11,066 matches
-
de șnur și lumina de deasupra chiuvetei se aprinse. Bull deschise capacul de piele al Trusei de Voiaj pentru Domni (un cadou de Crăciun de la mămica, de acum patru ani) și scoase de acolo o oglindă de buzunar. Apoi se aplecă și își băgă capul între genunchi. În poziția aceea, Bull părea că încearcă să se dea cu capul de covorașul din baie. Scoase oglinda de buzunar și-și privi vaginul. Crescuse peste noapte! În timp ce ieri firicelele de păr de culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șuvoiul de sânge din venele și arterele sale. Din când în când, Bull intra în câte un hotel sau fast-food și cerea politicos permisiunea de a folosi toaleta. De îndată ce ușa se închidea în spatele său, sub acțiunea mecanismului pneumatic, Bull se apleca și vomita sub impactul disputei dintre progesteron și estrogen. Imediat ce își ștergea dârele de fiere de pe bărbie, Bull se repezea în câte o boxă. Mișcându-se cu greu în spațiul strâmt, așezat în câte o poziție ce aducea cu posturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
centură și două bentițe de la Lillywhites. Numai că, în ciuda acestei recunoașteri decisive și aparent mature a naturii sale duale, Bull se trezi încă o dată plângând în după-amiaza aceea rece, de data aceasta în față la King’s Cross Station. Se aplecase pentru a privi prin vitrina de la Wendy Burgers și se uitase la masa umană care circula pe peronul gării. Vagabonzii și drogații se asociau în grupuri și spărgeau rândurile de navetiști și muncitori. Ploaia de primăvară continua să cadă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am mâncat, cred că e momentul să futem ceva, spuse el sorbind din cafea. — Ce să futem? Gestul de uimire al lui Alan era adresat proprietarului dolofan și celor două fete dubioase care încă pierdeau vremea pe acolo. Krishna se aplecă peste masă și îl atrase pe Alan spre el. Vocea cultivată îi mustea de un entuziasm murdar. — Poole mi-a zis că e mai mult de capul tipului ăstuia, Tiresias, decât pare la prima vedere. E o fațadă, Alan. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nord. Cu cât merge mai departe, cu atât se îndepărtează mai mult de statul Chu" . Abia atunci a înțeles regele statului Wei că "făcând un ocol atât de mare", Ji Liang i-a dat un sfat înțelept. Meditând, și-a aplecat capul, dându-și seama că ministrul lui are mare dreptate în tot ceea ce i-a spus. În cele din urmă a renunțat la planurile sale de a cuceri statul Zhao. 3. Legende legate de locuri pitorești Legenda Muntelui Wutai În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a deosebi adevărul de neadevăr, pentru a nu fi înșelat?" Wei Zheng a răspuns: "După părerea mea, dacă Măria-Ta va da ascultare unei singure păreri, nu va ști adevărul în întregime și va lua hotărâri greșite. Dacă își va apleca urechea la părerile venite din mai multe părți, judecându-le pe toate, fără părtinire, atunci, supușii n-ar mai îndrăzni să spună minciuni, iar Măria-Ta va reuși să cunoască adevărata stare a lucrurilor și să ia hotărâri drepte." Mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
adăugă: Ce lentă e vrăjitoarea asta. Trebuie să trimitem pe cineva s-o ajute să se grăbească puțin! Și puse să fie azvârlită în fluviu și asistenta vrăjitoarei. Toată lumea fu uimită văzându-l pe Ximen Bao cu un aer respectuos, aplecându-se spre oglinda apei ca și cum l-ar asculta pe Hebo. Acesta îi privi pe nobilii orașului și pe funcționarii care organizau așa-zisa căsătorie și le zise: Ce mulțumit este Hebo! El i-a primit pe trimișii noștri cu ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
murdar al cinemaului copilăriei. Și totuși, în acest templu aseptic al timpului nou, l-am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
