1,208 matches
-
nu a deținut nici o poziție publică. Asta s-a datorat în mare masură faptului că era privit ca o persoană controversată pentru opoziția afișată față de bolșevici, dorința sa pentru intervenția Finlandei de partea forțelor țariste în timpul războiului civil rus și antipatia socialiștilor finlandezi care îl vedeau ca ""General Alb"". În acești ani activitățile lui au fost mai degrabă umanitare. El a sprijinit Crucea Roșie Finlandeză și a creat "Fundația Copiii lui Mannerheim". În 1929 a refuzat dorința radicalilor de dreapta de
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
era "un copil al timpului său", Drake a avut un respect pronunțat pentru oamenii care aveau pielea de altă culoare, sau aparțineau unor culturi diverse. În timpul primilor ani ai carierei sale de neguțător de sclavi, Drake a avut o puternică antipatie față de spanioli. Se spune că aceasta antipatie a crescut, datorită unui incident ce a avut loc la Sân Juan de Ulula în 1568, cănd Drake naviga cu flotă verișorului sau, John Hawkins. În timpul unor furtuni puternice, cateva nave au fost
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
a avut un respect pronunțat pentru oamenii care aveau pielea de altă culoare, sau aparțineau unor culturi diverse. În timpul primilor ani ai carierei sale de neguțător de sclavi, Drake a avut o puternică antipatie față de spanioli. Se spune că aceasta antipatie a crescut, datorită unui incident ce a avut loc la Sân Juan de Ulula în 1568, cănd Drake naviga cu flotă verișorului sau, John Hawkins. În timpul unor furtuni puternice, cateva nave au fost avariate și au ajuns cu mare dificultate
Francis Drake () [Corola-website/Science/297811_a_299140]
-
lor reunite au încercat să cucerească Jekaterinodar, dar fără succes. Kornilov a fost ucis pe 13 aprilie într-un bombardament de artilerie, iar comanda a fost luată de Denikin, care s-a retras spre Don. Aici, sovietele reușiseră să câștige antipatia populației locale, iar Armata Voluntară a găsit astfel noi recruți. De-abia în primăvara anului 1918 menșevicii și socialist-revoluționarii s-au alăturat luptelor armate. La început, ei s-au opus răsturnării prin puterea armelor a bolșevicilor, dar semnarea tratatului de
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
lui Stalin și Hrușciov, dar, în 1966, operele sale complete au fost republicate. În zilele noastre, poeziile lui Esenin sunt învățate pe de rost de elevi și unele au fost puse pe muzică, fiind înregistrate drept cântece populare. Moartea timpurie, antipatia elitei literare contemporane lui, iubirea oamenilor simpli, purtarea ieșită din comun, toate au contribuit la imaginea persistentă și aproape legendară a poetului rus. Poetul a fost tradus în limba română încă din anii '30, de către Zaharia Stancu și George Lesnea
Serghei Esenin () [Corola-website/Science/298503_a_299832]
-
moartea sa în 1661), l-a protejat pe La Fontaine. În ianuarie 1663 Jean de La Fontaine scrie "Ode au Roi" („Odă regelui”), prin care, în mod subtil, cere clemență pentru nefericitul Fouquet. Prin aceasta, nu reușește însă decât să-și atragă antipatia lui Jean-Baptiste Colbert, noul favorit al regelui. În 1664 îi apare primul volum de o reală importanță: "Contes" („Povestiri”), cu care intră în atenția contemporanilor săi. La 8 iulie 1664 Jean de La Fontaine a fost înnobilat, primind un "Brevet de
Jean de La Fontaine () [Corola-website/Science/307054_a_308383]
-
reputație extraordinară încă din timpul vieții sale. „"E scrisă de Lope"” era o formulă utilizată frecvent pentru a indica excelența unei scrieri, deși asta nu a ajutat mereu în atribuirea și publicarea posterioară a comediilor sale. Miguel de Cervantes, în ciuda antipatiei pentru Lope din motive personale, avea să-l numească „"El monstruo de la Naturaleza"” („"Monstrul Naturii"”), datorită fecundității sale literare. Lope de Voga n-a îndrăznit niciodată să publice un volum de poezii. Pe de altă parte, n-a vrut să
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
conferințele. Emerson a fost considerat unul dintre marii oratori ai epocii sale, un om care putea cuceri masele cu vocea să adâncă, cu entuziasmul sau și cu respectul egalitar pentru audienți. Militarea lui pentru abolirea sclaviei avea să-i atragă antipatia unui sector din populație. A conținut să susțină în mod radical abolirea sclaviei, nepreocupându-se pentru popularitatea să. Datorită individualismului sau, a refuzat să facă parte din vreo organizație. A sustinut mereu că nu vrea adepți, vrea doar să-l
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
moartea regelui lor, armata maghiară a fugit de pe câmpul de luptă. Nici trupul regelui și nici armura sa nu au mai fost găsite vreodată. Vladislav nu a avut copii și nu s-a căsătorit niciodată. Cronicarul Jan Długosz, cunoscut pentru antipatia față de Vladislav și tatăl său, a afirmat că era ceva neobișnuit la sexualitatea lui Vladislav, deși Długosz nu a specificat ce anume: "prea supus dorințelor carnale (...) nu și-a abandonat obiceiurile obscene și josnice" (în poloneză: "zbyt chuciom cielesnym podległy
