2,251 matches
-
încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi încă, dacă nu le-a șterpelit procuratorul care se lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
7. Grupul de securitate îl păzea foarte bine. Înăuntru se aflau toate depozitele de rezervoare asamblate în Satyam nr. 9. Arăta ca un combinat chimic și îmi inspira un sentiment ciudat pe care nu-l pot exprima, era o atmosferă apăsătoare. Nu aveam nici o idee despre ceea ce vroiau să fabrice acolo. Plafonul era la fel de înalt cât o clădire cu două etaje, rezervoarele erau așezate în rând. Și mirosul era de nedescris, un fel de amestecătură de detergenți industriali. Și mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acționa exact cum i se dicta de sus, chiar dacă nu înțelegea ordinele pirimite. Nu răspundea decât: «Da, da, da.» Începusem să am îndoieli în tot ceea ce privea Aum. Cei din subordinea mea se plângeau neîncetat. Mă săturasem de atmosfera aceea apăsătoare. Cu toate acestea, nu aveam puterea de a renunța. Când Murai a fost omorât, am simțit că mă pot întoarce în lume. Murai era o persoană importantă pentru mine. Oriunde mergeam, Murai era implicat în munca respectivă: la editură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se feri cât putu să le arate că băgase de seamă, dar în ascuns se bucura de privirile pline de îngrijorare pe care ceilalți le aruncau mereu în jur. Lui Balamber pădurile chiar nu-i plăceau deloc. Erau întunecoase, umede, apăsătoare și ostile. în spatele fiecărui copac, al fiecărui tufiș se putea ascunde un pericol pentru el și pentru tovarășii lui; astfel că foșnetul frunzișului, stârnit brusc, ori chiar numai zgomotele mici, neașteptate, pe care animale nevăzute le făceau din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei, părea hotărât să traverseze tăblia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plan de bătaie. Nu aveau acum decât să aștepte. Așteptarea nu fu lungă, căci foarte curând un duruit sumbru începu să răsune prin toată valea; puțin după aceea, primii cavaleri barbari își făcură apariția la cotitura drumului. 27 O tăcere apăsătoare se lăsase în vale. Barbarilor nu le trebui prea mult să părăsească drumul și să se răsfire pe cele două margini și în albia râului, astfel că, în scurt timp, armata lor ajunsese să se întindă de la o coastă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de raze se reflecta acum în apa nu prea adâncă a râului, iar reflexele strălucitoare însuflețeau verdele ierbii care flanca albia sa pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa vadului și clinchetul metalic al armelor lor. Calul care-și scrântise piciorul zăcea acum nemișcat, pe jumătate în apă; încetase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva pași de poarta închisă. Era limpede că veniseră niște oameni la mănăstire, iar când afară se lăsă brusc tăcerea, călugării înțeleseră cu toții că liniștea aceea purta în ea o chemare apăsătoare, plină de spaimă. Capetele rase ale câtorva dintre ei se mișcară abia simțit. Cu un gest instinctiv, cei ce se găseau cu fața spre ușă căutară să ridice ochi spre ea, pe când cei care stăteau cu spatele strecurară priviri furișe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-se înaintea bivuacului, își concentră privirea numai asupra lui. Da, nu era nici o îndoială: acela era teribilul Shudian-gun. Se întreba ce ar fi putut să vrea de la el, dar nu simțea de fapt nici o teamă; mai degrabă, pe lângă sentimentul surd, apăsător, al propriei neputințe de prizonier, îl încerca dorința arzătoare a unei înfruntări și, mai presus de orice, un sentiment de ostilitate virulentă. Cu puțin timp înainte, Lidania, răvășită, intrase în depozitul femeilor, anunțând că Odetta își luase viața. Cineva o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe o scară largă de marmură, ajunse la loggia de la etajul de sus. O urmară cu toții și, ajunși pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat, până la terasă. Unul dintre muzicanți arătă cu degetul spre dreapta, unde centrul locuit lăsa loc câmpiei. — Priviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spuse, zâmbind. Măsurându-l cu admirație, în vreme ce el își potolea setea, îi strigă în mijlocul vociferărilor tovarășilor ei. De-acum, ești de-al nostru! 