, 1978 și Olweus, 1993), care ieșea din aria violenței școlare, dar care își va anexa curând tema. Totuși, instituțiile europene vor juca un rol important în extinderea cercetărilor și constituirea unui
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
un "mă-ta" bine țintit pentru ca acest mecanism să se declanșeze. Climatul clasei resimte puternic acest fapt. Oricum, la ce ne-ar folosi, în banalitatea acestor "insulte", o caracterizare penală? să-i trimită pe elevi la tribunal? La fel, elevii anglo-saxoni (Blaya, 2001) sunt foarte sensibili la porecle, considerate o adevărată violență. Se va crede, bineînțeles, că faptele acestea mărunte n-au nici o importanță și că a le înregistra ca violență însemnă o supracalificare a lor, că e vorba de un
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
este că de prea multe ori ignoră circumstanțele care produc problema (Bronfenbrenner, 1979). Pe de altă parte, această literatură este bazată în cea mai mare parte pe lucrări referitoare la țările cele mai dezvoltate de pe planetă, majoritatea studiilor fiind nord-americane, anglo-saxone și nord-europene, fără a omite Australia și, mai puțin frecvent, Japonia (Mojita, 2001). Ceea ce ne conduce la două întrebări pe care le vom examina succesiv: are școala un rol în construcția violenței în școală? Iar factorii de risc evidențiați în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
1985), iar Denise Gottfredson continuă, de atunci, să aprofundeze aceste cercetări. Ancheta de victimizare realizată de soții Gottfredson în 1985 este la originea unei încrucișări conceptuale și empirice între cercetările criminologice și literatura despre "efectul școlii". Această literatură de origine anglo-saxonă caută să măsoare și să înțeleagă diferențele de performanță între unitățile școlare (Forquin, 1983; Grisay, 1993; sau sinteza in Gottfredson, 2001, p. 68 passim). Ea ține cont atât de variabilele sociale, cât și de factori precum mărimea școlilor sau a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
realitate, se măsoară dacă o școală este sau nu una cu risc de violență (Waxman et al., 1992). Contrar celor afirmate de Fillieule (2000) și, într-o altă manieră, de Roché (1996), literatura internațională în special referința lor principală, literatura anglo-saxonă dovedește cu o mare majoritate influența sărăciei asupra violenței în școală, atât, cum am văzut, la nivelul indivizilor, cât și la nivelul agregat al unităților școlare. Studiile asupra acestui aspect sunt nenumărate și în mare măsură convergente (printre anchetele cele
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mondiale asupra violenței în școală. Cele expuse anterior se bazează pe cercetări desfășurate mai ales în țările cele mai dezvoltate ale planetei și, trebuie s-o spunem, din motive adesea legate de mijloacele financiare acordate cercetării, pe lucrări nord-americane și anglo-saxone. De unde o primă întrebare: factorii de risc evidențiați în țările din Nord sunt explicativi și pentru țările din Sud? Dacă, de exemplu, sărăcia este adesea identificată ca un factor de risc important atunci când intră în combinație cu alți factori, atunci
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
au fost cîndva. M-am concentrat asupra termenilor folosiți în legătură cu narațiunile verbale mai curînd decît cu cele non-verbale: cred că această prejudecată reflectă prejudecățile naratologiei înseși. M-am străduit să nu neglijez vreo direcție importantă: m-am inspirat din tradiția anglo-saxonă inițiată de Henry James și Percy Lubbock, tradiția germană venind dinspre Lämmert și Stanzel, formaliștii și semioticienii ruși, structuraliștii francezi și poeticienii din Tel Aviv; am luat în seamă studiile naratologice scrise de lingviști, psihologi, antropologi, istorici și cercetători ai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
discordanța dintre performanțele sau starea subiectului și ceea ce se așteaptă de la el ca membru al unei colectivități sau ceea ce așteptă el însuși de la sine (Rusu și Carantină, 1993). Retardarea (întârzierea) mentală este un concept larg utilizat mai ales de către autorii anglo-saxoni. După A.S.Reber (1985), el este folosit „pentru definirea tuturor formelor de activitate intelectuală generală situată semnificativ sub medie și se stabilește exclusiv pe baza coeficientului de inteligență (Ceobanu, 1996). 1.1.Categorii de copii cu dizabilitate mentală scurtă prezentare
