1,720 matches
-
moral să facă judecăți de valoare, dreptul inalienabil la ceea ce aș numi emotivitate vernaculară, parte a dreptului mai vast la tot ceea ce sintagma „stil de viață”, mereu mai cuprinzătoare, desemnează astăzi, de la gimnastică și dietă la Weltanschauung. Totuși, ideea că aproapele tău e diferit nu a fost complet absorbită nici de societatea americană, în care folosirea publică a unei alte limbi decât engleza mai păstrează aura atavică a pericolului în pofida ultimelor trei decenii de militantism multicultural și în pofida restrângerii teritoriilor pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să pună în cumpănă propria sa fericire și fericirea altora. În regula de aur a lui Iisus din Nazaret putem găsi întregul spirit al eticii utilității. «Să faci altora așa cum vrei să ți se facă țieă și «să-ți iubești aproapele ca pe tine însuțiă - iată perfecțiunea ideală a moralei utilitariste. (J.S. Mill, Utilitarismul, traducere de Valentin Mureșan, Editura Alternative, București, 1994, p. 81.) Într-un alt pasaj, Mill vorbește despre vremurile fericite în care „prin perfecționarea educației vom ajunge ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
privește, Freud respinge ideea că ar putea exista un altruism „normal”. El insistă cu vehemență asupra caracterului injust, aberant și nociv al altruismului, ilustrat, în opinia lui, de acest precept al religiei iudaice (preluat mai apoi de creștinism): „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul este injust pentru că-i privează pe apropiații subiectului, pe cei dragi lui, de dreptul de a avea o preferință. Este aberant, căci de ce să-l iubești pe străin, căruia „i se cuvine mai degrabă ostilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
înțelesul copilăriei trăite acum, comparativ cu deceniile trecute? Este posibil ca experiențele fundamentale ale omului să fie filtrate de aceste noi ancadramente, ce pot aureola altfel trăirile de acest fel (prima iubire, bucuria aflării adevărului și a reușitei, atașamentul față de aproapele care în realitate ne este departeă). Se naște astfel un nou spațiu de comuniune și împărtășire a experiențelor - cel de ordin virtual. De altfel, sunt deja conceptori ce au statuat un astfel de univers socializant, de întâlnire virtuală și de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
STRS, 78-81, passim; Dim. Păcurariu, Claude Pichois, O carte și șapte personaje, București, 1976; Dicț. lit. 1900, 112-116; Manolescu, Arca, I, 82-92; Simion, Dimineața, 144-194; Petrescu, Configurații, 156-171; Piru, Ist. lit., 80-84; Scarlat, Ist. poeziei, I, 361-376, III, 157-163; Cornea, Aproapele, 190-237; Țeposu, Viața, 7-16; T. Vârgolici, Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea, București, 1985, 144-188; Craia, Fețele, 7-19; Ornea, Interpretări, 184-188; T. Vârgolici, Scriitorii români și unitatea națională, București, 1988, 115-144; Negoițescu, Ist. lit., I, 72-79; Faifer
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Fabrica de oameni noi, București, [1936]; Pearl S. Buck, Mama, București, [1937], Ultima datorie, București, 1944; F. L. Baum, Vrăjitorul din Oz, București, 1940 (în colaborare cu Jozefina Baltazar); Fannie Hurst, În marginea vieții, București, 1940; E. M. Remarque, Iubește pe aproapele tău, București, 1945; John Knittel, Via Mala, București, 1946, Thérèse Etienne, București, [1947]; Bernard Shaw, Cezar și Cleopatra, București, 1948 (în colaborare cu Mary Lăzărescu); Octave Aubry, Maria Walewska, București, [f.a.]; V. Grossmann, Stepan Colciughin, I-III, București, 1949-1950 (în
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
evidențiat aici claritatea demersului narativ, dinamismul acțiunii. Câmpia nu este singură (1986) denotă influențele romanului sud-american, în folosirea planurilor narative multiple și îmbinarea fantasticului cu oniricul și realismul. Romanul vrea să fie reprezentarea etosului unei colectivități rurale, confruntată cu istoria. Aproapele nostru trădează (1992), subintitulat „roman semipolițist”, folosește tehnici ale prozei moderne (textualism, intertextualitate) și postmoderne, care vor sta și la baza romanului Colonelul de la Ghiol (1996), „roman polimorf”, „prin focul încrucișat al limbajelor”, prin sinteza personaj-narator-autor, sau „roman total” (Stan
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
Paler, pe de altă parte, pe lângă autori ca I. M. Sadoveanu, Mihail Sadoveanu, V. Voiculescu, Ion D. Sârbu ș.a. SCRIERI: Romanul de mistere în literatura română, Craiova, 1981; Orașul la ora amintirilor, Craiova, 1984; Câmpia nu este singură, București, 1986; Aproapele nostru trădează, Craiova, 1992; Aspecte ale romanului românesc contemporan, I-II, Craiova, 1993-1995; Colonelul de la Ghiol, Craiova, 1996; Simbolistica poeziei lui Ion Barbu (în colaborare cu Simona Barbu), Craiova, 1997; Reexaminări critice, Craiova, 1997; Brazii din Poiana Soarelui, Craiova, 1998