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
pentru unitatea tuturor românilor", a scris în presa internațională în jur de 500 de articole, studii, știri, informații cu privire la istoria românilor, publicate în 113 ziare în deosebi de limbă franceză, în sprijinul procesului memorandiștilor. Toate aceste acțiuni i-au atras antipatia reprezentanților austro-ungari care l-au catalogat un agent disident. În 1894, s-a implicat într-o dispută aprinsă cu generalul maghiar István Türr, care a publicat articole ce condamnau participanții la Memorandum și simpatizanții lor din București. În anul 1895
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
sale domnii, însă, Basiliskos și-a înstrăinat susținătorii din rândurile bisericii, ca și pe locuitorii Constantinopolului, promovând monofizismul, în opoziție cu credința calcedoniană. Politica sa de a-și asigura puterea prin numirea de oameni loiali în roluri-cheie i-a atras antipatia unor figuri importante de la curte, inclusiv pe sora sa Verina. Astfel, când Zenon a încercat să redobândească imperiul, nu s-a confruntat cu nicio opoziție, a intrat triumfător în Constantinopol, și l-a capturat și ucis pe Basiliskos și pe
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
lui Leon, a devenit împărat Zenon, un „barbar” de neam isaurian, dar în același timp ginere al lui Leon, după o scurtă domnie a fiului său Leon al II-lea (474). Originile „barbare” ale împăratului i-a atras lui Zenon antipatia poporului din Constantinopol. Mai mult, militarilor de origine germanică, conduși de Theodoric Strabo, le displăceau ofițerii isaurieni aduși de Leon I pentru a-și reduce dependența de ostrogoți. În cele din urmă, Zenon și l-a înstrăinat pe generalul isaurian
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
considerat o teorie științifică. Era doar o pură speculație filozofică, mai ales că nivelul redus al științei și tehnicii acelei epoci nu permiteau verificarea ei experimentală. De altfel, chimistul suedez Svante Arrhenius (1859 - 1927) scria: ""Cei vechi aveau o mare antipatie pentru experimentare, care reprezenta o îndeletnicire a sclavilor, nevrednică de un om liber. Întrucât considerațiile filozofice erau foarte prețuite, această situație era foarte favorabilă înfloririi ipotezelor și puțin favorabilă dezvoltării sănătoase a teoriilor."" Apărută încă din antichitate, alchimia cunoaște o
Istoria chimiei () [Corola-website/Science/308466_a_309795]
-
de secretar de stat și sub Iacob I, l-a convocat pe Raleigh la Consiliul Regal de la castelul Windsor, pentru a-l chestiona despre un complot împotriva noului monarh. Lordul Cobham, prietenul de altădată al lui Raleigh, nu-și ascundea antipatia față de Iacob I și disprețul față de Cecil. El a obținut de la ambasadorul Țărilor de Jos Spaniole, contele Aremberg, un împrumut de 500 000 de coroane pentru a finanța o lovitură de stat care să-l înlăture pe rege și să
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
că științele (și cunoașterea în general) sunt fondate pe legi precise din punct de vedere cantitativ, pe care monadismul susținut de Christian Wolff nu le putea furniza. Înclinațiile religioase lui Euler ar fi putut avea, de asemenea, o influență asupra antipatiei lui față de această doctrină: astfel, el a mers atât de departe încât să eticheteze ideile lui Wolff ca fiind „"păgâne și atee"”. O mare parte din ceea ce este cunoscut despre convingerile religioase lui Euler poate fi dedusă din opera sa
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
stilul târziu al lui Michelangelo. Opera sa reprezentativă este minuscula biserică "San Carlo alle Quattro Fontane" (1638-41), remarcată prin planul oval ondulat și ritmurile complexe convex-concav. "Sant'Ivo alla Sapienza" (1642-60), o creație mai târzie, etalează aceeași inventivitate jucăușa și antipatie față de suprafețele plate, exemplificat prin lanternoul în formă de spirală al domului. După moartea lui Bernini (1680), Carlo Fontana a devenit cel mai de vază arhitect din Roma. Stilul său timpuriu este exemplificat de fațada ușor concavă a bisericii "San
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
lui Abu Nuwas a fost Janan, o fată sclavă din familia al-Wahhab ibn ’Abd al-Majid al-Thaqafi. Janan era frumoasă, inteligentă și studiase de asemenea științele arabe și poezia. Relația celor doi a fost complicată, caracterizată de oscilarea între atracție și antipatie. Din cauza comportamentului său libertin, Janan nu a avut niciodată încredere în dragostea acestuia. Data și cauza morții poetului sunt incerte. Se presupune că ar fi murit în anul 813, la scurt timp după uciderea califului Al-Amin. Se spune că ar