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.189]. Ideea de societate închisă, de clan, de segregație nu s-a potrivit niciodată cu spiritul capitalei franceze. Mediile pariziene sunt mult mai primitoare și mai deschise decât cele străine și, în special, decât cele anglo-saxone. Totuși, Alphonse Dupront [p.1450] interpretează ospitalitatea franceză că un fals, în spatele căreia nu se află decât o indiferență față de străini. "Leș femmes leș plus riches du monde doivent venir à Paris, et y séjourner, pour être reconnues femmes" [Juin
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care permite constatarea rapidă a adulterului condiție de obținere a unei decizii legale. Toate detaliile sunt bine regizate, inclusiv invitarea rudelor și a portăresei în calitate de martor. Astfel, adulterul și în special lipsa unei legi asupra divorțului în Franța (spre deosebire de țările anglo-saxone) pe parcursul aproape întregului secol al XIX-lea schimba schemă, intrigă romanesca și relațiile dintre personaje. În această perioadă de tranziție, de prefaceri rapide, de ascensiuni grăbite, rolul și destinul femeii se schimbă decisiv. 2.2. Stratageme de afirmare ale Parizienei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
putere și eventual abuzează de monopolul violenței legitime, rămâne până astăzi condiția necesară a ordinii democratice. Fără un atare stat, societățile nu pot sparge cercul violenței mimetice (René Girard), rămânând pradă sigură interminabilului bellum omnium contra omnes (Hobbes)2. Tradiția anglo-saxonă în istoria liberalismului privilegiază, deși britanicii și americanii au oferit la rândul lor o gândire politică și morală liberală fără de care modernitatea ar fi greu de imaginat, o altă interpretare a emergenței modernității democratice. Conform acestei „lecturi”, piața liberă ar
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
eroismul, chiar educația (același, în Lectures on Jurisprudence); statul, proliferant prin însăși logica sa internă, trebuie limitat în mod consecvent, fiindcă, deși e indispensabil, poate fi nociv dacă e scăpat din frâul mecanismelor limitative intermediare (checks and balances). Potrivit multor anglo-saxoni, societatea bună se construiește pe baza unui problematic (și teoretic, și practic) „principiu foarte simplu” (John Stuart Mill: one very simple principle). Acesta este deseori de natură morală sau juridică, dar poate fi conceput și aplicat fără a fi nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de nuanță analitică. John Gray crede și el că liberalismul are două fețe. Dar, așa cum vedem în recenta sa carte ce apare acum în traducere românească, aceste două fețe sunt cu totul altfel definite, ca o dihotomie în interiorul direcției politico-morale anglo-saxone. Respectând alegerea autorului, voi rămâne în cele ce urmează în interiorul sistemului său de referințe, ceea ce are și avantajul suplimentar al conciziei. Cu toate acestea, din ceea ce am arătat până acum, vom reține că am putea număra deja mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
asemenea confuzie conceptuală și aritmetică merită lămurită întru câtva, fie și foarte succint. 1. Autorultc "1. Autorul" John Gray este profesor de istorie intelectuală și gândire politică a modernității târzii la London School of Economics and Political Science (LSE), instituția anglo-saxonă cu cea mai prestigioasă tradiție în domeniul teoriei economice și sociale, întemeiată în 1895 de socialiștii fabieni, punct obligatoriu de trecere pentru elita savanților, oamenilor de afaceri și politicienilor din Regatul Unit, din lumea anglofonă în genere. Gray a studiat
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
apar încă din anii ’70), fiind (auto)critici ale liberalismului mai curând decât doctrine pozitive, care ar putea fi descrise prin ceea ce propun, și nu deduse din ceea ce contestă. Mai mult, e vorba de critici elaborate pe terenul filozofiei politice anglo-saxone, preponderent analitice, și îndreptate împotriva unor liberalisme (anglo-saxone) riguroase până la dogmatism, construite pe același teren. Emblematice sunt astfel atacurile lui Alasdair MacIntyre împotriva lui John Rawls: în cartea sa din 1981, After Virtue 9, MacIntyre respinge în numele dependenței de tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale liberalismului mai curând decât doctrine pozitive, care ar putea fi descrise prin ceea ce propun, și nu deduse din ceea ce contestă. Mai mult, e vorba de critici elaborate pe terenul filozofiei politice anglo-saxone, preponderent analitice, și îndreptate împotriva unor liberalisme (anglo-saxone) riguroase până la dogmatism, construite pe același teren. Emblematice sunt astfel atacurile lui Alasdair MacIntyre împotriva lui John Rawls: în cartea sa din 1981, After Virtue 9, MacIntyre respinge în numele dependenței de tradiție viziunea sistematică a justiției la nivelul instituțiilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
