KorAP: Find »[drukola/base=apăsa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...399 >

9,963 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

spate, eu și Catherine am privit aceste vagi puncte de lichid cum scânteiază în întuneric, prima constelație a noului zodiac din mințile noastre. Apoi am reînceput să hoinărim printre epavele mașinilor, Catherine ținându-mă cu brațul de mijloc, iar eu apăsându-i degetele de mușchii stomacului meu. În clipa aceea am știut că defineam elementele propriului meu accident de mașină. Între timp, traficul curge într-un flux neîntrerupt de-a lungul podului rutier. Avioanele se înalță de pe pistele aeroportului, ducând resturile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

intervievat de toate ziarele mari ale lumii. Iar Iliescu, Năstase și banda lor apar în aceleași ziare la rubrica «foști comuniști». De unde și până unde guvern de uniune națională (cerut de domnul Iliescu)?[...]. În 1990, Iliescu și ai lui au apăsat cu tema « Vrem liniște!». În 1992 au pus la treabă tema «Vrem un guvern de tehnicieni!». În 1996 au distribuit în popor melodia «Vor să vândă țara!». În 2000 s-au răzgândit și au vândut-o între ei. În 2004

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
altfel, economiștii ne-au avertizat că reforma parțială nu oferă rezultatele așteptate. Terapia de șoc era operația necesară în 1990. Trebuiau liberalizate toate prețurile, inclusiv la energie și carburanți, chiar cu riscul unor explozii sociale. Întreținerea lor artificială automat a apăsat bugetul în fiecare an și a condus la creșteri repetate ale prețurilor. Guvernanții care știau asta n-au vrut să riște și nu i-a interesat. Promovarea unor măsuri radicale de oprire a subvențiilor, de redresare sau închidere a unor

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

i-am redeschis după câteva minute, mijeau zorii. Și tot nu muream. Ba chiar mă simțeam ceva mai bine, ceea ce era imposibil. Dar durerea devenise suportabilă. Mi-am privit cămașa. Era plină de sânge. Am mișcat din picioare. Funcționau. Am apăsat ambreiajul și am întors cheia în contact. Motorul porni din prima. - Dar acum o oră, înainte să se întâmple toată tărășenia, nu mergeai! am urlat. Acum de ce mergi, hă? Ce pula mea ai avut? Furios, am dat cu pumnul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Grecia nu mă tentau. - Atunci rămân Germania și România, nu? a întrebat Mathieu. - Exact. - Să începem cu Germania, propuse Mathieu. Eram de acord. Ne-am urcat într-unul din cele șase lifturi care așteptau în foaierul hotelului și Mathieu a apăsat pe butonul pe care scria FRG. Am observat că și numele celorlaltor sectoare erau prescurtate, ca la olimpiadă. Dar dacă Germania era FRG, ce se întâmplase cu DDR? L-am întrebat pe Mathieu. - Aici au fost unite mereu, a răspuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se pregătea să-și arunce leneș primele raze. 12-13 septembrie 2004 DUPĂ-AMIAZĂ ÎN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
sunteți? - Din România. - Ah... Nadia Comăneci! - Da. - Și, și... - Hagi? - Ah, da, Hagi! Fotbalist! Mare fotbalist! - Da, a jucat și la Barcelona. - Oh, da, Barcelona! - Sunteți spaniol? l-am întrebat, deși nu eram dornic să fac conversație. - Nu, a răspuns apăsând pe accelerator, care era oricum la fund. - Dar? - Mexican! După cum bănuisem. Nu știam ce să mai spun. Era mexican. Și? - De unde veniți? m-a salvat el. - Din Germania. - Oh! Oh! Oooooh! Nemții sunt niște trădători! - Poftim? - Războiul din Irak, au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
un zâmbet cât casa pe buze și eu citeam un Dashiell Hamett, mi-am adus aminte de ceva. M-am ridicat ușor din pat și am scos din buzunarul pardesiului o cutiuță dreptunghiulară cu un buton roșu la mijoc. Am apăsat pe buton. S-au auzit niște explozii înfundate în apropierea nu chiar imediată. Erau apartamentele celorlalți trei Popescu, în care depusesem niște cantități nu tocmai neglijabile de C4, un exploziv plastic. Nu degeaba făcusem armata la geniști. Ieșisem locotenent. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Shuoke se năpusti, trăgând-o pe Suki după el, către ușa apartamentului său, pe care o deschise cu mâna tremurandă. Odată intrați își continuară goana până în dormitor, unde se aruncară euforici în pat. Shuoke pipăi după telecomanda de la stația stereo, apăsând pe butoanele POWER, PROGRAM, 1, PLAY, REPEAT. În CD-player pusese de dimineață, anticipând situația în care tocmai se afla cu Suki, Love Deluxe, albumul lui Sade din anul 1992, care include și superhitul No Ordinary Love. - Începuse deja să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
prăjiți din Brănești. De fapt, era poet. Și în aparență era, de fapt, poet: slab, păr creț, bolnăvicios, eterne deranjamente stomacale, privire melancolică (ce-i drept, probabil că din cauza durerilor de burtă). Biroul era plin de fulgi și pene. Alin apăsă pe un buton verde. Un bec tot verde se aprinse la telefonul de pe birou. - Vino un pic, zise Alin. O ușă se deschise și își făcu apariția secretara, o tipă cam la 35 de ani, blondă (vopsită), bulane ca lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

