4,107 matches
-
de aceeași parte a moleculei, în exterior, iar restul moleculei (scheletul steranic) cu caracter hidrofob, este situat spre interior. Catena laterală nu are poziție fixă. În acest fel, acizii biliari și sărurile lor alcaline produc emulsionarea lipidelor într un mediu apos prin formarea unor particule fine cu interior hidrofob și cu exterior hidrofil (micelii mixte): Acizii biliari și sărurile lor reprezintă produși finali catabolici ai metabolismului colesterolului, dar peste 90% din cantitatea secretată zilnic în intestin (20 30 g) este iarăși
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
și componentele hidroxilate care îl esterifică. "Coada" hidrofobă este formată din radicalii acizilor grași superiori și radicalul sfingozil la sfingomieline. Datorită caracterului amfifil, glicerofosfolipidele se comportă ca agenți activi de suprafață, moleculele lor orientându-se cu "capul" hidrofil spre faza apoasă polară și cu "coada" hidrofobă spre faza lipidică nepolară, cu formarea unor pelicule moleculare. Pe baza acestor proprietăți, fosfolipidele participă la structura biomembranelor (fig. 29) sub forma unor straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
straturi simple sau duble, înconjurate de două straturi de proteine, de care se leagă chimic datorită caracterului lor amfoter. În digestia lipidelor, glicerofosfolipidele intervin în procesul de emulsionare și de transport al acestora, prin formarea unor micele coloidale în mediu apos. Fosfolipidele au și un rol metabolic, multe dintre ele fiind și activatori enzimatici, în special ai enzimelor din membrana mitocondrială, unde are loc fosforilarea oxidativă, proces care depinde de integritatea membranei. Unele fosfolipide (fosfatidilserina) servesc și ca donori de grupări
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
electrostatice dintre moleculele ionizate și crește pentru valori de pH depărtate de cea a punctului izoionic. Solvenții organici micșorează solubilitatea -prin scăderea constantei dielectrice și micșorarea hidratării. În cantitate mare solvenții organici descarcă moleculele proteice și le deshidratează. În soluții apoase proteinele manifestă activitate optică levogiră datorită aminoacizilor constituienți optic activi . 4.3.6.1. Proprietăți ionice Proteinele sunt substanțe macromoleculare cu caracter amfionic. Datorită grupărilor libere amino și carboxil proteinele se comportă ca polielectroliți. Ca și aminoacizii, fiecare proteină se
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
apariției unui compus cu structură chinonică. Metoda este rapidă dar are dezavantajul că este pozitivă și cu produși de oxidarwe ai tocoferolilor, în schimb este interferată de substanțele cu structură carotenoidică. 7.5.6. Identificarea vitaminei B2 Principiul metodei Soluția apoasă de vitamină B2 prezintă în mod natural o fluorescență galben-verzuie. Dacă se tratează soluția cu o substanță reducătoare, vitamina B2 trece în dihidrovitamină B2, un leucoderivat nefluorescent. Reacția este reversibilă, produsul redus se poate reoxida prin simpla agitare la aer
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
rinita este cauzată în majoritatea cazurilor de rhinovirusuri și coronavirusuri. Infecția este limitată la poarta de intrare, explicând absența imunității după boală și îmbolnăvirile repetate. După o incubație scurtă (2-3 zile), apare catarul nazal, manifestat prin obstrucție nazală, strănut, rinoree apoasă. Febra lipsește în formele comune de boală. Rinofaringita virală acută Noțiunea de rinofaringită indică afectarea concomitentă, secvențială sau simultană, a mucoasei nazale și faringiene. Incubația este scurtă, specifică agenților etiologici implicați: rinovirusuri, coronavirusuri, adenovirusuri, enterovirusuri, virusul sincițial respirator, virusurile paragripale
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