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
Traian Demetrescu, Între vis și realitate, pref. Al. Macedonski, postfața edit., Craiova, 1996. Repere bibliografice: Mircea Zaciu, „Romanul de mistere în literatura română”, ST, 1981, 11; George Muntean, „Romanul de mistere în literatura română”, RL, 1982, 27; Const. M. Popa, „Aproapele nostru trădează”, R, 1992, 3-4; Dan Milcu [D. Micu], O panoramă a romanului contemporan, L, 1993, 34; Ion Dodu Bălan, Marian Barbu, „Aspecte ale romanului românesc contemporan”, „Glasul românesc”, 1993, 15; Răzvan Voncu, Seninătatea vocației clasiciste, L, 1994, 29-31; Tudor
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
grija creștină raportată la iubirea aproapelui este o grijă altruistă, și nu una grija egoistă, interioară, Întoarsă către mine dintr-o neliniște ontologică, existențialistă, care mă Închide și Îmi arată că sunt singur, Împingându-mă către disperare. Prin grija pentru aproapele meu, Eu am datorii morale și sufletești față de celălalt, la fel ca și acesta față de mine. Apare astfel un sentiment de siguranță, care anulează singurătatea. În comuniunea prin iubire, relația dintre un Eu și un Tu nu mai are caracter
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
durată este nevoie de persoane special instruite, pregătite În această direcție, cu aptitudini psihologice, morale și sociale speciale. Aceste aptitudini sunt: aă Aptitudinea de a acorda ajutor, considerată ca o datorie conștientă, ca o responsabilitate morală, materială și sufletească față de aproapele aflat În suferință, bă Aptitudinea de a persevera În acțiunea de ajutorare a persoanelor cu dificultăți, indiferent cine sunt acestea și care sunt dificultățile lor, că Aptitudinea de a putea face față dificultăților cu care se confruntă ceilalți, de impunere
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Diferența, 12-15; Dan Berindei, Pe urmele lui Nicolae Bălcescu, București, 1984; Horia Nestorescu-Bălcești, Nicolae Bălcescu. Urme în bronzul istoriei, București, 1988; Mănucă, Lectură, 78-97; Mircea Anghelescu, Valori etice și valori literare în opera lui Nicolae Bălcescu, RL, 1989, 27; Cornea, Aproapele, 131-162; Negoițescu, Ist. lit., I, 46-51; Z. Ornea, Bălcescu în proza istorică, RL, 1997, 38; Mircea Anghelescu, Bălcescu, revoluția de la 1848 și miturile istorice ale comunismului românesc, RL, 1998, 4; Dicț. esențial, 72-75; Vârgolici, Portrete, 32-49; Cornelia Ștefănescu, Istorie și
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Nu se va mai întoarce în el, 12. ci va muri în locul unde este dus rob, și nu va mai vedea țara aceasta." 13. "Vai de cel ce își zidește casa cu nedreptate, și odăile cu nelegiuire, care pune pe aproapele său să lucreze degeaba, fără să-i dea plata, 14. care zice: "Îmi voi zidi o casă mare, și odăi încăpătoare", și-i face ferestre multe, o căptușește cu cedru, și o vopsește cu roș!" 15. "Împărat ești tu oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înlăuntrul lor, o voi scrie în inima lor, și Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. 34. Nici unul nu va mai învăța pe aproapele, sau pe fratele său, zicînd: "Cunoaște pe Domnul!" Ci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic pînă la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea, și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor. 35
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
să-l lași slobod de la tine. Dar părinții voștri nu M-au ascultat și n-au luat aminte la Mine. 15. Voi v-ați întors astăzi în voi înșivă, ați făcut ce este bine înaintea Mea, vestind fiecare slobozenia pentru aproapele său, și ați făcut o învoială înaintea Mea, în Casa peste care este chemat Numele Meu. 16. Dar pe urmă v-ați luat vorba îndărăt, și Mi-ați pîngărit Numele, luînd iarăși înapoi fiecare pe robii și roabele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe care-i sloboziserăți, și-i lăsaserăți în voia lor, și i-ați silit să vă fie iarăși robi și roabe." 17. "De aceea, așa vorbește Domnul: "Nu M-ați ascultat ca să vestiți slobozenia fiecare pentru fratele său, fiecare pentru aproapele său. Iată, Eu vestesc împotriva voastră, zice Domnul, slobozenia săbiei, ciumii și foametei, și vă voi face de pomină printre toate împărățiile pămîntului. 18. Și pe oamenii, care au călcat legămîntul Meu, care n-au păzit îndatoririle învoielii pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
