3,836 matches
-
din București (1950-1954), ulterior fiind, scurtă vreme, asistent la facultatea absolvită. În 1955, după ce făcuse o școală de lectori în științe sociale, devine doctorand la Universitatea „M. V. Lomonosov” din Moscova. Din cauza atitudinii pe care o adoptă în 1956 față de mișcările anticomuniste din Ungaria, e nevoit să se întoarcă în țară, iar ulterior, în 1958, se vede exclus din învățământul universitar. Va fi profesor de științe naturale și chimie mai întâi la Siretu și Mărgineni, apoi în orașul Bacău. În 1977 își
SORIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289800_a_291129]
-
cu versuri la „Viața”, „Fapta”, „Democrația”, „Universul literar”, „Revista Cercului Literar”, „Caiet de poezie” (suplimentul „Revistei Fundațiilor Regale”), „Cuget clar” ș.a. Refuzând orice colaborare cu regimul stalinist care se profila, publică în ziarul „Dreptatea” vehemente articole de atitudine și eseuri anticomuniste. După 1948 face parte dintr-o organizație caritabilă din București, care urma să conlucreze cu Crucea Roșie Internațională întru sprijinirea scriitorilor și artiștilor aflați în lipsuri și suferință. Participând, împreună cu Teohar Mihadaș, la transmiterea unor medicamente luptătorilor din munți, este
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
multă vreme statutul de apatrid, cetățenia franceză acordându-i-se foarte târziu. Până în 1980 scoate „Cahiers de l’Est” (douăzeci de numere). Între 1978 și 1984, decepționat, își întrerupe în bună parte activitatea de scriitor și relațiile cu exilul românesc anticomunist. Supraviețuiește, moral și material, datorită competenței lui șahistice: predă șahul în școli, participă la concursuri profesioniste, traduce cărți de șah din rusește, alcătuiește el însuși o carte de teorie (La Défense Alekhine, 1983), devine campion al Parisului. Revine însă la
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
RL, 1987, 19; Nicolae Manolescu, Locul lui Zarifopol, RL, 1988, 38; Vasile, Conceptul, 261-262; Negoițescu, Ist. lit., I, 180-181; Henri Zalis, Valori de referință în critica și istoria literară românească, București, 1991, 219-222, 243-244; Gabriel Dimisianu, Paul Zarifopol antifascist și anticomunist, RL, 1992, 33; 120 de ani de la nașterea lui Paul Zarifopol, RITL, 1994, 4; Ornea, Înțelesuri, 242-248; Muthu, Cântecul, 99-110; Paul Zarifopol comentat de Henri Zalis, București, 1995; Nicolae Manolescu, Zarifopol cenzurat, RL, 1996, 8; Alexandru George, Al treilea Zarifopol
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
volumele: Colectivizare, rezistență și represiune În vestul României, Oradea, Editura Muzeului Țării Crișurilor, 1999; Istoria Transilvaniei În istoriografia românească 1965-1989, Cluj-Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană, 2003; Direcții și tendințe În istoriografia românească 1989-2006, Oradea, Editura Universității din Oradea, 2007; Rezistența anticomunistă În Arad și Bihor. Grupul Adrian Mihuțiu În mărturia lui Gheorghe Poenaru, Oradea, Editura Muzeului Țării Crișurilor, 2008; Istoriografia românilor din Ungaria 1920-2010. Între deziderat și realitate, Giula (Ungaria), Editura NOI, 2010. A coordonat volumele: Studii de istoriografie românească, Cluj-Napoca
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
bogăția informației și remarcabile pentru calitățile artistice, au fost editate în țară în 1996 și în 1999: Nori peste balcoane (jurnalul anilor 1975-1989) și Ceruri nomade (cuprinzând perioada 1990-1996). S. a înregistrat fidel starea de tensiune trăită de exilul românesc anticomunist de la Paris, evaluând cu luciditate evenimentele - semnarea tratatelor de la Helsinki („această nouă înfrângere a occidentalilor”), Carta ’77 și noua poziție a intelectualității franceze („Filosofi, profesori, normalieni resping acum marxismul, totalitarismul și Uniunea Sovietică, dar rămâne subînțeles că mai toți provin
