1,202 matches
-
fond de luciditate amară, cu ecouri din eminescianul Memento mori, adierea tristeții, venind dinspre instabilitate, se îndreaptă chiar și spre poezie: să tragă spiritul din pipă / otrava falsului din poezii. De asemenea, limitat de șubrezenia ființei, poetul remarcă - amar - o antinomie aproape organică: N-am să pot niciodată să-nghit / câtă fericire e-n stare a-și dori / Adevărul în anemonă pitit. Obârșia a toate însă este, până la urmă, doar eul: tot în eu e ce-o să fie! Totuși, psalmic, animat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
amintirea se înfiripă transfigurată: oricum aș spune / tot oglinda îmi redă / amintirea..., iar nostalgia este sentimentul dominant din poeziile care compun volumul, determinată, între altele, de prefigurarea unei iminente, inevitabile margini, care nu e deloc ipotetică și, de asemenea, de antinomia inalienabilă, copleșitoare prin adevărul pe care-l conține, a sorții omului: o momâie de viață / lângă o turmă de patimi, prin care se justifică jertfa clipei. Semne abstracte sau fără consistență punctează amărăciunea calmă, constatativă a eului liric: fructă cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Machiavelli, ereditatea nu dă merite și nici cruzimea nu aduce glorie. Dacă acest cod al comportamentului princiar s-ar fi rezumat doar la capitolul XIX, ar fi fost suficient pentru a avea acțiunea completă de exemplaritate. El e construit pe antinomia bine-rău, demonstrîndu-se că pe ambele căi se poate ajunge la același rezultat: autoritatea. Căile succesului nu sînt identice și nici, întotdeauna, conforme cu morala. Cel care guvernează "își poate atrage ura oamenilor, atît prin fapte bune cît și prin fapte
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Totuși, Gibson nici nu glorifică, dar nici nu condamnă inteligența artificială care încearcă să se impună. "Wintermute" este un nume simbolic pentru tehnologia moartă; "winter"(iarnă) semnifică răceală, lipsă de viață și "mute" (mut) semnifică tăcere. Termenul stabilește astfel o antinomie între tehnologia moartă și oamenii vii, fără a prelua patosul cu care Nietzsche susținea superioritatea vieții umane față de lucrurile "moarte". În final, Case își descrie, plin de dispreț, trupul său ca pe "o bucată de carne" și nu există, în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a-și făuri imagini, iar conducătorilor de a seduce masele. Trecerea de la seria totemică la cea mozaică ar reprezenta un progres analogic celui al trecerii de la o tehnică impregnată cu magie la o tehnică științifică, de la o societate totală, ignorînd antinomia dintre viața personală și viața publică, la o societate divizată, care le recunoaște și le întărește prin norme etice. "Întorcîndu-ne la etică, scria Freud, putem spune în concluzie că o parte din preceptele sale se justifică în mod rațional prin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
chiar dacă opozițiile sunt nefericite, simțul filosofului pentru caracterul antinomic al rațiunii este de o precizie și de o tărie clasică. Rațiunea fragmenteză universul; ea desface și despică totul, vindecarea existenței fiind realizată de gândirea ascetică, cea purtătoare de Dumnezeu. Deci, antinomia este rezultatul fragmentării universului prin rațiune, iar împăcarea și unitatea lui nu se realizează decât dincolo de rațiune. S-ar putea spune, în dogmă, dar nu în aceea văzută ca o simplă regulă sau normă, ci în dogma ca adevăr intuitiv
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Lupașcu propune un principiu pe care îl aplică filosofiei și științei, deopotrivă. El pleacă de la tema contradicției care nu este o temă a culturii europene, ci nucleul gândirii noastre. Ea corespunde momentului de manifestare a dialecticii, când Hegel demonstrează existența antinomiilor care semnifică depășirea identității și a tautologiei. Știința propriu-zisă încearcă să vorbească de o logică a complementarității care anulează principiul terțiului exclus, dar ea nu atacă încă vechiul principiu al contradicției sau pe cel al non-contradicției. În acest peisaj se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în punctul 0), precum și plasarea conceptelor cu predilecție în jumătatea pozitivă a scării. De asemenea, se pune la îndoială caracterul bipolar și simetric al adjectivelor. S-a evidențiat că nu toate adjectivele sunt în poziție liniară; cercetările au dovedit că antinomia lexicală nu coincide întotdeauna cu cea psihologic-subiectivă (Menahem, 1969). De aceea, e nevoie de mare prudență în selectarea antonimelor și interpretarea datelor. În ciuda dezavantajelor, prin multiple comparații între profilurile pe care le oferă, diferențiatorul semantic reprezintă un instrument de lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
postura de personaj negativ prin excelență. Și totuși, acest tablou mendeleevian dominant în vulgata modernă poate fi amendat, în măsura în care o arheologie conceptuală nuanțată excavează un sol intelectual infinit mai complex decât aparențele ar putea indica. Odată cu această ieșire din paradigma antinomiilor tradiționale, liberalismul românesc încetează să mai pară un bloc unitar, iar relația dintre liberalism și conservatorism devine mai complicată și accidentată istoric. În acest context, apelul la delimitările operate în de ceniul al treilea al secolului XX de către Ioan C.
