3,161 matches
-
indiferentă, dacă nu chiar sarcastică, dramoletele eroilor fiind privite cu răceală sau chiar cu satisfacție sadică. În aceste condiții, cele două cărți (îndeosebi Micelii) se îndepărtează de simpla notație realistă, situându-se în vecinătatea utopiei negative. Viziunea sadic- pamfletară atinge apogeul în romanul Capricii (1983), probabil cea mai bună carte a lui P. Eufemismul din titlu își relevă în contextul epic o semnificație cinică: pe de o parte, se demască aici o umanitate larvară și amorală, dominată de tropisme instinctuale și
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
-lea și XX acea modernitate al cărei țel central consta în „modernizarea tradiției”. Admit apoi, pe urma unor sociologi contemporani ca U. Beck, A. Giddens sau J.W. Meyer, că, spre sfârșitul secolului XX, raționalizarea modernă a tradiției a atins apogeul și că, departe de a ne despărți de modernitate, întrucât am fi intrat într-o epocă a postmodernității, ne aflăm de fapt în plină modernitate și anume în acel stadiu de tranziție în care modernitatea se ia pe sine ca
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
discontinuitatea nu e inerentă modernității tot așa cum schimbarea este semn și mod de a fi al continuității moderne? Apoi, se demonstrează că, abia spre sfârșitul secolului XX, am încetat să raportăm prin opoziție modernul la tradițional. Modernitatea și-a atins apogeul și și-a dobândit propria conștiință istorică reflexivă. În locul concentrării pe despărțirea de tradiție, modernul explorează propriile creații moderne fie pentru a le continua, fie pentru a le critica și a se despărți de cele apreciate ca fiind nepotrivite. În
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
seculare, să ofere punți de negociere între culturile mercantile și cele ale cercurilor de putere din jurul curților monarhice, să promoveze noi valori intelectuale și legitimări ale ordinii politice religioase și încă protoștiințifice. După o perioadă de stagnare, ce a atins apogeul în epoca Luminilor, când ideile într-adevăr novatoare nu-și găseau decât episodic locul în alma mater, universitatea revine în forță pe scenă odată cu multele schimbări specifice secolului al XIX-lea: schimbarea politică focalizată pe statul-națiune, schimbările intelectuale și culturale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
puternice universități din lume tind să se transforme în corporații comerciale de un tip aparte. Două rațiuni sunt de invocat pentru a explica o astfel de transformare inițiată cu un secol în urmă și tinzând să ajungă abia astăzi la apogeu. Mai întâi, atât de des menționata „economie a cunoașterii” din programele politice de guvernare ale țărilor dezvoltate, din analizele unor organizații internaționale de genul Comisiei Europene, Băncii Mondiale sau Fondului Monetar Internațional și din tot mai multe lucrări sociologice sau
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu caracter formativ. Un proiect mare este un proiect care te poate transcende - un fapt care îți supraviețuiește socratic. Fără patos, fără flacără, fără un dor profund nutrit în întâlnirea dintre maestru și ucenic, paideia creștină se încheie într-un apogeu scolastic al autoreferențialității. Atât profesorul, cât și studentul declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia publică - și, deci, culturală - a teologiei, fiecare actor se refugiază într-un parcurs narcisist, mizantropic sau prometeic, din care dinamica euharistic-personalistă este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu dislocarea corporalității din odiseea cunoașterii științifice. Acest postulat n-a fost decât tot opera uneia dintre meditațiile carteziene, care a declarat că omul se naște atunci când visele îi mor. În Occident, academiile au început să echivaleze nașterea subiectului cu apogeul transparenței autocritice a rațiunii. În spatele acestei epistemologii stă convingerea că lumea spiritului poate fi cunoscută în totalitate și că această cunoaștere se poate converti în imagini despre lume (Weltanschauungen). De aici pleacă și proiectul umanist al cartografierii credințelor și ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
internaționale au o semnificație și o pondere crescânde în această eră a globalizării -, s-au complicat progresiv după căderea „Regimului Iliescu” (așa cum bine a demonstrat H.-R. Patapievici, era vorba de un regim, în sensul filozofico-politic cel mai tehnic), atingând apogeul după prăbușirea nedemnă, cu mult înaintea înfrângerii electorale, a „Regimului Constantinescu”. Deja înainte de alegerile din 1996, elitele intelectuale prooccidentale erau adânc divizate, fiindcă problema practică a candidaturii unice anti-Iliescu însemnase ieșirea completă din ficțiunea „antantei cordiale” a tuturor prooccidentalilor, după cum
