5,949 matches
-
gîndesc nici o replică nu-mi vine În ajutor Încerc să mă salvez cu o Întrebare banală) — Și ce făceau toți oamenii aceia? — Unii Își făcea cruce. Ierea și femei bătrîne cu basmale negre ca la mort; Îngropa În moloz lumînări aprinse și făcea mătănii, fel de fel de lume bătea cu palmele și cu genunchii grămada aia de praf cît mai rămase din Sfîntă biserică. Nici nu vorbea unii cu alții. Ședea așa Îngrămădiți acolo, strînși laolaltă dă ziceai că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest semn maxim - Maximilian, nume de Împărat care-și refuza diminutivul. O femeie tînără, o trestie tremurătoare Îl Învăluie În neliniștile ei, Își desface părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avea să-i spună și am reușit în sfârșit să plecăm. Era deja trecut de miezul nopții când ne-am pornit și, în afară de paznic, rămăsesem chiar ultimii. Acum era aproape ora unu. Sus, în depărtare, vedeam casa noastră cu luminile aprinse. Mai că simțeam patul sub mine, dar tanti Mae mergea încet. Chiar când am intrat în curte, de puteam auzi cenușa scârțâind sub tălpile noastre, tanti Mae s-a întors către oraș și a apucat-o pe mama de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
iar Claire nu știa unde s-a dus sau când se întoarce. Tom m-a condus până la stația de metrou. Se întâlnea cu Julia să vadă un film și era extrem de emoționat. Acasă am găsit butonul roșu de la robotul telefonic aprins, ceea ce m-a făcut să mă simt dorită. Dar cum primii doi au închis înainte să spună ceva, puțin probabil să mă fi dorit atât de mult. Oricum, al treilea mesaj a compensat din plin dezamăgirile precedente, în ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
făcut banii ăia din urmărit oameni; nu era destul de bun. Și acum își alesese momentul prost. Aveam o întâlnire cu doamna Laura Archer și nu-mi spusese că pot să aduc un prieten cu mine. Am lăsat radioul și luminile aprinse. Apoi m-am urcat pe scări până la platforma unde dormeam și m-am suit pe acoperiș dând dovadă de o impresionantă forță în mâini. Din păcate nu era nimeni în preajmă să mă aplaude. Acoperișul era plumbuit, dar eu purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în jos pe arcele gotice de deasupra ușii. Un taxi a apărut după colț. Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar nu avea nici un pasager în spate. A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mea, nu a ta, și dacă vreau să mă uit la televizor toată noaptea fii sigur că asta o să fac. M-am ridicat și am aprins televizorul cu sfidare. Nat s-a holbat la mine, cu ochii de un verde aprins și extrem de nervoși. M-am uitat înapoi la el, cu mâinile în șold. Brusc s-a depărtat de mine și a dat un pumn în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de păr care îi venea peste față, avea o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea proeminente, prea ascuțite pentru pielea lui subțire; pomeții păreau că o să-i taie obrazul când zâmbește. în lumina aceea, ochii lui sclipeau verde aprins. I-am atins fața. Era de asemenea udă, dar pielea îi ardea. — Ești fleașcă, am spus. Trebuie să fi stat afară cu anii. —Ore, ți-am spus. Nu mai contează acum. Mi-a luat mâna în mâna lui. Degetele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
toate aceste sentimente bune se întoarse în bucătărie, cu gândul să pregătească de mâncare, în timp ce mașina de spălat lucra în ritmul ei obișnuit. La ora șase Rita s-a întors acasă. Strălucea de bucurie văzând că masa era pusă, lumânările aprinse, vinul și mâncarea bună o așteptau chiar pe ea. Ochii ei migdalați aveau o strălucire tinerească. - Ce surpriză! Să fiu oaspete în propria mea casă. Apoi deschise ușa garderobului ca să-și pună acolo geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
muncă de gigant să reproduci arta rafinată a Evului Mediu sau a Renașterii. Călătoria până la Castellana a fost nu numai amuzantă, ci și plină de învățăminte: totul era posibil, dar trebuia să muncești pe brânci și să ții fantezia la fel de aprinsă ca și inteligența. Franco mărturisea că fuseseră siliți să lucreze în acest fel pentru că turiștii vin în Italia pentru a întâlni trecutul cu lumea și obiectele lui, pentru a-și procura senzații estetice care nu mai existau în timpul nostru. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
soțului meu mergeau bine și era bine dispus tot timpul. - Parcă mi-aș schimba și eu penele, ca Sucki, glumea el. Seara mi-a prezentat o nouă coregrafie a „dansului păsării“, înainte de a ne așeza la masa cu douăsprezece lumânări aprinse și o sticlă cu vin. Îl numea „dansul medicinei“ - în țara copilăriei lui, Flandra, acest dans se exersa pentru a vindeca melancolia oamenilor și pentru a readuce spiritul ludic. Ca de obicei, răsfoiam din nou prin albumul cu gravurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din cele două pesoane cu care își intersectă pașii. Își imagina deja surpriza ei și a celorlalți în clipa în care vor vedea ce număr pregătise. Avea să fie o nebunie, o cerere în căsătorie cum puțini făcuseră, dar dragostea aprinsă pe care i-o purta tinerei lui soții justifica pe de-a întregul orice nechibzuință. O iubea, o iubea enorm, exact așa cum visase dintotdeauna să iubească, iar unul dintre motivele pentru care își dorea atât de mult să aibă acceptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele lacrimi. Asta în vreme ce televizorul aprins și spart reflecta o lume a cărui hidoșenie Abdulah nu și-o închipuise nici în cele mai cumplite vise avute în anii copilăriei din cocioabele deșertului. Grozăvia pedepsei care i se aplicase abia acum începea să se întrezărească. - Nici azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și mov, pline de praf, aproape că acopereau geamurile la care mă tot holbasem în vreme ce încă mai șovăiam în fața clădirii, astfel că foarte puțin din lumina naturală putea pătrunde în interior. Un candelabru asemănător celui din încăperea precedentă, numai că aprins, era motivul pentru care acești oameni se prelingeau scăldați într-o lumină galbenă și bolnavă, deși puternică, după cum am mai spus. Ceea ce mă uimea însă deopotrivă de mult ca și sentimentul de nepotrivire sufletească cu locul unde mă aflam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