S. Auriu, Clostridium difficile Fungică: Candida Parazitară: Entamoeba Hystolitica, Giardia, Balantidium coli, Cryptosporidium parvum În afara criteriului etiologic, clasificarea diareilor se mai face după: evoluție: acută (durata mai mică de 2 săptămâni), subacută (2-4 săptămâni), cronică (peste 4 săptămâni) caracteristicile scaunelor: apoasă, sanghinolentă, muco-pio-sanghinolentă mecanismul fiziopatologic: osmotică, secretorie, inflamatorie locul apariției: comunitară, nozocomială, dobândită în călătorie. Epidemiologie Rezervorul de infecție pentru diareile acute infecțioase (DAI) este uman sau animal, reprezentat de bolnavi și purtători de microbi. Transmiterea digestivă se poate realiza direct
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
fie promptă și corect orientată, etapele menționate mai jos desfășurându-se rapid, uneori abordând mai multe obiective în același timp. Deshidratarea acută Evaluarea pacientului cu DAI și deshidratare începe prin identificarea factorilor de severitate ai deshidratării acute: diareea de tip apos, asocierea vărsăturilor și febrei, vârstele extreme (sugari sau vârstnici). În practică se utilizează aprecierea severității deshidratării în trei grade: I < 5%; II 5-10%; III > 10%. Mecanismul deshidratării acute poate fi extra sau intracelular: semne de deshidratare extracelulară: pliu cutanat leneș
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
bazează pe măsuri igieno dietetice, simptomatice (antispastice, antiemetice, reechilibrare hidroelectrolitică și acido-bazică) și etiologice, conform supoziției clinico-epidemiologice și rezultatelor microbiologice. 8.2 Holera Definiție Holera este o boală infecțioasă acută intestinală, produsă de vibrionul holeric, caracterizată clinic prin diaree abundentă apoasă, vărsături, crampe musculare, deshidratare masivă cu colaps și potențial letal. Epidemiologie Holera este o boală cu transmitere fecal-orală și potențial epidemic ridicat, mai ales pentru biotipul El Tor. Sursa de infecție este omul bolnav și purtătorii de vibrioni holerici. Receptivitatea
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
apei. Tablou clinic Incubația medie este de 3 zile (4 ore 7 zile). Debutul este brusc, fără febră, cu diaree secretorie, care conduce la hipovolemie. Se disting trei stadii evolutive. Stadiul diareic inițial este necaracteristic și se manifestă prin diaree apoasă, inapetență, astenie, amețeli. Stadiul de deshidratare asociază aspectele clinice particulare diagnosticului de holeră: scaunele foarte frecvente (20-50/zi), în jet, neînsoțite de tenesme, fără miros, cu aspect caracteristic de “spălătură de orez” determinat de conținutul apos cu mici flocoane de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se manifestă prin diaree apoasă, inapetență, astenie, amețeli. Stadiul de deshidratare asociază aspectele clinice particulare diagnosticului de holeră: scaunele foarte frecvente (20-50/zi), în jet, neînsoțite de tenesme, fără miros, cu aspect caracteristic de “spălătură de orez” determinat de conținutul apos cu mici flocoane de epiteliu descuamat. Stadiul de colaps este consecința deshidratării severe, exprimată clinic prin scăderea tensiunii arteriale sistolice sub 90 mmHg, puls filiform, polipnee, oligurie, crampe musculare și “sindrom algid” (tegumente livide, reci, hipotermie axilară mai mică de
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ileală este consecința perturbării transportului electroliților prin acțiunea enterotoxinei produse de unele tulpini. Invazia sistemică a shigelelor este rară, posibilă la imunodeprimați. Tablou clinic Incubația este de 14 zile. Debutul apare brusc, cu febră înaltă, dureri abdominale difuze, diaree inițial apoasă. În perioada de stare scaunele devin caracteristice, muco (pio)sanghinolente, reduse cantitativ, afecaloide, frecvente, însoțite de colici abdominale și tenesme rectale. La copilul mic se pot asocia semne de meningism, confuzie, letargie sau convulsii, cauzate de tulburările electrolitice și hipoglicemie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