despre aspectul persoanelor, senzația pe care vrea să ți-o transmită este de chipuri văzute pentru prima oară, dar văzute parcă de mii de ori. Suntem într-un oraș pe străzile căruia pot fi întâlnite mereu aceleași persoane; pe chipuri apasă greutatea obișnuinței, comunicată și celor care, ca mine, deși n-au mai fost niciodată aici, înțeleg că acestea sunt fețele obișnuite, trăsăturile pe care oglinda din bare a văzut întunecându-se sau moleșindu-se, expresii care seară de seară s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
același timp, să mă lovesc pe mine însumi, poate pe celălalt eu, care e pe punctul de a-mi lua locul în casă, sau eul meu cel mai intim, pe care vreau să-l sustrag celuilalt. Ceea ce simt că mă apasă, însă, este numai caracterul străin al celuilalt, de parcă el mi-ar fi luat locul și orice alt loc, iar eu aș fi fost șters de pe fața pământului. Lumea îmi părea străină când, în fine, m-am desprins de adversarul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
de la verticalitate, de la linia dreaptă, de la urmele prost ascunse de orgoliu masculin, încă prezente, cu toate că acceptasem condiția noastră de sclavi ai unei femei care nu admitea între noi nici un fel de gelozie ori supremație. - Jos, spunea Irina, și mâna ei apăsa ceafa lui Valeriano, afundându-și degetele în părul lânos și roșcat al tânărului economist, fără să-l lase să-și ridice fața până la ea în poală. - Mai jos! - și între timp mă privea cu ochi de diamant și voia ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
aspect drept semnul reușitei, iar când a reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea sferică și se segmenta doar în șuvițe compacte, arcuite în sus. Nodul de la cravată se cam strâmbase; instinctiv, era să-l îndrept, de parcă un cadavru cu cravata strâmbă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
la fel cu trecutul meu; de data asta s-a terminat, îmi spun, ca să mă conving că toate trecuturile mele erau arse și uitate, de parcă n-ar fi existat niciodată. De câte ori, când îmi dădeam seama că trecutul începea să mă apese, că prea mulți credeau că le datorez ceva, material și moral, de exemplu în Macao, părinții fetelor din „Grădina de Jad“; vorbesc despre ei pentru că nu există nimic mai rău decât părinții chinezi, contracte clare, cu ele și cu familiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
numai să nu-i mai văd revenind mereu, mame și tați costelivi, în ciorapi albi, cu coșulețul de bambus mirosind a pește, cu aerul acela dezorientat, de parcă veneau de la țară, deși toți locuiau în cartierul portului; de câte ori, când trecutul mă apăsa prea tare, nu mă cuprinsese speranța unei schimbări totale: să schimb meseria, soția, orașul, continentul - un continent după altul, până când am înconjurat pământul - obiceiurile, prietenii, afacerile, clientela. Era o greșeală; când mi-am dat seama, era prea târziu. În felul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
mort și cu cealaltă mă descheia, înghesuiți toți trei în mașina atât de mică, într-un parcaj public din Faubourg Saint-Antoine. Contorsionându-și picioarele - trebuie să spun - în chip armonios, se instalează călare peste genunchii mei și aproape mă sufocă apăsându-mă la pieptul ei, ca într-o avalanșă. Între timp, Jojo cădea peste noi, dar ea era atentă să-l îndepărteze, fața ei la câțiva centimetri de fața mortului, care o privea prin albul ochilor larg deschiși. Cât despre mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