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
declin într-o eră prea optimistă, care primea zilnic confirmări entuziasmante din partea științei și a tehnicii, mereu în expansiune explozivă. Filmul și televiziunea color au pus stăpânire pe întreaga omenire și au schimbat total realitatea. Ultimele cohorte de agitatori antirasiști, anticomuniști, anticapitaliști, antiapartheid etc. au preferat manifestațiilor stradale discursurile televizate, care puteau fi ascultate de toți cetățenii, în liniștea căminelor confortabile și bine securizate. Prozatorii latino-americani par să fi fost cei mai sensibili la această nouă realitate: ei au înlocuit realismul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și Ion Chelcea, nu făceam și nu făcusem politică” (Golopenția, 2001, p. 6). Totuși, în caracterizarea serviciului de cadre din 11 noiembrie 1963 se atrage atenția că în trecut - „din unele informații ale organelor de stat” - I.C. a avut simpatii anticomuniste și în lucrările publicate a avut manifestări naționaliste. Dosarul lui I.C. pune în evidență - dacă mai era nevoie - că serviciul de personal își îndeplinea atribuțiile în strânsă legătură cu Securitatea. Iată de ce „cadrele hotărau totul”. Reproducem Fișa de personal la
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de comuniști ca un laborator experimental. Sensul mișcării din Valea Jiului Pe bună dreptate, liderii comuniști s-au temut ca mișcarea din Valea Jiului să nu primească coloratura unui „Gdansk polonez” (Barbu și Chirvase, 1997, p. 25), dat fiind faptul că mișcările anticomuniste muncitorești din Polonia făcuseră carieră și risipiseră mitul unității dintre Partidul Comunist și clasa muncitoare. Sensul grevei din Valea Jiului a devenit limpede însă, mai ales ca un fel de „exercițiu democratic” într-o țară dominată de totalitarismul comunist. Pe platforma
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
său din finalul întâlnirii cu minerii indică faptul că el nu era pregătit pentru disensiunea cu minerii și că greva din Valea Jiului îi demonstrase că regimul comunist român nu funcționa deloc perfect. Inițial, greva minerilor nu a fost o mișcare anticomunistă și nici măcar anticeaușistă, ci o revoltă de ordin economic și sindical, o revoltă spontană legată de noua lege a pensionării care îi persecuta pe mineri. Mișcarea nu a avut deci la început un caracter politic, ci unul socioeconomic: nu era
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
duminica înapoi!”, „Vrem mâncare la copii!”, „Vrem lumină și căldură!”, „Vrem pâine fără cartelă!”. Coloanei inițiale de protestatari i s-au alăturat locuitori ai orașului și, treptat, cererile economice (legate de lumină, hrană, căldură, bani) au fost înlocuite cu scandări anticomuniste: „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!”, „Jos cu epoca de aur!”, „Jos tiranul!”, „Jos dictatorul!”. Tonul cântecului „Deșteaptă-te, române!” a fost dat mai întâi timid, manifestanții nu își aminteau prea bine cuvintele, apoi cineva a intonat mai puternic și, chiar dacă începutul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dat protestatarii au plasat copii în fața coloanelor, pentru a-i îmblânzi pe milițienii ori soldații ce ar fi primit ordin să tragă asupra manifestanților. ședințele de înfierare a manifestației și de excludere a conducerii IABv Previzibil deja, după scenele violent anticomuniste și anticeaușiste de la Comitetul Județean și Primărie, forțele de ordine s-au făcut remarcate și au început primele arestări. Acestea aveau să continue în mod organizat în zilele următoare, după ce Securitatea și miliția ar fi concretizat identificarea principalilor protestatari. Până când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