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
suntem"). De pildă, zice McKerrow, în anii '50, în Statele Unite, ego-ideologia prevedea termenul de "patriot", în timp ce alter-ideologia întrebuința termenul de "comunist", pentru a desemna identitatea opusă ideologic. Alt exemplu este cel al feminismelor contemporane, unde opoziția construită discursiv rezidă în antinomia "cooperare" versus "competiție"695. În cazul particular al formării claselor sociale, atestă criticul, "conflictul dintre ego-ideologii și alter-ideologii servește drept teren de luptă"696. Implicarea ideologiilor în practicile sociale, alături de îndemnul înspre schimbare sau menținere a relațiilor sociale pe care
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
ne pretind, În mod paradoxal, o pregătire și o disponibilitate de acțiune care contravin scopului sau rostului intrinsec al acestor dorințe sau aspirații.) Dacă nu greșești, nu poți dobândi Înțelegerea. (Acest principiu al coincidenței contrariilor se aplică, de fapt, oricărei antinomii: răul este necesar, căci provoacă binele; sacrul nu poate fi Înțeles În afara profanului, durerea, În afara plăcerii, puritatea morală, În absența desfrâului; contradicția e cea care ne face productivi etc.) „Omul nu poate crea Împrejurările, dar se poate folosi de cele
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
creator În devenire nu privește numai discursul despre cărțile necitite. La un nivel superior, Însăși creația, oricare i-ar fi obiectul, este cea care conține o anumită detașare de cărți. Căci, așa cum bine o arată Wilde, există o formă de antinomie Între lectură și creație, orice cititor riscând, odată pierdut În cartea altuia, să se Îndepărteze de universul său personal. Iar dacă un comentariu la cărțile necitite este o formă de creație, În schimb, creația presupune să nu zăbovești prea mult
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
postmodernitate, reinstaurând, totodată, ceea ce europenii promovează, încă din modernitate, și anume afectul 37. În general, neomodernismul însă păstrează, cultivă și promovează, în abundență, elementele consacrate ale modernității, cum este și normal, de altfel, din moment ce, cu excepția tradiționalismului, nu mai întâlnim o antinomie între principii estetice și ideologii, ci o înlănțuire continuă, semn al îngăduinței, într-o prelungire firească a evoluției societății. "Contactul, însă, de la începutul anilor '60, cu modelele de poezie românească interbelică cu Blaga, în primul rând generează, pentru scriitori și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
unui univers atât exterior, cât și interior. Marea problemă se dovedește a fi armonizarea celor două tipuri de existență ce definesc ființa. Și, dacă există momente de unitate și de acord interior, cu siguranță, apar și momente de dezechilibru, de antinomie. Soluții nu par a fi, nici contopirea cu natura, în absența spiritului, nici o îndepărtare categorică de legile ei firești. Calea de mijloc, pe care o alege autoarea, se dovedește a fi conștientizarea și asumarea, severă, dar și plină de fervoare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
conștientizare mai clară a scopului vieții este marcată stilistic prin prezența interogațiilor, devenite un șir filozofic de problematizări. Tototdată, într-o primă ipostază, lumea de acum Anei Blandiana este o lume "a opozițiilor, a contradicțiilor, ordonate într-un lanț de antinomii: sacru profan, viață și moarte, senzație și conștiință pur impur. Fiecare element al dubletului enumerat ocupă, pentru scurt timp locul principal, în lumea poetei. Alternarea lor va duce la construirea unui univers sferic, în care sentimentele și trăirile se amestecă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Aș fi putut să te învăț pe dinafară pentru clipa,/ Când, întreținându-se ninsoarea,/ Vei dispărea cu spaimă iar... "(Abia începusem să simt) Momentul absenței metaforei și al primatului absolut al sensului în fața formei se deschide cu această prezență a antinomiilor, care transferă cumva lirica Anei Blandiana, într-o lirică a gravului. Metaforă-simbol, care domină, de altfel, acest întreg volum, este somnul, care aduce un sens nou ideii de vid. Somnul devine o punte de trecere către vârsta dezinhibării, a exteriorizării
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
