7,447 matches
-
o manieră diferită față de seria de peisaje de la Brebu sau de alte picturi cu tematica flori sau portrete. Peisajul, precum și natura statică din pictura lui Luchian, chiar dacă reprezintă ceea ce există în natură, nu sunt un studiu al naturii la nivelul aparent al realității concrete, ci surprind esența trecătoare din natură. Pigmenții prezenți în pastelurile lui Luchian sunt albul de plumb, verdele de crom, ocrul galben, oxidul roșu de fier, magnetitul de fier pentru negru, creta albă, vermillion, orpiment, pe alocuri negru
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de durere erau la început mai pe tăcute și treptat-treptat se transformau în urlete și țipete. Pentru că și păruielile se întețeau. Uite-așa, debandada se transforma în hărmălaie generală
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ne crească frumoși și drepți, cu tulpinile fără strâmbături, noduri și răsucituri. Mereu refractari și încăpățânați în a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai grav, că în nesăbuința noastră, cu aparenta inocență și candoare îngerească, săvârșeam unele fapte rele cu o poftă și plăcere de neînțeles, total nepăsători față de consecințele faptelor noastre. Culmea, credeam că e bine ce făceam și ne supăram când eram pedepsiți. Era ceea ce se chema iresponsabilitatea specifică
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor. - Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea! Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... Citește mai mult Domnul ArsuToate eforturile domnului director Arsu de a ne pricopsi cu un învățător “mai de Doamne-ajută” au fost zadarnice. Cred că-și luase gândul să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
ochiul la ușă, pe fereastră și urechea ciulită, până auzeam pe vreo unul care se întorcea de pe coridor.- Gata, mă, l-am văzut cum a plecat pe șosea!Începea tărbaca. Dar acum aveam experiență. Hărmălaia se desfășura într-o liniște aparentă. Păruielile, bușelile, ghionturile, mușcăturile și loviturile se făceau pe înfundate. Vaietele de ... XVI. DOMNUL DODE, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016. Domnul Dode din volumul DOMNIȘOARA IULIA Cu toții ne simțeam vinovați de supărarea pricinuită
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
să fie mai mare decât al celor care se produc, și aceștia destui: muzicanți, gimnaști, acrobați, dansatori, Regine ale frumuseții din treizeci de orașe, atleți și magicieni, ursari, călăreți și înghițitori de săbii, yoghini. Magistratul, al patrulea om în ierarhia aparentă a notabilităților Stațiunii, după Primar, Șeful Gărzilor Reunite și Comandantul Garnizoanei, vrea să arate că, în mod sigur, e primul! Nici un locuitor nu va face parte din vreun partid! - așa a stabilit, cândva, Sfatul Confreriilor, care, ani de zile, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Eu caut Adevărul, el Himerele. Când nu le găsește, le inventează; îl simt uneltind. Ura mea împotriva Magistratului - nemărginită - nu poate să evite o întrebare: Cine va conduce după căderea lui? Stațiunea e un cuib de leneși; truda locuitorilor e aparentă, un mod „inocent” de a fugi de efortul adevărat, care naște istorie. E nevoie de o autoritate neiertătoare, de un bici nou, nu de spirite umaniste care să aplece urechea spre orice moft al plebei. Cel mai potrivit e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Noua lui domnie va fi una vulnerabilă, voi avea grijă... § Funcționezi pe etaje, nu le distingi; dacă te-ai pune de acord cu toate palierele, ai stăpâni lumea. Încerci, efortul te epuizează, ai impresia unei dematerializări, uneori; a unei morți aparente pe care ți-o provoci în mod conștient, studiind-o dintr-un cadru separat. Așa nu vei termina Stațiunea nici în șapte ani. Dacă vrei, poți să o închei în două luni; într-o lună, mâine. În mod excepțional, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol; un