1,135 matches
-
voluntarii au fost dotați. La Darnița, aflați sub conducerea lui Victor Deleu, 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați voluntari au redactat între 11/24-13/26 aprilie 1917 o "Declarație" pe care au trimis-o tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și reprezentanților presei naționale și internaționale sau partidelor românești. Acest memoriu a readus în fața Marilor Puteri dorința poporului român de a trăi unit într-un singur stat independent și suveran. Ideile cuprinse în respectiva "Declarație" au reprezentat argumentarea voluntariatului românesc
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
suficienți, să furnizeze alimente, efecte militare și armament, să aibă grijă de unitățile tehnice auxiliare și să acopere cheltuielile de propagandă și . Ambele părți urmau însă să-și pună forțele la dispoziția Aliaților din vest, pentru refacerea unui front al Antantei în Rusia. Gazeta de Transilvania a apărut în Siberia sub numele de "„Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei”" în data de 13/26 octombrie 1918 - sub conducerea lui Voicu Nițescu, pentru a facilita recrutarea acestor voluntari. Tipărirea ei s-a realizat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
care a deținut-o până la sfârșitul vieții. În perioada 29-30 septembrie 1923, la Bratislava a avut loc un "Congres al foștilor voluntari din România, Cehoslovacia și Iugoslavia", unde s-a hotărât crearea unei "Federații a tuturor voluntarilor din țările Micii Antante". Această organizație a fost creată în cele din urmă la 30 decembrie 1923, a ținut congrese până în anul 1935 și a avut secretariatul la Praga. În 1933 Victor Deleu a fost ales in funcția de președinte al "Micii Antante a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Micii Antante". Această organizație a fost creată în cele din urmă la 30 decembrie 1923, a ținut congrese până în anul 1935 și a avut secretariatul la Praga. În 1933 Victor Deleu a fost ales in funcția de președinte al "Micii Antante a Voluntarilor". În 1936 medalia "Ferdinand I" cu spade pe panglică a fost oferită în semne de recunoaștere militarilor din Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni și celor din Legiuni. După intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Linia de demarcație în Transilvania în intervalul 1918-1919 a reprezentat o prelungirea geografică în spațiul transilvan a liniei convenționale cu rol de delimitare a zonei de contact dintre trupele Antantei victorioase și cele ale Ungariei învinse - ca stat succesor al Imperiului Austro-Ungar. Această linie a avut un scop strict militar de separare geografică provizorie, urmând ca linia politică definitivă de demarcație (frontiera) să fie fixată prin tratativele de pace ulterioare
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
pe linia Sighetu Marmației-Baia Mare-Zalău-Ciucea-Zam, aliniament pe care trupele s-au oprit pe 22 ianuarie 1919 la ordinul aliaților francezi. Iarna care a urmat a fost folosită pentru organizarea și antrenarea temeinică temeinică a trupele române din Transilvania, dar incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat însă guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. O nouă armată maghiară s-a constituit pe resturile celei vechi și ca și
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
mai 1918, valabilitatea tratatului din 1916 al României cu Puterile Aliate a fost pus în discuție, cu toate consecințele de rigoare derivate din încheierea respectivului acord de pace. Cu toate acestea, în acele momente de cumpănă pentru statul român Puterile Antantei au dat asigurări că în esență politica lor față de România nu s-a schimbat, ceea ce a făcut ulterior obiectul unor schimburi de opinii contradictorii. Chestiunile ridicate mai târziu nu s-au referit atât la statutul de aliat al României, cât
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Convenție militară de armistițiu. Acestă convenție a reconfirmat și a individualizat pentru Ungaria după disoluția Dublei Monarhii "„Linia Diaz”", așa cum fusese ea precizată în cadrul armistițiului de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 ca linie de contact dintre trupele Antantei ( care câștigase Primul Război Mondial ) și cele ale statului ungar (în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei). Linia de demarcație a fost stabilită în Transilvania pe traseul reprezentat de cursul superior al Someșului (Someșul Mare) - Bistrița - Reghin -Târgu Mureș - și cursul Mureșului