confortabil sieși. Este un joc arghezian, de de-a v-ați ascunselea, un joc nou, demontare a jocului copilăriei, un joc în care, în spatele vieții, se ascunde moartea, ca un fapt inevitabil. Resurecția trecutului, la aceasta, se produce, astfel, în antinomie cu modalitatea în care se realizează incursiunea în copilărie, la Ana Blandiana. Deși ambele autoare acordă un loc pentru splendida temă a copilăriei, încă din primele volume, retorica celor două este diferită. Ileana Mălăncioiu adoptă o retorică a gravului, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sensul pe care moartea Îl proiectează În câmpul conștiinței mele, trebuie să caut să Înțeleg natura intimă a eului meu. La această Întrebare, K. Jaspers afirmă că eul are semnificația unei naturi antinomice care explică această neliniște. În ce constă antinomia eului? În următoarele aspecte: aă În sciziunea externă diferit de mine, și interioară propriu mie, sau Între sensul empiric și sensul existențial, Întrucât eu sunt pentru ceilalți ființă exterioară, persoană, iar pentru mine sunt ființă interioară, conștiință. bă În faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
munți și peste văi", păcătosul este ca "oaia cu lâna de aur, înfulecată pe nerăsuflate de lupul veșnic flămând", glasul lui Dumnezeu este "clopotul ce răsună peste munți și peste ape" etc. Construit, la fel, previzibil, pe o serie de antinomii comune unei asemenea literaturi spirit/ materie, lumină/ întuneric, slavă/ urgie, protectori/ dușmani etc. volumul reface practic traseul, de multe ori torturat, al omului ce accede spre sacru. Sau, și mai bine, al umanității înseși, adunând cu minuție și descriind varii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intitulează, fără orgoliu, "(Eu sunt) inocentul, cel subțire și palid/ ca o înserare pe cerul Mamei", își construiește, ca într-un tipic Mic tractat despre omul bun și frumos (Kalokagathos), un autoportret oximoronic, structurat în esență pe o serie de antinomii atitudinale. Dacă ființa poetică datorează ceva, cuiva, nu este vorba decât de un dat ce a înscris-o într-o serie generică absolut binecuvântată, înnobilând-o apoi printr-un proces conceptual unic și ulterior printr-o naștere unicizantă. Dintre ele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
larg al "educației noi", își are propriile sale teze prin care se distinge de ceilalți mari teoreticieni J. Dewey, Maria Montessori, Éd. Claparède (22). Preocuparea centrală a pedagogului belgian a fost aceea de a elabora o teorie care să depășească antinomia copil-mediu, antinomie exprimată prin cele două teorii pedagogice opuse: una care întemeiază actul educației pe satisfacerea trebuințelor copilului, iar cealaltă, pe subordonarea acestuia față de exigențele societății (23). Dacă, pentru prima teorie, educația este un proces de dezvoltare a tendințelor interne
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
educației noi", își are propriile sale teze prin care se distinge de ceilalți mari teoreticieni J. Dewey, Maria Montessori, Éd. Claparède (22). Preocuparea centrală a pedagogului belgian a fost aceea de a elabora o teorie care să depășească antinomia copil-mediu, antinomie exprimată prin cele două teorii pedagogice opuse: una care întemeiază actul educației pe satisfacerea trebuințelor copilului, iar cealaltă, pe subordonarea acestuia față de exigențele societății (23). Dacă, pentru prima teorie, educația este un proces de dezvoltare a tendințelor interne ale copilului
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de țărani, iar munca țărănească condiționează întreaga viață economică și socială (27, p. 322). Criza economică din 1929-1933 a oferit un argument în plus pentru a se demonstra, pe de o parte, ineficienta economiei capitaliste și, pe de altă parte, antinomia dintre structura social-economică agrară și caracterul capitalist al suprastructurii societății românești În această perioadă s-a conturat doctrina "stătului țărănist" întemeiat pe micile gospodării țărănești, cu posibilitatea organizării lor pe baze cooperatiste, și în care se păstra totuși marea industrie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Lupasco pentru înțelegerea artei. Într-o convorbire publicată la Madrid în 1950, Breton spune: "Se știe foarte bine astăzi că suprarealismul nu și-a propus nimic mai mult decît să facă mintea să treacă peste bariera pe care o ridică antinomiile precum acțiunea și visul, rațiunea și nebunia, senzația și reprezentarea etc., care constituie obstacolul major al gîndirii occidentale. În efortul său susținut în acest sens, el nu a încetat să evalueze elementele de sprijin pe care le găsea în dialectica
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]