În locul clarvăzătorului amerindian, care povestește toate romanele din lume, iată un roman-capcană, născocit de traducătorul infidel, cu începuturi de roman ce rămân suspendate... Așa cum rămâne suspendată revolta, în timp ce complotiștii așteaptă zadarnic să comunice cu ilustra lor complice, iar timpul imobil apasă asupra întinderilor netede ale Arabiei... Citești sau născocești toate astea? Atâta influență au asupra ta invențiile unui grafoman? Vizezi și tu la sultana petroliferă? Invidiezi soarta pritocitorului de romane din seraiurile arabe? Ai vrea să fii în locul lui, să stabilești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
alții îl identificară cu obiectul căutărilor lor și se puseră pe urmele mele. Aripa Umbrei provocând abaterea avionului, Aripa Luminii a ascensorului... Tânărul, ascunzând în palton manuscrisul, a țâșnit afară din ascensor, mi-a închis ușa în nas și acum apasă butoanele ca să mă facă să dispar în jos, după ce mi-a lansat o ultimă amenințare: N-am încheiat socotelile cu tine, Agent al Mistificării! Ne mai rămâne s-o eliberăm pe Sora noastră încătușată în mașina Falsificatorilor! Râd, în timp ce cobor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
lui cu nenumărate variante locale. — Da, du-te și-i spune Arhanghelului Luminii! Spune-i că l-am găsit pe «Părintele Povestirilor»! E în mâna mea și lucrează pentru mine! Nici vorbă de mașină electronică!... - și de data asta eu apăs pe buton ca să cobor.“ În acest punct, trei dorințe simultane se luptă în sufletul tău. Ai fi gata să pleci imediat, să traversezi oceanul, să explorezi continentul aflat sub Crucea Sudului, până ce vei găsi ultima ascunzătoare a lui Ermes Marana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Lotaria îmi citește cărțile în acest fel îmi creează probleme. Acum, văd fiecare cuvânt pe care-l scriu izolat de creierul electronic, dispus în șirul frecvențelor lângă alte cuvinte, nu știu care, și mă întreb de câte ori l-am folosit; simt responsabilitatea scrierii apăsând pe acele silabe izolate, încerc să-mi închipui ce concluzii pot fi trase din faptul că am folosit o dată sau de cincizeci de ori acel cuvânt. Poate ar fi mai bine să-l șterg... Dar oricare alt cuvânt cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pe jos, ca o pisică gata de joacă. Acum, povestea trăită se întrerupe la momentul culminat: poate că de acum încolo îți va fi permis să urmărești până la capăt romanele pe care le vei citi... Alexandra-Sheila-Corinna, gânditoare, a reînceput să apese butoane. Și-a reluat aerul de fată silitoare pe care-l are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la ora asta ar fi trebuit să fie totul gata... Ce se-ntâmplă? Îți dăduseși deja seama: e cam nervoasă astăzi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
pe care-l are în orice face. — Ceva nu funcționează - murmură -, la ora asta ar fi trebuit să fie totul gata... Ce se-ntâmplă? Îți dăduseși deja seama: e cam nervoasă astăzi Gertrade-Alfonsina; la un moment dat trebuie că a apăsat pe un buton greșit. Ordinea cuvintelor din textul lui Calixto Bandera, păstrat în memoria electronică pentru a fi readus la lumină în orice moment, a fost ștearsă prin demagnetizarea instantane a circuitelor. Fire multicolore macină acum pulberea de cuvinte: un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
ochi, îi spun Amarantei, ajungând-o din urmă printre sacii din a doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața. — Și nasurile, spun eu, punându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
balustrade, socluri, console, metope, și simt nevoia s-o reduc la o suprafață verticală netedă, la o placă de sticlă opacă, la o diafragmă care să delimiteze spațiul, fără a se impune vederii. Dar chiar simplificată, clădirea continuă să mă apese într-o manieră oprimantă: decid s-o suprim complet; în locul ei, un cer lăptos se înalță deasupra pământului gol. În același fel elimin alte cinci ministere, trei bănci și câțiva zgârie-nori ai unor mari societăți. Lumea e așa de complicată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]