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
să rămână sub controlul guvernului budapestan, aliații urmând să nu se amestece în administrarea internă a statului ungar. În momentul semnării Convenției, reprezentanții românilor transilvăneni luaseră deja decizia fermă de desprindere a Transilvaniei de Ungaria, iar România reintrase în tabăra Antantei, la 10 noiembrie. Cu toate acestea, deoarece la 7 mai 1918 România semnase o pace separată cu Puterile Centrale a fost considerată stat necombatant, astfel că n-a fost invitată la semnarea acestei Convenții și nici nu i s-a
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
o soluție mediată. Incertitudinile privind intențiile Conferinței de Pace de la Paris, precum și declarațiile sau măsurile - contradictorii din punctul de vedere ungar atât ale generalilor francezi, care s-au comportat ca niște regi la Belgrad și București, cât și ale Misiunii Antantei de la Budapesta, au crescut gradul de confuzie în rândul factorilor de decizie maghiari. În cursul lunii decembrie, în regiunile transilvănene vestice au început să-și facă apariția îngrijorarea și teama precum că linia de demarcație se va permanentiza și că
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
național român a comitatelor Arad și Bihor - în întregime, și parțial a comitatelor Sălaj și Sătmar. El și-a încheiat existența în aprilie 1919, odată cu ofensiva Armatei Române spre vest după fixarea unei noi linii pe un aliniament recunoscut de Antantă. Forțele armate române au continuat să preseze încet înainte, după ce au asigurat Clujul, motivându-și avansul prin referire la instrucțiunile Antantei și dorința de a limita bolșevismul. Depășind ce-a de-a doua linie de demarcație, Armata Română a determinat
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
în aprilie 1919, odată cu ofensiva Armatei Române spre vest după fixarea unei noi linii pe un aliniament recunoscut de Antantă. Forțele armate române au continuat să preseze încet înainte, după ce au asigurat Clujul, motivându-și avansul prin referire la instrucțiunile Antantei și dorința de a limita bolșevismul. Depășind ce-a de-a doua linie de demarcație, Armata Română a determinat o situație care se putea complica foarte mult. Surescitați de sentimentul naționalist, din toate părțile au început să vină în Transilvania
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
fiind folosit și pentru instrucția trupelor. În primăvară - cu toate lipsurile materiale, trupele române din Transilvania erau deja bine antrenate fizic și cu moralul foarte ridicat. Practic fără luptă, armata regală română ocupase până la acel moment întreaga Transilvanie istorică. Incapacitatea Antantei de a respecta acordurile încheiate precum și avansul constant pe teren al trupelor române au determinat guvernul ungar să ia în considerare posibilitatea de rezistență armată. Dorind păstrarea cu orice preț a noii linii de demarcație, autoritățile militare și civile ungare
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
democratic al românilor într-o națiune a tuturor acestora. Semnată de către 250 de ofițeri și 250 de subofițeri și soldați în numele tuturor voluntarilor români, această declarație a fost tradusă pe lângă rusă]] și franceză și a fost trimisă tuturor guvernelor puterilor Antantei, precum și ziarelor și partidelor politice românești și reprezentanților presei ruse, franceze, engleze și italiene. Memoriul a fost remis de asemenea unor organizații cehoslovace, poloneze, iugoslave și rutene. Documentul a fost remis în mâna autorităților române de către Onisifor Ghibu, deși fusese
Declarația de la Darnița () [Corola-website/Science/336586_a_337915]
-
Bătălia din Strâmtoarea Otranto din 1917 a fost rezultatul unui raid austro-ungar asupra , o blocada navală a Strâmtorii Otranto susținută de către Antanta. Bătălia a avut loc pe 14-15 mai 1917, si a fost cea mai mare acțiune de suprafață din Marea Adriatică în timpul Primului Război Mondial. Barajul Otranto era o barieră fixă, compusă din cu plase antisubmarin și câmpuri de mine, și susținută de patrule
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
barajului Otranto cu o forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber în Marea Mediterana, si la navele de transport ale Antantei. O forță a Antantei compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