aducem la lumină. Frumos e ziaristul morttc "Frumos e ziaristul mort" Cred că prilejul cel mai potrivit pentru Putere ca să-și arate dragostea față de presă ar fi înmormântarea unui ziarist omorât în bătaie. Cu câtă tandrețe și gingășie s-ar apleca asupra mortului domnii Adrian Păunescu, Ion Solcanu, Grigore Zanc, Antonie Iorgovan și alți distinși senatori! I-ar face bujori în obrăjori cu un tub de ruj, l-ar gelui în cap ca pe Mutu, l-ar îmbrăca în costum Armani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
va cloci pe Matei, Filipul mic a scris pe-un șervețel, în bucătărie, că vrea să ajungă argitect și gebul. Or, ce s-a ales? Argitect în nici un caz, asta e clar, în familia noastră doar o mătușă s-a aplecat deasupra planșetei, cu pasiune, după ce toată copilăria, ca elevă într-o școală de muzică, stătuse aplecată deasupra harpei. Ar fi ușor, în schimb, să vă duc de nas și să vă spun că eu, Filipul mare, am îndeplinit cealaltă jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ajungă argitect și gebul. Or, ce s-a ales? Argitect în nici un caz, asta e clar, în familia noastră doar o mătușă s-a aplecat deasupra planșetei, cu pasiune, după ce toată copilăria, ca elevă într-o școală de muzică, stătuse aplecată deasupra harpei. Ar fi ușor, în schimb, să vă duc de nas și să vă spun că eu, Filipul mare, am îndeplinit cealaltă jumătate de dorință. Nimeni nu va ghici ce-i aia gebul, așa că m-aș putea lăuda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
murit și n-ar fi știut ce e iubirea. Și i-a mulțumit. Și avea șaptezeci de ani. Pe la optzeci, când nu mai locuiam în Drumul Taberei și Pușița era la liceu, am văzut-o pe Uca cum s-a aplecat și i-a legat șireturile. Dumnezeu s-o ierte! Stă scris apoi, tot pe la începutul capitolului, că epistola Mateiului mare către Mateiul mic trebuie să fi ajuns printre soldăței și mașinuțe ori deasupra revistelor cu Rahan. Nu e o informație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și stalacmite; Matei s-a înveselit; viața a mers înainte. Un alt pasaj incomplet este cel care-o privește pe mătușa arhitect. În ciuda episoadelor cu harpa și planșeta, ea n-a avut și n-a dobândit vocația de-a sta aplecată în fața oamenilor; au împiedicat-o caracterul, principiile și durerile de spate. Ca fetiță, arunca câte-o păpușă pe podea, țipa dăăă-mi-o! și zgâlțâia patul până-i era dată, zădărea cu bețe câinii de prin curți, nu lingușea pe nimeni, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu mâna dreaptă ridicată, nu ca să lovească din nou, ci într-o plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără aer. Tata s-a aplecat curtenitor și a sărutat mâna care mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș fi mușcat-o de degete și m-aș fi rănit în inel) și se bucura aflând că sunt un elev bunicel, căruia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Kita s-a dovedit a fi o corcitură mai grozavă decât toți lupii alsacieni; a ros pantofii din casă, cotoarele cărților de pe rafturile de jos ale bibliotecii, brațul unui fotoliu și o policioară de la vitrină; Florea o ura, Naghy se apleca s-o mângâie; vara, pe șantierul lui tata de la Agigea, Kita lătra la valuri și încerca să prindă pescăruși; când a fost otrăvită de-o babă din C 37, a zăcut o zi și o noapte, dar m-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
alea delicate se făceau țăndări, fără să geamă, fără să țipe, împroșcând cioburi, nu polimeri. Părinții Țăcănitului tocmai divorțaseră, iar taică-su plecase la mare cu o cercetătoare creață, aflată la început de drum. 3. când multe, multe chipuri sunt aplecate asupra ta, când auzi voci îngrijorate și când simți răceala pardoselii întinsă în tot spatele, observi mai clar ca niciodată pâlpâielile becului din tavan. Nu știi cine sunt oamenii care te privesc, nu deslușești ce spun, nu înțelegi de ce ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