Abu Nuwas () [Corola-website/Science/302341_a_303670]
-
nu a făcut asta pentru că eram alb". În "Lords of Chaos" e publicat și un interviu cu Lene Bore, mama lui Varg; și ea își amintește despre această perioadă și spune că "s-ar putea ca aici să fi început antipatia lui Varg pentru unii oameni. A avut parte de un tratament foarte diferit față de restul. Ceilalți copii din clasă erau pălmuiți de profesori; el nu era". Varg afirmă faptul că "eram un "skinhead" când aveam 15 sau 16 ani", cu toate că
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
luciditate, pînă l-au demitizat aproape. Lecția lui Cézanne este explicită, asemenea aceleia a lui Picasso. Val Gheorghiu, în expoziția de la Cupola, și-a propus un fel persiflant, a rebours, de a trata natura statică. Să fie vorba despre o antipatie față de obiect sau detașarea lucidă față de efemer? În prelungirea lui Cézanne, care construia imaginea spre a o domina, e preocupat de reducerea răs- fățatului obiect la adevărata sa dimensiune, deși îl introduce într-un context cultural. Asocierea obiectelor distribuite în
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
pentru a plăti importurile de materii prime, iar producția s-a prăbușit în 1932 cu 50% față de 1929. Șomajul a crescut de la 1,5 milioane în 1929 la 6 milioane de germani rămași fără muncă în 1931. Se dezvoltă o antipatie împotriva capitalismului considerat vinovat pentru criză. Forțele politice au încercat diferite soluții pentru ieșirea din criză, iar marea industrie a solicitat relansarea investițiilor prin scăderea fiscalității și economiei bugetare. În 1931 s-a impus scăderea salariilor muncitorilor, iar în 1932
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
calcul). Cele 2 state cu regim fascist (Italia și Germania) aveau relații de cooperare și prietenie din ce în ce mai bune, lucru evidențiat de viitoarele alianțe și înțelegeri. U.R.S.S., prin regimul comunist și prin practicile extreme ale lui Stalin, reușise să atragă antipatia tuturor statelor, practic, fiind exclus de la vreo alianță. La 6 noiembrie 1937 Italia aderă la pactul Anticomintern, acest lucru însemna practic un parteneriat germano-italian și în ce privește politica relațiilor internaționale un accept reciproc al acțiunilor întreprinse de fiecare stat. Pentru consolidarea
Anschluss () [Corola-website/Science/303299_a_304628]
-
pe plan informal, influențau votul comițiilor. În cadrul magistraturilor republicii române, existau două principii: anualitatea și colegialitatea. Anualitatea presupunea participarea unui număr cât mai mare de cetățeni în administrarea Romei, dar și o limitare temporală a puterii magistrale. Colegialitatea depindea de antipatia românilor față de deținerea permanentă a puterii de către un magistrat superior, care tindea să ajungă tiran, având rolul controlului reciproc din partea participanților la o magistratură egală că prestigiu și putere. Magistrații români se împărțeau în: Din perspectiva prestigiului, existau două categorii
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
revolta în cazul înfăptuirii acestei căsătorii. Pentru un deceniu Dudley rămâne un posibil candidat, iar în 1564 este făcut conte de Leicester. Când în 1578 în cele din urmă Dudley se recăsătorește, Elisabeta extrem de geloasă, reacționează cu multe demonstrații de antipatie față de soția lui, Lettice Knollys. Cu toate aceste istorica Susan Doran este de părere că Dudley a rămas întotdeauna "în centrul vieții sentimentale a Elisabetei". Dudley a murit la scurt timp după înfrângerea Armadei Spaniole. După moartea Elisabetei I, printre
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
lamentare, astfel încât dau expresie atât neliniștii individuale cât și plânsului unui popor adesea vitregit de soartă. În Ziua Ispășirii credinciosul evreu renunță de bunăvoie la eleganță și chiar la multe lucruri necesare (păstrând doar strictul necesar), renunță la ură, la antipatie și la toate celelalte gânduri care ar putea să-l îndepărteze de spiritul acestei zile. Cărțile liturgice și cele de rugăciune individuală accentuiază că - dacă faptele publice de pocăință sunt obligatorii - cea mai plăcută jertfă și totodată adevăratul post este
Iom Kipur () [Corola-website/Science/304071_a_305400]
-
următori dictaturii comuniste. A fost membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei și "doctor honoris causa" al Universității din București. Cunoscut pentru nonconformismul și spiritul său critic, Radu Grigorovici și-a atras, de-a lungul vieții, admirația sau antipatia multora . Un coleg american l-a numit "„un om de știință de renume mondial, un umanist și un muzician”" . Avea un interes permanent și intens pentru literatură, istorie și arte. După dezmembrarea imperiului sovietic, a inițiat un dialog susținut cu
Radu Grigorovici () [Corola-website/Science/304350_a_305679]