strat fin de talc. Memorezi cum cad, la plecare, faldurile perdelei, dispunerea aparentă a ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să hrănesc o haită mereu flămândă, chiar și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tăcere, căzut pe gânduri. Poate că era doar o Întâmplare faptul că Ambrogio fusese ucis În timp ce se afla la lucru pentru Studium. Dar, se mai gândi el, poate că doar puținătatea simțurilor noastre ne Împiedică să recunoaștem trama urzită Îndărătul aparentului hazard al evenimentelor. Ar fi vrut să Îl mai Întrebe ceva pe spițer, dar mai Înainte prefera să reflecteze. Va mai fi vreme, mai târziu. Ieșind, se mai opri o dată În dreptul ușii. — Messer Teofilo? — Spune, rogu-te. — Ce e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spună. — Ei bine, messer Alighieri, interveni Bruno Ammannati, fixându-l cu o privire șireată, ca și când ar fi voit să Îl stârnească. Nu răsare și În domnia ta dorința de te apropia de aula noastră de Învățătură? Dante era sigur că, dincolo de aparenta lor detașare, cu toții așteptau răspunsul lui cu sufletul la gură. — Aula voastră pare o curte a iubirii, mai curând decât o adunare de Învățați, răspunse el pe un ton evaziv. Femeia pe care ai admirat-o e pricina acestui lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spun că fiecare victimă Își alege propriul călău și creează condițiile crimei, care se dovedește a fi modelată după el, nu după asasin. Victima e legată de ucigătorul ei precum stelele de cerul lor. Așa cum În mișcarea cerească, potrivit lui Ptolemeu, aparentele inversiuni ale corpurilor pe fundalul Primului Mobil se recompun În ordonata interconexiune a epiciclurilor, tot astfel, cele mai infime mecanisme ale asasinului rămân legate de orbita vinilor sale, calculabile cu precizie de mintea care nu greșește. Poetul simțea asupra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
deșertului. În timp ce se apropia, Își coborî vălul, arătându-și chipul. Era unul dintre membrii celui de al Treilea Cer: Augustino di Menico, filosoful natural. Îi ieși În Întâmpinare cu expresia afabilă a prieteniei. Dar privirea sa Înghețată Îi dezmințea acea aparentă cordialitate. Dante se puse În gardă. — Sănătate, messer Alighieri. Eram aici, În piață, ca să mă Întâlnesc cu studenții mei, când te-am zărit și m-am Întrebat dacă nu ți-ar face plăcere să mă Însoțești. În orașul tău, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aceea umană despre politica Florenței? Celălalt păru să Își dea seama de neîncrederea lui. — Unul din soldații pe care Îi plătesc să ne protejeze are o rubedenie În armatele papei. Bonifaciu se pregătește să pornească spre orașul nostru cu scopul aparent de a face pace, dar cu țelul adevărat de a prăda și de a răsturna Comuna În favoarea Negrilor. Pentru noi, calicii, orice schimbare a norocului Între partide contează prea puțin; dar pentru unul ca domnia ta ar putea Însemna viața. Fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu ne bucuri inimile făcând același lucru cu ea? — Versurile mele sunt rodul deșteptării iubirii În tainița sufletului meu, nu al furiei simțurilor, cum păreți a crede. Ele cântă noblețea doamnei și apropierea sa de Dumnezeu, iar nu formele ei aparente, care ne tulbură vederea. Dante pronunțase ultimele cuvinte cu o iritare crescândă, căutând să nu o privească pe Antilia. Poezia lui pentru femeia aceea, o târfă străină... — Înțelegem prea bine reținerea de a-ți târî versurile printre mesele unei cârciumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prințului Bisericii părea din piatră. Se ridică dintr-o dată cât era de Înalt, măsurându-l de sus din priviri. Dante se așeză mai comod În jilț, potrivindu-și cutele hainei. Glasul lui Acquasparta deveni strident, pierzându-și orice urmă din aparenta sa bonomie. — Nu există nici o fiică! Manfredi, bastardul, a avut numai patru urmași și sunt morți cu toții. — Și dacă legenda ar fi adevărată? Poate că tocmai asta aflase meșterul la Roma și asta voia să dezvăluie. Cardinalul Își pierduse orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