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în sistemul american, mai mult decât „profesor plin” într-un departament, cu sarcini didactice reduse și astfel cu mai multă libertate de a-și urmări ambițiile de cercetător) la actuala sa instituție, The George Washington University, unde a ajuns la apogeul unei cariere îndelungate, după consacrarea obținută în douăzeci de ani de activitate la Columbia University (1958-1978), într-un prestigios departament de sociologie pe care l-a și condus, precum și după treceri mai scurte pe la influenta Brookings Institution (1978-1979), unul dintre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cauzalitățile antropologiei culturale clasice, încă marcată de eurocentrism. Structuralismul a avut un impact enorm asupra studiilor lingvistico-literare internaționale, precum și asupra antropologiei culturale - în Statele Unite, în primul rând prin opera lui Clifford Geertz -, evoluând către versiuni tot mai complexe, cunoscând un apogeu „neoformalist” în anii ’60, deschizându-se prin semiotică spre o reconsiderare critică - după ce respingerea dogmatică a intrat în impas - a „moștenirii” tradiționale, de la retorică la hermeneutică, de la istorism la fenomenologie. Succesul structuralismului francez în Statele Unite a dus și la „descoperirea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
inovație la dogmatism și autoapărare agresivă -, pe care postmoderniștii înșiși o divulgă atunci când analizează toate curentele, modele, stilurile și paradigmele. Ei ar fi singura excepție de la regula de fier a „măririi și decăderii”: deconstrucția este astfel un punct terminus, un apogeu. Astfel, paradoxal, deconstrucția nu poate fi deconstruită. Procedând astfel, postmoderniștii s-au izolat progresiv de ansamblul tradiției moderne, preferând exercițiului lor inițial de regândire critică a fundamentelor culturii occidentale - absolut salutar și de multă vreme necesar - baricadarea în interiorul unei fortărețe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
știe, aceleași „fire“ sau „favoriți“ sau „păr de porc“ sau „storuri“, ori cum vreți să le ziceți, furnizează doamnelor oasele de balenă pentru corsete. Dar cererea pentru aceste articole e în scădere de multă vreme. Oasele de balenă au cunoscut apogeul gloriei lor pe vremea reginei Ana, cînd era la modă așa numita farthingale; la fel cum cucoanele de pe vremea aceea se mișcau voioase, între fălcile balenei, ca să spunem așa, obișnuim noi să ne ferim capetele de ploaie, vîrîndu-le, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
parte și de alta, avea cîte zece coaste; prima, pornind de la gît, avea o lungime de circa șase picioare; a doua, a treia și a patra deveneau, rînd pe rînd, mai lungi, iar a cincia, adică cea din mijloc, reprezenta apogeul, măsurînd peste opt picioare. De la a cincia vertebră încolo, celelalte descreșteau treptat în lungime, ultima, adică a zecea, măsurînd doar vreo cinci picioare. Coastele aveau o grosime corespunzătoare lungimii lor. Cele din mijloc erau cele mai arcuite. Pe unele insule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. Pe nesimțite, prin 1947-1948 alte cuvinte Își Încep cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor, vizibil Încă din anii precedenți, atinge apogeul; vocabularul uzual al limbii române se Împarte În două lagăre; spre unul dintre ele vor fi mitraliate mult mai multe cuvinte și expresii tipice; se dezechilibrează și balanța morfologică: pe locul Întâi: determinanții duri, În special adjectivul (dar și adverbul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
chiaburilor, apar mugurii vieții noi la sate. Când Însă scriitorul se lasă furat de exploatarea spectaculosului, de stil, când se depărtează de realitate, el greșește. (Ă). Astfel ni se pare greșită Încheierea nuvelei Vânătoare de lupi. Acțiunea se termină «În apogeu», abrupt, cu uciderea teroriștilor, pe când just ar fi fost ca ei să fie aduși În fața justiției populare, așa cum de fapt s-a Întâmplat În realitate (procesul de la Timișoara) sau măcar să se dea o perspectivă a faptelor ce vor urma. Acțiunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
este unul singur, fiind transcendent în esența lui, sediul lui nu e nici în știință, nici în filosofie, nici în artă” (321 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, Editura Humanitas, București, 1993, p. 19). „Eu sunt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, când Dumnezeu umbla din casă în casă” (Ibidem, p. 36). „Ca să fii cu adevărat liber, trebuie să înlocuiești infinitul și autonomia gândirii cu credința în Dumnezeul creștin...” (Ibidem, p. 66). „Între
