35,725 matches
-
foarte mulți care să uite că literatura, spațiu prin excelență al imaginației, ne atrage adesea tocmai prin tabuurile pe care le ignoră și prin legile scrise sau nescrise pe care le încalcă ficțiunea. Căci capcana romanului lui Saul Bellow este apropierea lui amețitoare de realitate prin detaliile autobiografice și galeria de protagoniști clonați după persoane reale. Cînd, în numărul din 1 noiembrie 1999 al revistei "The New Yorker", a fost publicat primul capitol al romanului ce avea să devină Ravelstein o
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
profund preocupat de iubire, de căutarea jumătății platonice. Privind erosul ca pe un surogat al dragostei, un dar al zeilor menit să ne îndepărteze de la adevărata căutare, Ravelstein cade în final victimă propriei sale sexualități, murind de SIDA. Conștient de apropierea sfîrșitului și acceptîndu-și moartea ca un mare înțelept, Abe îl roagă pe Chick să-i scrie biografia. Naratorul amînă promisiunea, speriat de convingerea că, o dată scrisă, această carte va anula orice graniță dintre el și moarte, că va dizolva un
Saul Bellow, Allan Bloom și Mircea Eliade by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16774_a_18099]
-
Mediu a fi chiar o artă. Și mai multe sînt memoriile sau jurnalele de călătorie ale veșnic curioșilor europeni. Am citit într-un studiu despre pelerini și străini conceput în anii '60 de doi norvegieni (nu va fi fiind întîmplătoare apropierea geografică) următoarea clasificare a imboldului de a călători: voiajul ca formă de întinerire spirituală, ca revigorare a sufletului și a minții, și voiajul ca efort de înțelegere, impuls de a proba și confirma cît de unitară și unificată este cunoașterea
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
om de afaceri în domeniul industriei marmorei, care, pe lîngă susținerea unui simpozion de sculptură și a unui salon internațional de gravură mică, a pornit și la realizarea unui muzeu particular de artă contemporană. Chiar dacă este încă marcată de timiditate, apropierea, după criteriile firești ale economiei de piață, dintre omul afaceri și omul de artă începe, totuși, să funcționeze. în acest context s-a născut recent și cel de-al treilea moment indispensabil oricărei piețe de artă: o casă de licitație
Piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16808_a_18133]
-
fel de efort, de partea lui Revel, de a vedea lumea prin ochii fiului său nu pentru că l-ar interesa cu adevărat să capete o nouă perspectivă, ci mai degrabă din dorința de a-și regăsi astfel locul în imediata apropiere a lui Ricard. Merg chiar mai departe și afirm că Revel nu pare a avea afinități personale cu budismul; atitudinea lui față de filozofia și religia Estului e mai curînd condescendentă de cele mai multe ori. La fiecare expunere pe care o face
Filozofia din tată-n fiu by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16811_a_18136]
-
și-a alcătuit cartea pentru că nu a găsit-o interesantă? Sau pentru că a abandonat proiectul, ca atîtea altele? E, cred, mai plauzibilă a doua alternativă, el avînd despre tot ceea ce a scris o foarte negativă opinie. Ca aceasta în imediată apropiere a deciziei abandonate: "Tot ce am scris nu slujește la nimic și nu duce la nimic. Iată de ce nu sînt pe de-a-ntregul nemulțumit de ce-am făcut. Am urmărit adevărul. Or, ce este adevărul, dacă nu ceea ce stînjenește viața
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
nu sînt pe de-a-ntregul nemulțumit de ce-am făcut. Am urmărit adevărul. Or, ce este adevărul, dacă nu ceea ce stînjenește viața, ceea ce o contrazice chiar? Sau mai degrabă: ceva de care ne putem lipsi ca să trăim". Și tot prin apropiere aflăm însemnarea: "Sînt omul post-Istorie. De fapt, nu mă interesează decît timpul fără evenimente, Istoria de după Istorie. Timpul istoric propriu-zis nu mai are sens pentru mine". Exagera desigur. Opera sa interesa și era foarte importantă iar statutul său post-istoric e
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
au și ele un rol destul de exact în construcția discursului - lemnul este, concomitent, neutru și mobilizat explicit în afirmarea sacralității, grafica, prevalent protestatară și angajată politic, iar tapiseria exclusiv religioasă - , structurarea subtilă a expoziției se face într-un singur sens: apropierea de Dumnezeu și eliberarea prin credință ( care nu este același lucru cu banala experiență democratică și cu recuperarea libertăților politice și civice). Dacă prin enunț, dar și prin susținere ulterioară la nivelul retoricii, acest scenariu moral și spiritual este impecabil
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
acolo trebuie să și rămîi. Modelele, la urma-urmei, sînt multiple. La antipodul labirintului, e catedrala gotică. Ea ne arată că putem să-l biruim. O catedrală adevărată are monștri contorsionați, pe care tehnica basoreliefului - și semnele zodiacale de pe zidul din apropiere - îi țin prizonieri. Mai are și vitralii sublimate, ordine, lumini savant filtrate. Și cu mult, mult mai tîrziu - o orgă. Un detaliu prea ades uitat este acela că nu toate basmele au happy ending. Iar altul e că basmele sînt
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