salariu mai mare etc. Au fost, de asemenea, utilizate și amenințări cu închisoarea sau cu concedierea de la locul de muncă sau amenințări la adresa familiei (vezi tabelul 2). Mai dramatice au fost cazurile a două persoane ce erau suspectate de activități anticomuniste, asupra cărora, pe lângă presiunile și amenințările curente, s-a recurs la abuzuri fizice, la percheziții repetate la domiciliu și încarcerare pe o perioadă de câteva zile la sediul Securității. Una dintre acestea povestește: „Am fost anchetat de mai multe ori
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nou concurs de admitere. Motivele invocate ale exmatriculării au fost originile sociale ale persoanei („fiu de chiabur”) și faptul că nu au declarat „trecutul” la momentul înscrierii. Două dintre persoanele intervievate au declarat că au fost exmatriculate cu ocazia revoltei anticomuniste din Ungaria (1956). (g) Prejudicii aduse la locul de muncă. Ulterior, când subiecții intervievați au avut posibilitatea să obțină posturi corespunzătoare nivelului de pregătire profesională, distribuția profesiunilor practicate a fost următoarea: 8 (36,4%) ingineri, 4 (18,2%) profesori, 3
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oameni cu care aceasta intra în contact și erau avansate propuneri de colaborare cu Securitatea în schimbul obținerii unor avantaje sociale și materiale. Uneori au fost utilizate și metode coercitive de anchetare, în cazurile în care persoana era suspectată de activități anticomuniste. În general, subiecții intervievați au expus detaliat contactele lor cu Securitatea și au afirmat spontan faptul că au refuzat toate propunerile de colaborare, dar s-au înregistrat și o serie de relatări mai degrabă reticente în legătură cu această temă. Monitorizarea indirectă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cele 20 de persoane intervievate, 6 declară că erau simpli membri ai unui partid politic, fără a avea o activitate deosebită contra regimului. Persoanele care susțin că au efectuat o opoziție activă menționează ca activități distribuirea unor materiale de propagandă anticomunistă, a unor materiale cu caracter religios sau manifeste. Arestarea Referitor la momentul arestării, mărturiile susțin că aceasta a debutat brusc și a avut un caracter de masă; de asemenea, s-a produs în urma unei revolte, în urma desconspirării organizației sau în urma
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
moving”, http://www.hammermeister.com/stress.htm. Herman, J.L. (1994), Trauma and Recovery, Basic Books, New York. Horowitz, M.J. (1976), Stress Response Syndromes, Jason Aronson, Northvale. Iamandescu, I.B. (1993), Stresul psihic și bolile interne, All, București. Ignat, D. (1997), Calvarul deținuților anticomuniști botoșăneni, editat de Inspectoratul pentru Cultură al Județului Botoșani. Jela, D. (2001), Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, București. Keiholtz, P. (1988), „La Dépression d’épuisement”, Documenta Ciba-Geigy, nr. 5, pp. 5-6. Keilson, H. (1979), Sequentielle Traumatisierung bei Kindern
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
măcelului în camera noastră, cei doi colegi s-au dovedit a fi torționari - și ce torționari! A.N.: Relatați despre discuțiile cu... N.I.: Da, colegii noștri informatori erau bine instruiți. Tehnica era simplă și eficace. Ei povesteau despre activitatea lor anticomunistă, despre acțiunile lor riscante, despre organizațiile din care au făcut parte și, în același timp, îndemnau la rezistență. Mulți dintre colegi s-au antrenat în astfel de discuții și au început să relateze fapte nedeclarate la anchetele inițiale, despre organizații
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îndemnau la rezistență. Mulți dintre colegi s-au antrenat în astfel de discuții și au început să relateze fapte nedeclarate la anchetele inițiale, despre organizații și persoane încă nearestate. În felul acesta, informatorii au putut afla date importante despre rezistența anticomunistă nedepistată încă, date pe care le vor folosi o dată cu începerea experimentului. Din când în când, câte unul dintre aceștia era chemat la grefa închisorii. La întoarcere ne spunea că a fost anchetat de către un ofițer de Securitate pentru un rest