altfel acea realitate pe care, Înainte vreme, nu o luase În seamă Întrucât nu o putea suferi. Cerșetorul părea cu adevărat stăpânul străzii, aidoma unui câine care marcase colțul cu urină. Își aminti de sinistra profeție a lui Giannetto, de aparenta lui siguranță În a prevesti năpaste pentru Partida albilor. Ce știa turma aceea de repudiați despre viitorul Florenței, ori chiar despre destinul lui? Simți din nou cum pământul Îi fuge de sub picioare și suportă o Înțepătură În ochiul stâng. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre - mă refer la fragmentul cunoscut din Epopeea lui Ghilgameș, la Atlantida și nu numai. Sunt convins că subscrieți la verdictul lui Lucrețiu, ex nihilo nihil, iar ca istoric, știți foarte bine că dincolo de inextricabilul aparent al majorității legendelor subzistă un grăunte de adevăr, deformat de malaxorul timpului, dar nu dispărut cu totul. Persistența lui În memoria culturală a omenirii reprezintă, din punctul de vedere al Centrului, un eșec. Pe cât de scuzabil, Într-un fel, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se fac niciodată lucruri absolut inutile sau complet fără rost. E dificil de admis că Noel Corbu a fost lovit subit de nostalgii pentru limba maternă. Pe de altă parte Însă, nu văd sensul... - Nu ți se pare că tocmai aparenta gratuitate a gestului ar trebui să dea de gândit? Ceva se ascundea aici, ceva important - am fost convinsă, o simțeam și, cu toate acestea, timp de câțiva ani, n-am reușit să mă lămuresc pe deplin. Iar fără asta, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi această dificilă frază. Vrând să-și repare greșeala, Iovănuț își îndreptă frumoșii lui ochi spre Despina și spuse încet cu blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit de nimeni, ci numai dând ascultare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
colț pierdut din Sahara urma să se dezlănțuie o tragedie, era un mister pe care nici cei mai experimentați beduini nu reușiseră să-l dezlege, cert e că, într-o dimineață, începură să se rotească în cerc pe deasupra corturilor, cu aparenta convingere că înăuntrul lor se instalase femeia cu coasa. Pentru un adevărat tuareg, să moară de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire, ci, mai cu seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu toate că e atât de bătrână și descărnată, este în primul rând femeie și, prin urmare, capricioasă. De nenumărate ori, dintr-un moft, ia înainte de vreme tineri sănătoși și voinici pe care-i așteaptă un viitor frumos; alteori, fără nici un motiv aparent, cu cât treaba e mai ușoară, cu atât se lasă mai mult așteptată. Se afla acolo, înconjurată de bărbați și femei în pragul agoniei, și ar fi fost de ajuns să sufle ca să stingă flăcăruia atâtor vieți firave dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați Într-o dulce inconștiență și șarpele nu le-a Învățat Încă gustul fricii și al rușinii. Maree de limfe se umflă ca aburii fierbinți Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sîngerînd acolo și urlînd Înfundat, fiecare călău e victima altui călău și aceeași mască mortuară pe toate chipurile de parcă ne-am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac cu ăsta? am întrebat arătând spre următorul tablou care trebuia ridicat, intitulat sugestiv Irișii nr. 3. Părând hărțuită, Shelley a strigat: —Judith! Ce facem cu umătorul tablou al Victoriei? Judith a răspuns din dreptul ușii biroului cu un dezinteres aparent. — Pe peretele din spate, nu crezi? Lângă celălalt? apoi a dispărut prin ușă ca și cum ar fi fost zburată de o rafală de vânt. Doar stilul lui Judith era vag. Și observasem că deși Shelley părea să fie șefa, mereu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]