pe sfetnic, pe meșteșugarul ales și pe vrăjitorul iscusit. 4. "Le voi da băieți drept căpetenii, zice Domnul, și niște copii vor stăpîni peste ei." 5. Oamenii se vor asupri unii pe alții, unul va apăsa pe celălalt, fiecare pe aproapele lui, tînărul va lovi pe cel bătrîn, și omul de nimic pe cel pus în cinste. 6. Vor merge pînă acolo încît unul va apuca pe fratele său în casa părintească, și-i va zice: "Tu ai o haină, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Dezumanizarea se produce în sufletul meu și de aceea în clipele mele de liniște și meditație aud clopotele a ceea ce s-a pierdut în noroiul vremurilor ce le trăim acum. Încep să pierd la modul acut sentimentul de milă pentru aproapele meu. Mila, în acest fel devine un concept destul de abstract ca să poată fi măsurabil, cuantificabil, după cum le place unora să spună, și deci comparabil ca orice mărime scalabilă. Am descoperit de exemplu că nu mai simt nici un fel de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fuseseră rostite într-o țară dinamitată de revoluție, într-o epocă fascinată încă de scientism - un tânăr vorbește cu seriozitate de primatul "educației morale", de "deosebirea dintre dezvoltarea inteligenței și bagajul științific", de "educația voinței în iubirea de Dumnezeu și aproapele". Și, ceea ce e mai important, vorbește de "opera educativă care trebuie începută în casa părintească". Casa părintească din Santa Comba. "Familia e aceea care e în mod firesc indicată să împlînte în sufletul copilului germenul tuturor virtuților... De aceea, trebuie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de vorbă până obosesc nu mai strig cerul din picioarele mele se strânge nisipul n-am cui să-l arunc în față ninsoarea barieră lăsată să o spulbere-n sus vântul roșu suflă degeaba tu spui că-i prea ieftin aproapele tău de câte ori iubesc o femeie îi distrug sufletul trupul ei hartă cu punctele slabe mă conduce la ape adâncimă rog chestia asta era dintr-un psalm dar nu toată lumea știe dumnezeu dacă îl copiezi se poartă normal și le dă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un înger trebuie să conving viața asta besmetică voi dărui înmiit cum înfloresc trandafirii albi până-n decembrie ca o sinucidere în masă ori ca o promisiune în pieptul luminii până-ntr-acolo unde mă voi iubi mai puțin decât pe aproapele meu iar în mine va mai crește o bucată de inimă orgoliu l-am privit în ochi așa cum era gol de iubire ciutură spartă înțelepciunea fântână cu lanțul rupt cum să te mai cațeri înspre izvoare ploaie curată? se-mpungea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a atins. A pervertit limbajul, ne-a aruncat în afara oricărui simț moral. A distrus agape. Ne-a mai lăsat în compensație o anumită cantitate de eros și de filia, adică de relație cu cei mai proximi dintre apropiați. Conceptul de „aproapele nostru” s-a micit o dată cu noi. Ieri, părinții de la școala unde învață copiii prietenilor mei au fost la un sale. Aduseseră cu o săptămână înainte obiecte care acum erau vândute ca să se strângă două categorii de fonduri: unele pentru școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
merg doar bărbați!!!) Parcă în cartea lui Valer, în afara Monei Muscă, Noricăi Nicolai, a mea și a Alinei Mungiu apar alte nume de femei? Dar, mă rog, Islamul are mai multe porunci de caritate de tipul cine e sătul în timp ce aproapele lui adoarme cu stomacul gol, acela nu e musulman! Foarte frumos și social-democrat. 5 octombrie E o zi așa de caldă! E de fapt duminică, presupun că o vreme splendidă pentru ultima plimbare în tricou prin pădure și am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru multe din nedreptățile acestei lumi - înșelătoare alegeri ale tinereții. Credeam că lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decât bogatul în rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Că însuși Isus a spus: „Dă Cezarului ce e al Cezarului și Domnului ce e al Domnului” - mă gândeam la tânărul nostru rege care simboliza continuitatea națiunii în substanța ei divină. Numai că ideologia ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu răul din noi înșine. Când vom realiza acel om moral, corect și valoros, atunci vom avea și o societate pe măsură, prosperă și ideală. Cei ce conduc trebuie să fie un receptacol al durerilor omenești, în slujba aproapelui, nu aproapele în slujba lor. România de azi este împinsă spre decădere, cuvântul nu mai e cuvânt, legea nu mai e lege, ci un paravan la adăpostul căruia demonii jefuiesc. Cei ce conduc azi destinele neamului nostru creștin sunt o conspirație în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]