extrem de aventuroasă. Alteori, cînd mă năpădește gîndul că sînt un proscris și un ciudat, sînt convins că de vină e Don Quijote. Ascultați aici : “Pe scurt, atît de tare se adîncise În aceste romanțuri, Încît Își petrecea zile și nopți Întregi aplecat asupra cărților lui ; și astfel, cu foarte puțin somn și multă lectură, creierul i se uscă atît de tare, Încît Își pierdu de tot uzul rațiunii. Pierzîndu-și complet mințile, i se năzări cea mai ciudată idee ce intrase vreodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Mijesc ochii, să văd mai bine. E foarte Întuneric În locul În care a Împins mormanul și unde acum e ocupată să-l netezească la mijloc și să sară pe marginile lui, și nu reușesc să văd limpede decît dacă mă aplec peste prăpastia reprezentată de clipa În care m-am născut. Mă uit În jos spre ea de la mare Înălțime, focalizîndu-mi imaginația pînă mi se preschimbă Într-un soi de telescop. Cred că o văd. Da, acum recunosc cartea. Draga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ce moțaiau și să mă plimb de la un sfîrc la altul, golindu-le pînă la ultima picătură. Nu era niciodată Îndeajuns. Însă a contat, pentru că În felul ăsta am reușit să supraviețuiesc, chiar dacă la mustață. Nu mai trebuie să mă aplec peste marginea prăpastiei reprezentate de nașterea mea pentru a da de mama. Acum pot să stau culcat pe spate pe stratul plăcut de confetti, cu piciorușe rozalii și drăgălașe Încolăcite În aer deasupra mea, și să mă uit la trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o parte și-n alta În timp ce pășeam, sau mai exact mergeam greoi, mai ceva ca un moșneag, ceea ce-mi dădea o Înfățișare destul de bovină. Și, avînd partea din față atît de dezvoltată, aveam o tendință puternică de a mă apleca În față de ziceai că vin În nas, spre amuzamentul celorlalți. Asemenea corpolență, atît de grotescă la o creatură de statura mea, era cu atît mai neavenită În perioada respectivă, cînd ajunsesem la o etapă din viața mea care-ți cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
chiar ȘOBOLAN, Însă cînd eram optimist - ceea ce se Întîmpla adesea pe vremea aia - scriam OM DE AFACERI. Cărțile erau afacerea mea - consumul și schimbul de cărți. Stăteam cocoțat În Balcon sau În Balon și studiam acest domeniu de activitate. Mă aplecam peste marginea Balonului, la un pas de a cădea, și citeam ziarul de dimineață peste umărul lui Norman. CÎteodată, cînd Își punea cana de cafea Într-un anume loc, Îmi vedeam reflexia În apa Întunecată - o priveliște nu tocmai plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
talie Îngustă, picioare lungi și o bărbie ca bombeul unei cizme. CÎteodată, sînt chiar și Îmbrăcat ca Fred Astaire. În această scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e cu regulile refracției. Așa că nu mi-am dat seama imediat că, dacă eu Îi văd ochiul, atunci și el Îl vede pe al meu. Neavînd nici cel mai mic habar despre implicațiile acelei simetrii fatale, am continuat să mă aplec peste marginea Balonului, În timp ce Norman s-a Împins Încet spre spate În scaun, cu mîinile la ceafă, de parcă ar fi făcut o mișcare de gimnastică. Acum, se uita fix la tavan și, un moment Îndelungat, privirea lui, severă și Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și, la o primă vedere, părea că funcționează În primul rînd ca magazie. În afară de mobilă - un pat cu ramă de fier, un fotoliu de piele rupt, din care ieșea o umplutură albă, un scrin deasupra căruia era o oglindă ușor aplecată pe care cineva desenase, poate cu ruj, o față cu mustață și albeață la ochi, care scotea limba la privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]