KorAP: Find »[drukola/base=apocalipsă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...112 >

2,777 matches

Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718

a omului, că este casa zeului, tărâmul care punctează imanentul cu deplinătatea transcendenței ce irumpe în temporalitate precum o paranteză, o sincopă de absolut. Zeul generează și regenerează, el creează, deține capabilitățile distrugerii și ale vindecării precum și forța resurecției întru apocalipsă, energia eternă a sfârșitului deplin reînnoitor. Așadar templul ar fi, pentru conștiințele religioase, sălașul unde zeul locuiește fiind invocat și adorat deplin. Totodată, templul reprezintă și un simbol al prezenței divine în afara templului, un simbol ce ne spune că suntem

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
mărturisindu-și credința în cristica însoțire divină a omului, își depășește ascendent crucea, celălalt rostindu-și, într-o muribundă aroganță, ne-credința, alunecă fluent la rădăcina crucii sale precum demonul șerpuiește lângă copacul înțelegerii binelui și răului. Extrapolări în damnările Apocalipsei Una dintre imaginile spirituale ce au însoțit constant evoluția umanității a fost cea a Sfârșitului lumii. Această panoramă-scenariu a locuit pulsativ în mintea și afectivitatea ființei omenești, indiferent de timpul și perimetrul viețuirii sale, constituindu-se în temă incitantă de

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
evaluat drept momentul care finalizează spre a reîncepe, drept fracțiunea fundamentală ce stinge doar spre a reaprinde și extrage resurecționar pentru a reinsera la un nivel superior. Una dintre cele mai consultate descrieri ale acestui eveniment radical este reprezentată de Apocalipsa lui Ioan Teologul, text-imagine de referință pentru interpretarea și asumarea creștină a finalului de lume. Revelația oferită aici omenirii vestește, asemeni menționărilor cristice despre sfârșitul lumii, trei faze succesive ale acestui final universal: întâmplările dramatice prevestitoare, spargerea imanentului și paralizarea

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
a purtat printre capodopere, tabloul își proiectează mesajul spre admirator pentru a-l cuceri și răpi întru înalte tensiuni estetice, iar artistul cheamă de peste timpuri, prin forța actului său creațional depășind epocile ce-l despart de contemplator. Tot astfel, tabloul Apocalipsei, această revelație cutremurătoare se află așezat, alături de alte peisaje mistice într-o galerie a experienței umane profund-religioase. Cine intră într-o asemenea sală de expoziții, deținând scânteia credinței în Divin, se aseamănă cu vizitatorul îndrăgostit de artă care vizitează un

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
galerie de expresii și simboluri ale religiei pe care ne-am asumat-o. Alunecăm discret spre a nu descătușa fervoarea sonoră a unui sunet blasfemitor ce ar stigmatiza regiunea întâlnirilor dintre aura Divinității și neîmplinirile omului. Odată ce ajung în dreptul imaginii Apocalipsei, resimt un impact ce mă suspendă și sustrage din grupul credincioșilor ce mă purta inițial. Eu nu mai sunt un credincios ce crede fără a vedea, ci devin un văzător ce își reconfigurează tensiunea și nivelul credinței în raport cu ceea ce începe

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
sustrage din grupul credincioșilor ce mă purta inițial. Eu nu mai sunt un credincios ce crede fără a vedea, ci devin un văzător ce își reconfigurează tensiunea și nivelul credinței în raport cu ceea ce începe să vadă. Aici eu nu văd imaginea Apocalipsei, ci mă văd pe mine în ropotul atot-răsturnător al Apocalipsei, mă simt cum voi fi un dezrădăcinat de fire și un spirit aruncat în procesualitatea unei schimbări eidetice, unei metamorfozări ce va atinge, va invada și ocupa deplin fiecare particulă

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
mai sunt un credincios ce crede fără a vedea, ci devin un văzător ce își reconfigurează tensiunea și nivelul credinței în raport cu ceea ce începe să vadă. Aici eu nu văd imaginea Apocalipsei, ci mă văd pe mine în ropotul atot-răsturnător al Apocalipsei, mă simt cum voi fi un dezrădăcinat de fire și un spirit aruncat în procesualitatea unei schimbări eidetice, unei metamorfozări ce va atinge, va invada și ocupa deplin fiecare particulă a ființei mele. În acest nou context, nu mai aparțin

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
metamorfozări ce va atinge, va invada și ocupa deplin fiecare particulă a ființei mele. În acest nou context, nu mai aparțin unui grup ce s-ar așeza în dreptul viziunii apocaliptice, ci sunt doar eu, inițial, față în față cu tabloul Apocalipsei în care mă regăsesc și pe mine învolburat, spasmodic și transfigurat. Privind la Apocalipsa lumii, văd nu o Apocalipsă a mea, individuală, ci un sfârșit al lumii ce mă abordează individual. Mă proiectez în acest peisaj și el se inserează