forță de trei crucișătoare ușoare și două distrugătoare sub comanda comandorului (ulterior amiral), Miklós Horthy, într-o încercare de a sparge barieră și a permite submarinelor acces liber în Marea Mediterana, si la navele de transport ale Antantei. O forță a Antantei compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins pe contraamiralul Acton, comandantul
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
compusă din nave a trei țări a răspuns la raid și în lupta care a urmat, a deteriorat puternic crucișătorul austro-ungar . Cu toate acestea, intrarea rapidă în lupta a forței austro-ungare de rezervă l-a convins pe contraamiralul Acton, comandantul Antantei, să se retragă. Sub comanda lui Horthy, trei crucișătoare austro-ungare: "Novară", "Șaida", și "Helgoland", modificate pentru a semăna cu distrugătoarele mari englezești, urmau să atace drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
drifterele în noaptea de 14 mai și să încerce să distrugă cât mai multe posibil, înainte de revărsatul zorilor. Distrugătoarele "Csepel" și "Balaton" urmau să pună la cale un raid diversionist pe coasta albaneză, pentru a deruta un eventual contraatac al Antantei. Două submarine austro-ungare— și , împreună cu submarinul german —urmau să participe la operațiune. O forță de sprijin formată din crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul în care vasele angajate în raid ar fi avut probleme. Mai
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
crucișătorul blindat , două distrugătoare, și patru erau în așteptare, în cazul în care vasele angajate în raid ar fi avut probleme. Mai erau disponibile, la nevoie, si vechea "Budapesta" și trei alte torpiloare clasa 250t. O patrulă de distrugătoare a Antantei era în zona în noaptea de 14 mai, la nord de baraj. Conducătorul italian de flotilă "Mirabello" era însoțit de distrugătoarele franceze "Commandant Rivière", "Bisson", și "Cimeterre". Distrugătorul italian "Borea" era și el prin zonă, escortând un mic convoi către
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
ulterior decorat cu Crucea Victoria pentru acțiunile sale în timpul luptei. În baraj erau 47 de driftere în noaptea de 14 mai; austro-ungarii au reușit să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
au reușit să scufunde 14 driftere și să avarieze alte patru. Lipsa de suficiente nave de escorta ale Antantei a forțat retragerea restului navelor din blocada, desi doar pentru o perioadă scurtă de timp. În acest moment, forțele navale ale Antantei aflate zona erau conștiente de raid, si se aflau în poziția de a bloca retragerea austro-ungară. Contraamiralul Alfredo Acton—comandantul Diviziei de Recunoaștere Italiene—a ordonat grupului lui "Mirabello" să se deplaseze spre sud la 04:35, în timp ce el a
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
să avarieze cazanele acesteia. De această dată, distrugătoarele austro-ungare beneficiau de acoperirea bateriilor de coastă de la Durazzo, si au reușit să scape. La ora 09:00, iscoadele de pe "Bristol" au observat fumul crucișătoarelor austro-ungare la sud de poziția lor. Navele Antantei s-au întors să atace navele austro-ungare, cele britanice aveau superioritate atât numerică, cât și ca putere de foc; "Dartmouth" era înarmat cu opt arme de și "Bristol" avea două de 6 țoli și zece de , comparativ cu cele nouă
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
superioritate atât numerică, cât și ca putere de foc; "Dartmouth" era înarmat cu opt arme de și "Bristol" avea două de 6 țoli și zece de , comparativ cu cele nouă tunuri de de pe fiecare dintre navele austro-ungare. Din păcate pentru Antanta, superioritatea numerică a fost rapid pierdută, distrugătoarele lor fiind fie ocupate cu probleme mecanice, fie protejând distrugătoarele avariate. Forțele de suport din ambele parți— grupul "Sankt Georg" al austro-ungarilor, și grupul "Marsala" al Antantei—au fost trimise rapid în lupta
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]
-
dintre navele austro-ungare. Din păcate pentru Antanta, superioritatea numerică a fost rapid pierdută, distrugătoarele lor fiind fie ocupate cu probleme mecanice, fie protejând distrugătoarele avariate. Forțele de suport din ambele parți— grupul "Sankt Georg" al austro-ungarilor, și grupul "Marsala" al Antantei—au fost trimise rapid în lupta. "Dartmouth"—mai rapidă decât "Bristol"—s-a apropiat până la o distanță de atac efectiv de navele austro-ungare, si a deschis focul. Un proiectil al lui "Dartmouth" a lovit "Novară", moment în care navele austro-ungare
Bătălia din Strâmtoarea Otranto (1917) () [Corola-website/Science/336837_a_338166]