are obiceiul să vorbească omenește în tot locul ăsta nebun, iată acum ușa închizându-se singură în urma mea, făcându-mă captiv în camera aceasta fără început și fără sfârșit, la placul acestuia, spre care nu îndrăznesc nici în cea mai aprinsă imaginație a mea să-mi întorc privirea. Răsuflu greu, încovoiat de genunchi și plecat într-un colț mizerabil și împuțit, covârșit de prezența străină care încearcă să mă strivească. Sunt singur cu demonul, la bunul plac al voinței sale, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ore. Pe de o parte, Vasili Burkeviț, pe de alta, Eisenberg și Stein. La prima vedere, lupta aceasta părea absurdă, pentru că și Burkeviț, și Eisenberg, și Stein aveau numai note de cinci. Și totuși, se ducea o luptă încordată și aprinsă, o luptă pentru acel nevăzut plus adăugat la nota cinci, care, tocmai pentru că nu putea apărea în catalog, era vârful a cărui lungime exprima excelența. Deosebit de atent la această luptă se dovedi a fi profesorul de istorie care, în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la această luptă se dovedi a fi profesorul de istorie care, în cursul aceleiași lecții, îi asculta la rând pe toți trei: Eisenberg, Stein, Burkeviț. N-am să uit liniștea plină de tensiune a clasei, ochii noștri umezi, lacomi și aprinși, emoția noastră ascunsă și, de aceea, cu atât mai sălbatică. Era ca și cum am fi urmărit o luptă de tauri, numai că ne lipsea putința de a ne exprima emoțiile prin strigăte. La început, ieșea la lecție Eisenberg. Acest mic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
așezându-și crucea pe rasa violetă cu mâna lui bătrână, tremurând ușor. Privindu-l pe Burkeviț, mi s-a părut că fața lui cenușie și tremurândă s-a tras brusc, că ochii lui îl privesc pe preot cu o ură aprinsă și deschisă. „Acum îl lovește“ gândii eu. Dar Burkeviț își duse la spate mâinile care-i zvâcneau, de parcă ar fi prins pe cineva care nu stătea locului; păși înainte și, pe neașteptate, cu o voce voit tare începu să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de lângă geam. — Să te minunezi, nu alta, cum îi adoră ovreiașii noștri pe preoți! Doamne ferește să te atingi de un papă, că toți evreii se răscoală! — Ce coincidență! clătină din cap Takadjiev, dar nimeni nu râse. În grup se discuta aprins. Nimeni nu apuca să spună ceva până la capăt, fiind întrerupt, contestat și contrazis cu înfrigurare. Unii spuneau că Burkeviț are dreptate, că războiul nu-i folosește nimănui, că, dimpotrivă, e ucigător, fiind convenabil doar pentru generali și intendenți. Alții afirmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
meschin. Pe birou, trona un pachet înfășurat în hârtie albă de mătase, prinsă în bolduri. Erau florile Soniei, însoțite de un bilețel în care mă ruga să ne întâlnim chiar în seara aceea. 4 Spre seară, ploaia a stat. Felinarele aprinse se oglindeau ca în niște lacuri negre în trotuarele și în asfaltul umed. Candelabrele gigantice zumzăiau molcom lângă statuia de granit a lui Gogol. Dar globurile lăptoase, învelite în plase de sârmă, care se ridicau în capul acestor catarge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
comunicându-mi prețurile și locul de unde le-a cumpărat. Gata îmbrăcat în șuba lui dintr-o stofa lucioasă, cu o căciulă țuguiată din blană de biber pe cap, mijindu-și genele roșcate gata-gata să și le pârlească cu țigara lui aprinsă, oprindu-se cu capul pe spate în fața oglinzii și pipăindu-și cu mâna gâtul bărbierit și dat cu pudră (când se uita în oglindă, își lăsa colțurile gurii în jos, ca un pește), Stein îmi spunea poruncitor: „ei, să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Și fâșâitul chibritului pe care mâna înghețată și țeapănă îl freacă frisonând și nesigur de cutie; până se aprinde chibritul, parcă trece o veșnicie, dar când, în sfârșit, cu un șuier lung, flacăra lui izbucnește, sar înapoi înspăimântat, și bățul aprins cade pe divan. Apoi, nevoia de a priza cocaină la fiecare zece minute când mâinile ostenite de atâta veghe iau, tremurând, de pe hârtia care se află undeva pe divan, în întuneric, o nouă porție de cocaină pe partea exterioară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
le umple cu petrol încă de când intrase la început în subteran. Intră înapoi, în mină și porni cu grijă spre galeria unde lucra. Și aici totul era în regulă, nimic neobișnuit nu se întâmplase. Lanterna pierdută zăcea pe jos, încă aprinsă. O ridică și o băgă în buzunar. Așeză lada jos, chiar la baza peretelui pe care îl spărgea. Se urcă pe ea și privi din nou prin gaura de sub tavan. Simțea pe ceafa transpirată curentul de aer. Raza de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-sa, își luase de acasă și hanoracul. Acum îi prindea bine, își trase gluga peste cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]