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ori în timpul ciclului de 28 de zile. În termeni mai științifici, Luna se învârte în jurul Pământului pe o traiectorie elipsoidală. La un moment dat, ea se găsește la distanță maximă de planeta noastră. Se spune că luna este atunci la apogeu. Peste aproape două săptămâni, ea se apropie de noi la maxim. Spunem că în acel moment este la perigeu, adică la 360.000 de kilometri de Pământ. Diferența dintre apogeu și perigeu este totuși de 50.000 de kilometri. Un
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
de planeta noastră. Se spune că luna este atunci la apogeu. Peste aproape două săptămâni, ea se apropie de noi la maxim. Spunem că în acel moment este la perigeu, adică la 360.000 de kilometri de Pământ. Diferența dintre apogeu și perigeu este totuși de 50.000 de kilometri. Un fleac, în comparație cu infinitul universului, dar o distanță semnificativă pentru noi. În perioada nodului lunar, grădinarii nu lucrează nimic în grădină. Capitolul 2 O grădină adaptată situație dumneavoastră Un bun principiu
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
Big Bear Lake, iar apoi la Cathedral Springs, are impresia că s-a înhămat la o muncă de ocnaș, că fiecare pagină era proba unui eșec de proporții și că nevroza instalată odată cu scrierea cărților anterioare atinsese, în acel interval, apogeul. Stările de neliniște n-aveau cine știe ce fundament de vreme ce Big Bear Lake era locul unde Chandler s-a simțit cel mai bine din nenumăratele sale reședințe improvizate. E posibil, însă, ca frustrarea să-i fi fost provocată de faptul că, după
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
le creează enorme probleme. Bill Chess nu-și revine din beția începută în ziua în care a dispărut Muriel, iar Kingsley, deși e hotărât să divorțeze de Crystal, aproape că intră în comă alcoolică la aflarea veștii că a murit. Apogeul violenței e atins, însă, de Degarmo, polițistul plin de ură care, pentru a-și apăra iubita, e capabil să devină părtașul ei la crimă pentru ca, în cele din urmă, să se transforme el însuși într-un asasin feroce. Universul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și în Compendiu de psihanaliză (1940/1967). În textul intitulat „Clivajul eului în procesul de apărare” (1938/1987), Freud subliniază producerea clivajului sub influența unui traumatism psihic, atunci când eul copilului este amenințat de o revendicare pulsională prea puternică, îndeosebi la apogeul atins de angoasele de castrare. Cele două reacții contradictorii care sunt, pe de o parte, realizarea dorinței de masturbare și, pe de altă parte, recunoașterea unei amenințări „se mențin ca nucleu al unui clivaj al eului”. Freud subliniază eficacitatea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1925-1939 După ce Reuniunea reușește a se consolida din toate punctele de vedere, având la bază un capital moral foarte apreciat și un capital material însemnat, ea continuă a urca calea activității sale într-un ritm foarte vioi, spre culmi, spre apogeu. În anul 1925, se retrage din prezidenție doamna Elena Horvat, fiind aleasă - în urma meritelor sale nepieritoare - de prezidentă de onoare, iar în locul ei ajunge în fruntea Reuniunii o energică româncă, bihoreană: doamna Veturia Candrea. Activitatea de până acum a Reuniunii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Politică, vol. VI, nr. 1, 2006, pp. 25-114. Daniel Barbu, op. cit., p. 133. Mattei Dogan, The Mandarins of Western Europe. The Political Role of the Top Civil Servants, Sage Publications, Londra, 1975, p. 7. Funcția executivă este considerată drept un apogeu al carierei politice. Dat fiind faptul că unul dintre rolurile principale ale partidelor politice este acela de a numi anumite persoane În funcții publice, ne putem aștepta ca liderii partidelor să selecționeze pentru aceste funcții actori politici care au cea
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
inconfundabilă. Fără să denatureze personajele, el le împrumută întotdeauna o intensitate a trăirii la limita calcinării. Hieratic în gest și vorbă, fără teamă de a trece drept manierist, creează în juru-i un spațiu singular de aristocrație intelectuală, de poezie dureroasă. Apogeul carierei actoricești coincide cu redescoperirea scrierilor sale literare, care sunt reeditate - Poezii (1966), Trântorul (1967) -, nu însă fără remanieri uneori substanțiale. Chiar în aceste condiții, cele două volume sunt o revelație pentru tânăra generație, aflată în plin efort de a
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
autoportretizează prin „dorul fără sațiu”, nestinsul alean și visarea „unei planete pierdute”, prin stări contemplative deci, dar și prin „nepace”, prin febrilă căutare, o ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]