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
imperios de către Securitate, numai că de data aceasta ancheta a fost condusă de către colegii și prietenii noștri care s-au dovedit a fi mult mai cruzi și mai eficienți. Securitatea voia să cunoască toate elementele dușmănoase nearestate încă, toate organizațiile anticomuniste, acțiunile de sabotaj sau de spionaj și orice informație despre gândurile și atitudinile oamenilor din libertate. Tehnica demascării era asociată unui ritual umilitor. Erai chemat de torționarul-șef, te așezai în genunchi la picioarele lui și urma interogatoriul: „Ce ai
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
reînvie o lume chesaro-crăiască fascinantă, fixată în tipologii memorabile. Alt roman al lui V., încheiat înainte, dar publicat după 1989, este Decembrie, ora 10 (1997). Titlul marchează exact momentul terminării cărții - dimineața zilei de 16 decembrie 1989, ziua declanșării revoltei anticomuniste la Timișoara, iar construcția este cronica unei lumi suferinde, care își sfârșește agonia și destinul odată cu procesul scrierii. La fel ca în lumile fictive ale comilitonilor, evenimentele se consumă în cotidianul anodin, lipsit de relief și de perspectivă, populat de
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
oricând plonja ireversibil în capcana tenebrelor terifiante, care semnifică în mod palpabil coșmarul comunist. Valahia de mucava (1996), scriere cu statut incert - eseu, jurnal intelectual și confesiune -, are ca punct de sprijin tripla calitate a lui V.: participant la revolta anticomunistă din Timișoara (martor al istoriei), scriitor (creator de lumi fictive) și intelectual năucit de probleme de identitate (și subiectul tezei sale de doctorat este o dovadă). Scriitorul nu scapă nici un prilej să chestioneze neliniștit statutul și menirea literaturii în lumea
VIGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
târziu P. trece prin Paris, se întâlnește cu scriitorii pribegiți acolo, frecventează scurtă vreme cenaclul literar organizat la cafeneaua Corona de Mircea Eliade și începe să publice versuri, note critice, prezentări literare și eseuri în primele reviste ale exilului românesc anticomunist, precum „Luceafărul” și „Caete de dor”. În iunie 1950 emigrează în Canada, la Windsor, apoi la Toronto. Colaborează cu poeme, pagini de proză și eseuri la „Vers”, „Îndreptar”, „Dacia”, „Înșir’te mărgărite”, „Arc”, „Semne”, „Carpații”, „America” (în „Calendarul” căreia îi
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
cotidianul „Curentul” pentru povestirea Legenda Crinului. Frecventează cursurile Școlii de Ofițeri Activi de Cavalerie din Târgoviște, pe care le încheie în 1945, cu gradul de sublocotenent. După alegerile din 1946 demisionează din armată, pentru a nu participa la reprimarea mișcărilor anticomuniste. Timp de trei ani este student al Facultății de Drept din București. Trece apoi clandestin granița în Iugoslavia, este întemnițat la Covacița și expulzat în România. Din nou deținut în închisorile din Timișoara, Jilava și Uranus, va fi judecat de
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
politici și, totodată, autor de versuri, difuzate oral. În 1980 emigrează în Franța. Va ajunge, alături de Cicerone Ionițoiu și alții, un luptător pentru cunoașterea în Occident a dramelor poporului român și a victimelor lagărului comunist. Membru fondator al Asociației Deținuților Anticomuniști Români, cu sediul la Paris, participă la manifestările organizate împotriva regimului dictatorial din România. Cartea Testamentul din morgă, scrisă în țară, va fi dată în manuscris lui Eugen Ionescu în 1978, când R. face o călătorie în Franța. Publicată curând
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]