12 în întunericul nopții, barca tăia lent negura care, ca un văl impalpabil, plutea pe deasupra râului. Liniștea apăsătoare era spartă doar de clipocitul mărunt al vâslelor ce se afundau ritmic în apa tulbure. Pentru bătrânul și încercatul barcagiu ce se afla la prora, singurul punct de reper care îl ajuta să vadă zidurile Aurelianei erau focurile aprinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să vorbești, sunt aici. Hunul îl măsură cu atenție, fără grabă. Apoi, dintr-odată, chipul i se lumină. — Prefectul lui Etius! exclamă. Așadar, ne întâlnim din nou. E o plăcere să te văd în viață! Cu toată neliniștea și tensiunea apăsătoare pe care le simțea, Sebastianus își îngădui o glumă. — Numai să dureze!... Simți în spatele său o mișcare nedeslușită prin mulțime și auzi un strigăt ce trecea din gură în gură, venind dinspre Catedrală: — Episcopul! Chemați-l pe Anianus! Balamber, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână pe umărul lui Sebastianus, mâine va fi o zi grea. Trecând printre fâșiile de pânză ce închideau intrarea în cort, Sebastianus regăsi cu plăcere aerul ușor al nopții. Furtuna diminuase puțin căldura pe care soldații o simțiseră atât de apăsătoare, iar vântul limpezise văzduhul, aducând în dar spectacolul primului pătrar de lună și al unui cer presărat cu o puzderie de stele. Peste tot, în jurul celor doi ofițeri, se întindea tabăra imensă - rezultat, de fapt, al unirii mai multor tabere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Curierii galopau frenetic pe linia frontului și câteva trupe mici de cercetași în avangardă călăreau prin câmpie, ținând sub ochi dușmanul, care, la rândul său, se așeza, fără grabă, în dispozitiv. Ziua se anunța caldă; peste câmpie aerul era dens, apăsător, ca de vată, iar sunetele se auzeau deformat. Cele mai apropiate ajungeau la ureche aproape asurzitoare: bâzâitul tăunilor, tropotul copitelor, zăngănitul metalic al armelor; cele ce veneau de la o distanță ceva mai mare - chemarea bucinei și a cornului ce transmiteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vie agitație - cu siguranță, neliniștea ce le-o producea lupta pe viță și pe moarte pe care aveau s-o ducă în curând. însă ochiul expert al lui Metronius desluși în rândurile lor nu numai frica ce se strecoară întotdeauna apăsătoare în sufletul soldatului prins în bătălie: agitația nervoasă a capetelor, faptul că unii dintre ei se întorceau să privească în spate, schimburile de cuvinte precipitate, cu glas scăzut, ale altora îi spuneau că acolo se instaura panica. Instinctul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci, dar să nu lipsești diseară, după cină, la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie. își simțea inima cuprinsă de o tristețe apăsătoare. Prea mulți prieteni morți, prea mulți combatanți viteji pierduți. în desaga atârnată la oblânc avea două suluri de papirus pe care Vitalius transcrisese cu grijă, în timpul popasurilor zilnice ale armatei, însemnările scrijelite în grabă, în ultimele săptămâni, pe tăblițele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu ochiul, câmpia mișuna de oameni înarmați. Dinspre corturile câtă frunză și iarbă, dinspre hoardele în marș pe câmpie sau aflate în așteptare la locurile lor, se înălța un ecou ca un foșnet, în felurite forme, continuu, înăbușit și totuși apăsător; erau mii de glasuri și de zgomote diferite. Era, într-un cuvânt, respirația imensei armate a lui Atila. Magister militum — titlu în armata romană acordat acelora care erau împuterniciți să guverneze în numele Imperiului Roman. Titlul era acordat de însuși împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