cu remisiune completă în 24-36 ore. TIA cu salmonele Incubația este de 8-48 ore. Sursele frecvente ale TIA cu salmonele sunt carnea de pui, ouăle și preparatele cu ouă (S. enteritidis). Debutul este brusc, cu colici abdominale, grețuri, vărsături, scaune apoase, febră. Evoluția este autolimitantă, cu remisiune completă în 2-5 zile la imunocompetenți și severă la imunodeprimați. TIA cu Bacil cereus Sursele de TIA cu B. cereus sunt alimentele care conțin toxină preformată: cereale (orez fiert), lapte și derivate din lapte
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Perfringens Sursa frecventă de infecție cu Cl. perfringens poate fi carnea reîncălzită, mai ales de pui. Cl. perfringens este ingerat odată cu alimentele, se multiplică în intestinul subțire și eliberează exotoxina la acest nivel. Manifestările clinice evoluează în afebrilitate, cu diaree apoasă, mai puțin cu grețuri și vărsături. Diagnostic Diagnosticul TIA este susținut de manifestările clinice sugestive de tip gastroenteritic, cu incubație scurtă și debut brusc, apărute în context epidemic. Certitudinea diagnosticului este oferită de izolarea germenilor prin cultură (Salmonela, E coli
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și IgG. Primii dispar IgA după 3-12 luni, apoi IgM, în timp ce IgG persistă toată viața. Evidențierea toxoplasmei în formele multiviscerale grave la imunodeprimați sau în toxoplasmoza congenitală se poate face prin tehnici moleculare (PCR) din LCR, sânge, lichid amniotic, umoare apoasă, inoculare la șoarece sau prin tehnici de colorare (Giemsa, HE, IFD) pe fragmente bioptice sau lichide biologice. Diagnosticul diferențial al toxoplasmozei dobândite se face cu primoinfecția cu CMV, MNI, HIV, sifilis, tuberculoză, limfom, sarcoidoză, etc. În toxoplasmoza congenitală, diagnosticul diferențial
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Monomerul se consumă pe măsura avansării polimerizării , porii de la suprafață se colmatează, iar cei din interior se închid și rezultă polimerul sub formă de perlă. Problema principală în formarea perlelor este obținerea suspensiilor uniforme de picături de monomer în faza apoasă și reducerea coalescenței picăturilor în timpul polimerizării. Se urmărește o monodispersitate a distribuției mărimii perlelor deoarece la utilizarea lor (în coloanele de schimbători de ioni , de exemplu), acestea se așează uniform în coloane, permițând o difuzie/eluție uniformă a solutului . Condițiile
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
un raport optim al grupelor hidrofile/ hidrofobe; să asigure formarea unui strat mecanic rezistent în jurul picăturilor protejate; să asigure creșterea optimă a viscozității mediului, pentru a nu împiedica buna dispersare a monomerilor. În cazul când monomerii sunt solubili în faza apoasă, se utilizează tehnica polimerizării inverse, mediile de dispersie fiind compuși organici ce nu solubilizează monomerii /13-17 /. Între viteza de dispersie și dimensiunea medie a particulelor există o relație directă: o agitare neuniformă nu poate genera un sistem monodispers. Agitarea optimă
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
particulelor există o relație directă: o agitare neuniformă nu poate genera un sistem monodispers. Agitarea optimă este asigurată de raportul coalescență/dispersie. Raportul dintre nivelul lichidului și agitator, tipul agitatorului, raportul dintre viscozitatea inițială a monomerului și cea a fazei apoase, densitățile celor două faze, parametrii de curgere a fluidelor și criteriile lui Reynolds și Weber sunt câteva din criteriile ce pot fi luate în calcularea condițiilor de agitare /1821/. Temperatura reacțiilor de polimerizare în suspensie, în mod obișnuit este cuprinsă
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
se introduc în reactor de obicei solviți într-un solvent organic sau în monomeri, în cantitate de 0,1% față de greutatea monomerului sunt peroxizi organici (peroxidul de benzoil, lauroil) sau compuși azo (AIBN) solubili în monomeri și insolubili în faza apoasă. Deoarece s-a constatat că natura inițiatorului joacă un rol foarte important în formarea uniformă a particulelor prin viteza de polimerizare și mecanismul ce îl implică, au fost investigate un număr mare de sisteme de inițiere /22 36/. Cinetica și