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
În acest nou context, nu mai aparțin unui grup ce s-ar așeza în dreptul viziunii apocaliptice, ci sunt doar eu, inițial, față în față cu tabloul Apocalipsei în care mă regăsesc și pe mine învolburat, spasmodic și transfigurat. Privind la Apocalipsa lumii, văd nu o Apocalipsă a mea, individuală, ci un sfârșit al lumii ce mă abordează individual. Mă proiectez în acest peisaj și el se inserează în teluricul identității mele de conștiință și astfel îmi întâlnesc propria persoană din viitorul

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
mai aparțin unui grup ce s-ar așeza în dreptul viziunii apocaliptice, ci sunt doar eu, inițial, față în față cu tabloul Apocalipsei în care mă regăsesc și pe mine învolburat, spasmodic și transfigurat. Privind la Apocalipsa lumii, văd nu o Apocalipsă a mea, individuală, ci un sfârșit al lumii ce mă abordează individual. Mă proiectez în acest peisaj și el se inserează în teluricul identității mele de conștiință și astfel îmi întâlnesc propria persoană din viitorul fatalmente prăbușit în marea și

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
al lumii ce mă abordează individual. Mă proiectez în acest peisaj și el se inserează în teluricul identității mele de conștiință și astfel îmi întâlnesc propria persoană din viitorul fatalmente prăbușit în marea și ultima finalitate, primesc chipul meu din apocalipsa ce va să vină, chip ce mă întâmpină vizionar drept expresie a propriului suflet surprins și paralizat spiritual de sfârșitul lumii. Prin intermediul viziunii Apocalipsei, eu mă întâlnesc pe mine cel din viitorul prăbușit în agonie, viitorul muribund în amurgul lumii

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
întâlnesc propria persoană din viitorul fatalmente prăbușit în marea și ultima finalitate, primesc chipul meu din apocalipsa ce va să vină, chip ce mă întâmpină vizionar drept expresie a propriului suflet surprins și paralizat spiritual de sfârșitul lumii. Prin intermediul viziunii Apocalipsei, eu mă întâlnesc pe mine cel din viitorul prăbușit în agonie, viitorul muribund în amurgul lumii. Și cum sunt înfățișat acolo, în timpul din urmă? Mai precis, cum mă arată Apocalipsa că aș fi, într-un asemenea moment al liniei trase

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
suflet surprins și paralizat spiritual de sfârșitul lumii. Prin intermediul viziunii Apocalipsei, eu mă întâlnesc pe mine cel din viitorul prăbușit în agonie, viitorul muribund în amurgul lumii. Și cum sunt înfățișat acolo, în timpul din urmă? Mai precis, cum mă arată Apocalipsa că aș fi, într-un asemenea moment al liniei trase secționant de o mână demiurgică peste istoria și înțelesurile vremelnice ale omului? Textul Apocalipsei lui Ioan Teologul își deschide amplul evantai simbolistico-mistic prin enunțarea mesajelor divine către șapte biserici în jurul

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
în amurgul lumii. Și cum sunt înfățișat acolo, în timpul din urmă? Mai precis, cum mă arată Apocalipsa că aș fi, într-un asemenea moment al liniei trase secționant de o mână demiurgică peste istoria și înțelesurile vremelnice ale omului? Textul Apocalipsei lui Ioan Teologul își deschide amplul evantai simbolistico-mistic prin enunțarea mesajelor divine către șapte biserici în jurul cărora se construiau comunitățile primilor creștini. Plecând dinspre necesitatea consolidării temeiurilor primare ale creștinătății prin stabilizarea întru credință și virtute a acestor comunități, el

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
concluzivă ce arată că aceste mesaje vizează de fapt întreaga creștinătate: "Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine" (Apocalipsa 3.20). Fiecare dintre noi este despărțit de mundaneitate printr-o ușă care delimitează, alături de pereții și eventualele ferestre, un spațiu de intimitate propriu. A fi, spre exemplu, într-o cameră de odihnă sau de lucru ce are ușa închisă

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
ne transformă în acel astru satelit ce ar gravita în jurul soarelui fiind înveșmântat în strălucirea acestuia. Acceptând să cinăm cu zeul, noi devenim prezență selenară neatinsă de bezna învăluitoare, reflexie palidă, dar vie a izvorului de lumină spirituală. În textul Apocalipsei, a doua afirmație de trecere spre etapa dezvoltări descrierii simbolice a evenimentelor premergătoare apariției divine ce va închide timpul și agitația istorică inserată acestuia este posibil să fie: După acestea, m-am uitat și iată o ușă era deschisă în