termometrul de lângă ușă. Se întoarse. - Nouăzeci și opt2, anunță el. - Al dracu' de cald pentru Mountainside în februarie. Urmă o discuție scurtă, animată, despre recordurile de temperatură din trecut, pentru această lună. Vocile sparte se stinseră încet într-o tăcere apăsătoare, când adierea fierbinte dinspre deșert suflă mai puternic. Din nou, un bătrân se duse la termometru. Veni înapoi, dând din cap. - O sută cinci 3, spuse el. Și este abia opt și douăzeci și cinci. Pare să fie caniculă. Înainte ca Anrella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cumpărând cu bună știință, toxinele necesare scurgerii grabnice a zilelor...! Câteva momente se așternu liniștea,o liniște misterioasă,când balaurul propuse cu o voce puțin scăzută. „Ce-ați zice, dacă am Încerca puțin zarurile... Să zicem, o mână două...?” Tăcere apăsătoare. Nimeni nu scoase o vorbă. În final, Cap de mort fu de părere. „Ceasul arată abea, opt fără zece minute.Avem suficient timp la dispoziție...Ce decideți?” Balaurul frecându-și palmele În speranța unui câștig substanțial, insistă. „Ce propui Doctore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În biologie. Nu există nici o obligație suverană față de propria rasă. Când destinul biologic este Împlinit prin reproducere, dorința este adesea aceea de a muri. Ne mulțumim extrăgând idei despre datorie din biologie. Dar datoria e durere. Datoria e detestabilă - chinuitoare, apăsătoare. — Da? spuse Sammler, cu Îndoială. Când știi ce e durerea, ești de acord că e mai bine să nu te fi născut. Dar odată născut respecți puterile creației, te supui voinței lui Dumnezeu - cu orice rezerve lăuntrice impuse de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e un moment potrivit să cunoști profesori. Dacă ar fi să desenezi un grafic cu starea psihică a profesorului într-o zi de școală, pauza de după-amiază ar echivala cu cea mai joasă curbă. Aerul în cancelarie are ceva stătut, apăsător. Discursurile voioase de dimineață s-au dus, iar acei membrii ai corpului didactic care nu se învârt fără rost, verificându-și orarele sau cine mai știe ce, stau trântiți într-o liniște lugubră. (Ca să fim corecți, faptul că stau trântiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am uitat nevinovată spre cer. Eram în relații proaste cu Pabblem la acea dată, pentru că îi dădusem de curând o nouă versiune a raportului St Albans și el o considerase încă și mai nesatisfăcătoare decât prima. La ultima noastră întâlnire apăsătoare, mă informase că va lua bucățile „mai puțin discutabile“ din raportul meu și le va încorpora într-un document mai mare de care se va ocupa el personal. Acest document, mi-a spus el, avea să fie o analiză mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a început ea să se vaite într-o seară, când plecam împreună de la școală. Se retrage, simt asta. Și cu cât o face mai mult, cu atât eu devin mai plângăcioasă. Povestea începuse să creeze în ea o permanentă și apăsătoare stare de introspecție amară, îmi spunea ea. Era copleșită de o senzație de perisabilitate a lucrurilor - parcă era conectată la marile și melancolicele adevăruri ale vieții. Niciodată înainte faptul de a fi îndrăgostită nu-i produsese asemenea senzații solemne. Flirtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fapt, mie îmi place. — Oh, doamna Taylor și-a strâns buzele într-un fel care indica că o consideră pe fiica ei perversă, dar că nu are de gând să se lase provocată. — Probabil că lui Richard i se pare apăsătoare, totuși, a zis, încă sperând să găsească pe cineva iritat de vreme. Bietul Richard, absorbit de studiul lui. Cum merge cartea? — O, Richard e foarte bine, a zis Sheba. Acum a luat o pauză de la carte, ca să-și pregătească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
am început eu. Nu, n-o s-o dau după cireș, Barbara, a zis el. Mi s-a adus la cunoștință că știai de relația Shebei cu Steven Connolly de ceva vreme. — Poftim? — M-ai auzit. S-a lăsat o liniște apăsătoare. — Brian Bangs îmi spune că ai vorbit cu el despre această relație încă dinainte de Crăciun. E așa sau nu? I-am spus lui Brian câte ceva despre suspiciunile mele, e adevărat. — Oh? Brian pare să creadă că erai mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]