i s-au alăturat în ultimele două decenii, uneori parțial sau temporar, gânditori cum ar fi Charles Taylor, Michael Sandel și, în mai mică măsură, Michael Walzer 10. Dificultatea unei definiri apofatice a comunitarismului sporește și prin prezența altor critici anglo-saxone ale liberalismului nord-american mai radical, uneori acuzat de un fundamentalism al pieței, devenit un fel de sectă justițiară și mizantropă care se reclamă de la genialii Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises, dar pare să nu observe că lumea s-
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sunt întotdeauna necesare (6). Boala nodului sinusal (sindromul bradicardie-tahicardie) Boala nodului sinusal (BNS) este forma cea mai severă a disfuncției de nod sinusal cauzată de incapacitatea intrinsecă a nodului sinusal de îndeplinire a funcției de pacemaker dominant fiziologic. În literatura anglo-saxonă este menționat ca sindrom de sinus bolnav (sick sinus syndrome) . Prezintă ca forme de manifestare: bradicardia sinusală, oprirea sinusală, blocul sinoatrial, ritmul joncțional, fibrilația atrială (FA), tahiaritmii supraventriculare. 31.4.1. Etiologie Substratul este variabil: componentă familială, degenerativă, ischemică, malformații
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Cristian Stănescu, Cătălina Arsenescu Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/91948_a_92443]
-
Fred Strodtbeck (1961). Aceste cercetări sunt îndatorate funcționalismului lui Talcott Parsons, care plasează actorul și acțiunea sa ghidată de valori în centrul analizei sociologice. Seymour Lipset se inspiră din categoriile parsoniene când compară valorile americanilor cu cele ale altor societăți anglo-saxone (1963) și cele ale latinoamericanilor (1967). În același timp, teoria dezvoltării, fondată de economiști, este extinsă pe terenul cultural. Everett Hagen (1964) și alții (ne includem și noi printre ei: Rezsohazy, 1970) subliniază contribuția majoră a valorilor la demararea creșterii
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și conciliile luau decizii prin mandat. Iar în anumite ordine, autoritatea era aleasă. Comunitățile se autoorganizează acolo unde există țărani liberi, ca în Elveția. În Anglia, comitatele și unitățile administrative numite boroughs aveau o tradiție a participării de pe vremea regilor anglo-saxoni. Poate aceasta explică evoluția politică mai puțin agitată din aceste țări. 3. Mănăstirile și catedralele sunt primele care organizează școli. Carol cel Mare, Otto I și Otto al II-lea grăbesc această mișcare. La începutul secolului al XII-lea, Cluny
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
diploma de onoare la Expoziția Internațională de Ceramică organizată de UNESCO la Praga. Din 1930 colaborează cu poezie, studii și traduceri la „Azi”, „Cuvântul”, „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., iar între 1941 și 1945 prezintă la Radio București poeți anglo-saxoni contemporani. După 1960 scrie la „Ramuri”, „Familia”, „România literară”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Contemporanul” ș.a. Debutează editorial în 1945, cu volumul Poezii, însoțit de o prezentare elogioasă a lui Perpessicius. Traduce și alcătuiește antologii din poezia americană modernă și contemporană și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
8 din Iași (2003). În peisajul dinamic al comunității SF din deceniul al zecelea din secolul trecut, R. este o prezență vizibilă și semnificativă. Prin ce are mai relevant ca literatură propriu-zisă, vocabularul său (stilistic, imaginar) poartă amprenta literaturii SF anglo-saxone din anii ’80; William Gibson ar fi referința care aproximează acest aer de familie ce nu trebuie totuși confundat cu un simplu mimetism. Povestirile cele mai bune din cartea de debut (Legea talionului generalizată, Poveste cu umbre și eroi, Ziua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
XIII), Ioan Marian Țiplic • Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois • Din istoria diplomației europene, Leonid Boicu • Drumul României spre independență, Frederick Kellogg • Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu • Emigrația română din lumea anglo-saxonă, Valeriu-Florin Dobrinescu • Istoria Balcanilor (vol. 1, 2), Barbara Jelavich • Istoria civilizației britanice (vol. 1 5), Adrian Nicolescu • Istoria fortificațiilor medievale timpurii din Transilvania, Ioan Marian Țiplic • Istoria Europei (vol. 1 5), Serge Berstein, Pierre Milza • Istoria evreilor din România (1866
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]