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
l-am auzit vorbind cu mine - mi-a zis: Suie-te aici și îți voi arăta cele ce trebuie să fie după acestea. Îndată am fost în duh; și iată un tron era în cer și pe tron ședea Cineva". (Apocalipsa 4.1, 2) Condiția fundamentală pentru a primi viziunea despre cele ce urmează să se întâmple se arată a fi actul de suire, de urcare, de ascendență. Așadar, este vorba despre o repoziționare de ordin spiritual. Misticului i se oferă

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
schimbă resurecționar scenariul revelat aici. Astfel, se dovedește că acest exponent al dragostei absolute și al jertfei înnobilante are capabilitatea de a lua cartea din mâna dreaptă a acelui "Cineva demiurgic și de a deschide cele șapte peceți ale ei". (Apocalipsa 5.1-14) Din Antichitate până în prezent, actul de a pune sigiliu, de a sigila a fost unul dintre componentele nelipsite ale manifestării autorității ce păstrează în ascuns, protejează de văzul tuturor conservând o informație în mediul tainei, al închisului ferecat

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
barajului suferințelor omenirii la sfârșitul tuturor vremurilor, năpustirea acestora spre chipul ignorant al omului istoric surprins cutremurant de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește peste întregul univers. Frângerea primelor șase peceți generează în ansamblul tabloului apocaliptic patru fenomene

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
efectelor ruperii peceții a șaptea o recomandă drept o zonă revelatorie de final, culminantă în raport cu frângerea anterioară a celorlalte peceți și care, prin urmare, reclamă o deschidere mai aplă pentru trăirea mistică, dar și pentru ochiul simplului credincios. Așadar, textul Apocalipsei ne anunță, prin evocarea ruperii primelor șase peceți, rupere inaugurată de viziunea celor patru călăreți apocaliptici purtători de copleșitoare urgii, evul suferințelor de final pentru omenirea înscrisă în timpul aducător de efemeritate. Abordându-l față în față, sunt apelat direct de

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
egal deschise. Dar în care dintre aceste paliere existențial-frenetice mă voi afla atunci în mod real, este un adevăr ce eu însumi îl construiesc dinspre prezent spre viitor, este rezultanta acțiunii radicale a liberului meu arbitru, efectul propriilor opțiuni, textul Apocalipsei indicându-mi simbolic criptat doar cum aș fi în aceste ipostazieri. Astfel, e posibil ca la acel moment să fiu damnat și expus deplin nenorocirilor deschise prin ruperea peceților. Într-un astfel de context, aș trăi plăgile teribile ale cataclismelor

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
unei pandemii incontrolabile. Voi presupune, totuși, că am supraviețuit tuturor acestor grozăvii de sfârșit al omenirii și că mă voi afla în continuare viu atunci când efectele ruperii primelor șase peceți s-au consumat. Fracționarea peceții a șaptea generează, conform textului Apocalipsei, cele mai complexe și ample efecte, efecte în mijlocul cărora, din nou, acest text indică că aș putea fi. Aceste efecte se rezumă la reluarea supunerii omenirii unor plăgi terifiante poate, de această dată, mai intense și mai devastatoare. Enunțarea sosirii

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
supunerii omenirii unor plăgi terifiante poate, de această dată, mai intense și mai devastatoare. Enunțarea sosirii acestor nenorociri cuprinde câteva elemente-simbol specifice noi, menite să accentueze deschidere mistic revelatorie asupra modului de acțiune a forțelor și entităților transcendente în scenariul Apocalipsei. Pentru început ni se spune: "Și când Mielul a deschis pecetea a șaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu și li s-

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
Și când Mielul a deschis pecetea a șaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Și am văzut pe cei șapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu și li s-a dat lor șapte trâmbițe". (Apocalipsa 8.1, 2) Aceste versete sunt urmate înde-aproape, după descrierea prealabilă a unui act ritualic propedeutic, în care simbioza dintre tămâiere și rezonanța sfințeniei întru rugăciune sunt elemente centrale, de anunțarea sosirii gestului angelic decisiv: Iar cei șapte îngeri, care

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
ritualic propedeutic, în care simbioza dintre tămâiere și rezonanța sfințeniei întru rugăciune sunt elemente centrale, de anunțarea sosirii gestului angelic decisiv: Iar cei șapte îngeri, care aveau cele șapte trâmbițe, s-au gătit ca să trâmbițeze. Și a trâmbițat întâiul înger....." (Apocalipsa 8.6, 7) Unul dintre acele noi elemente-simbol ce apar pentru prima dată în evocările Apocalipsei îl reprezintă trâmbița și actul trâmbițării. Trâmbițarea reprezintă, în tradiția iudeo-creștină, un important gest ritualic menit să trezească conștiința credinciosului, să o reactiveze la

[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]