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
polimerizării și cristalizării, fenomene care pot avea loc simultan / 37/. Obținerea structurilor tridimensionale nu permite folosirea metodelor clasice de studiu pentru stabilirea cineticilor de (co)polimerizare. De obicei, la procesele de polimerizare în picătură participă numai monomerii, deoarece în faza apoasă aceștia împreună cu inițiatorii nu sunt solubili. Solubilitatea polimerului în monomer poate fi caracterizată prin parametrul de solubilitate. Diferența mică între parametrul de solubilitate al monomerului și al polimerului, sugerează că entalpia de amestecare a acestor două componente este mică. În
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
în figura 6 prezintă care etapele au loc în Figura 6. Schema model pentru formarea structurilor tridimensionale macroporoase procesul de polimerizare în suspensie: fiecare particulă, (“microreactor”), este compusă din soluția monomerilor, inițiator și diluant (I). Ea este suspendată în faza apoasă ce conține stabilizatorul de suspensie. Reacția de polimerizare duce la formarea moleculelor de copolimer bogate în componenta bisnesaturată, copolimer care încă mai conține un număr mare de legături duble nereacționate. Reacțiile de propagare, ciclizare și reticulare (figura 6 a), duc
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
porilor, fiind alcătuită dintr-o fază continuă gel și una a porilor. În procesul de adsorbție, moleculele care au o afinitate mică pentru apă, porțiunile hidrofile sunt preferențial adsorbite pe suprafața hidrofobică a adsorbantului, în timp ce acelea hidrofilice rămân în faza apoasa. O molecuă tipică de sorbant (O-) conținând o porțiune hidrofobică (-) și una hidrofilică ( O ) este adsorbită din faza apoasă conform figurii 8 : Astfel de adsorbanți sunt utilizați pentru separarea soluțiilor de substanțe organice, fiind deosebit de eficienți pentru separarea agenților activi
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
o afinitate mică pentru apă, porțiunile hidrofile sunt preferențial adsorbite pe suprafața hidrofobică a adsorbantului, în timp ce acelea hidrofilice rămân în faza apoasa. O molecuă tipică de sorbant (O-) conținând o porțiune hidrofobică (-) și una hidrofilică ( O ) este adsorbită din faza apoasă conform figurii 8 : Astfel de adsorbanți sunt utilizați pentru separarea soluțiilor de substanțe organice, fiind deosebit de eficienți pentru separarea agenților activi de suprafață (detergenți, emulsionanți, dispersanți) Microsferă Faza apoasă 30 Adsorbanții nepolari sunt eficienți pentru a adsorbi solute nepolare din
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
o porțiune hidrofobică (-) și una hidrofilică ( O ) este adsorbită din faza apoasă conform figurii 8 : Astfel de adsorbanți sunt utilizați pentru separarea soluțiilor de substanțe organice, fiind deosebit de eficienți pentru separarea agenților activi de suprafață (detergenți, emulsionanți, dispersanți) Microsferă Faza apoasă 30 Adsorbanții nepolari sunt eficienți pentru a adsorbi solute nepolare din solvenți polari. Ei sunt utilizați pentru concentrarea steroizilor, enzimelor, aminoacizilor, polipeptidelor, proteinelor, etc. Un adsorbant polar, poate adsorbi solute nepolare din sisteme apoase și poate deasemeni, adsorbi solute polare
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
suprafață (detergenți, emulsionanți, dispersanți) Microsferă Faza apoasă 30 Adsorbanții nepolari sunt eficienți pentru a adsorbi solute nepolare din solvenți polari. Ei sunt utilizați pentru concentrarea steroizilor, enzimelor, aminoacizilor, polipeptidelor, proteinelor, etc. Un adsorbant polar, poate adsorbi solute nepolare din sisteme apoase și poate deasemeni, adsorbi solute polare din solvenți nepolari. Mecanismul exact al adsorbției, depinde de balanța “hidrofilichidrofobic” dintre solut și solvent. Pentru elucidarea mecanismului se utilizează echilibrele de adsorbție, dar eficiența unui adsorbant se stabilește în urma experimentărilor pe coloană ( dinamic
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]