Dar motivația care stă la baza alcătuirii acestui volum depășește cu mult simpla avariție auctorială: ea pleacă de la un respect adînc față de gazetărie și ajunge pînă la o viziune aparte, estetică și teoretică, asupra actului literar ca permanentă încercare de apropiere de perfecțiune. La începuturile experienței noastre de receptare a artei, ne reamintește Updike, noi toți credem inconștient că undeva trebuie să existe produsul desăvîrșit, acea capodoperă în căutarea căreia sîntem dispuși să citim munți de literatură, să colindăm toate muzeele
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
în afara casei, îmbrăcat în costum și cravată (așa cum l-au obligat să se îmbrace părinții săi, interzicându-i totodată să intre în casă), să-i moară bunicul. Copilul folosește prilejul pentru a se juca nesupravegheat. El pleacă la râul din apropiere, unde își întâlnește prietenii de joacă: un țigănuș, Feri, maturizat devreme, din cauza vieții aspre pe care o duce, și un băiat răzgâiat, fiul unui preot, Cosmin. îl însoțește, antipatică din punctul lui de vedere, pentru că e... fată și pentru că el
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
știa că lucrează la fabricarea unui număr mort publicistic. Zeci de perechi de ochi luau parte la această operațiune de îmbălsămare pînă cînd numărul intra la rotativă. Atît doar că înainte de apariția acestui mort, revista era blindată cu articole consacrate apropierii marii sărbători naționale, iar după de reacții și comentarii la discursul Tovarășului. Pe atunci aveam impresia că marea majoritate a colaboratorilor care scriau asemenea articole n-ar fi avut chef să le scrie, dar o făceau din frică unii, alții
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
era un sfat, ci un fel de provocare. În '89, ultimul 23 August căpătase un aer anacronic și faraonico-funerar care îi înspăimînta chiar și pe zeloșii regimului. Aceștia aveau deja un aer de victime, în ciuda faptului că se aflau în apropierea mecanismelor puterii care continuau să funcționeze. Cred și astăzi că așa-numita abandonare a lui Ceaușescu din decembrie, în legătură cu care se mai caută explicații secrete, s-a produs treptat, în grade diferite, la niveluri diferite. Ciudat, pînă la un punct
August 23 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16853_a_18178]
-
și în general a optzeciștilor (cel puțin în această antologie), cu alte cuvinte selectarea (în special) a acelora cu care spiritul său "consună" sau pe care grila valorilor "clasice" îi pot apropia. Lecturile, substanțiale, aduc, nu o dată, surprize, de exemplu apropierea dintre viziunea lui Nichita Stănescu și gîndirea lui Stéphane Lupasco. Citind această antologie a unui "poet-critic" nu poți să nu te raportezi de fiecare dată la viziunea, universul poetic al autorului și, ca de fiecare dată în asemenea cazuri, textele
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
are defectul de a pune un accent prea mare pe metamorfozele animalice. Un dicționar foarte popular în perioada interbelică, cel al lui Lazăr Șăineanu (Dicționar universal al limbii române, din a cărui ediție a VIII-a citez aici) făcea totuși apropierea dintre cele două cuvinte, oferind în același timp mai multe detalii pitorești: vampirul era "strigoi, sugător de sînge", iar strigoiul - un "om mort ce se crede că iese din mormînt în noaptea spre Sfîntu Andrei și cu coșciugul pe cap
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
reflecțiile din timpul războiului din Golf (1991), perioadă în care el însuși se găsea în capitala uneia dintre țările implicate în conflict, Washington. Se întâmpla astfel că jurnalul lui Aurel Sasu e unul în același timp al depărtării și al apropierii - depărtare pentru că autorul nu se află niciodată în miezul evenimentelor, despre care știe doar din articole de ziar, comunicate de presă și reportaje televizate, dar apropiere fiindcă diaristul trăiește din plin viața unei metropole dintr-o țară în război, cu
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
că jurnalul lui Aurel Sasu e unul în același timp al depărtării și al apropierii - depărtare pentru că autorul nu se află niciodată în miezul evenimentelor, despre care știe doar din articole de ziar, comunicate de presă și reportaje televizate, dar apropiere fiindcă diaristul trăiește din plin viața unei metropole dintr-o țară în război, cu spaimele și pasiunule sale împărțite între slujbe religioase și demonstrații în masă. Cu un ochi spre Orientul Mijlociu și altul spre America, A. Sasu scrie pendulând între
Jurnal din anii postmoderni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16926_a_18251]
-
la un nivel antropologic, cît mai cu seamă la unul retoric. Iubirea la feminin, susține Lipovetsky, "a devenit compatibilă cu proiectele de autonomie individuală și cu posibilitatea de angajare profesională și socială". A iubi înseamnă a-ți manifesta opțiunea de apropiere față de un alt individ, dar inevitabil și a unor afinități, înclinații, dorințe, idealuri. Or, toate acestea reprezintă repere ale individualității, forme de manifestare ale sinelui. Pentru a iubi trebuie să ai mai întîi de toate o bună înțelegere și asumare
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
un cititor occidental) despre mai marile și mai măruntele nedumeriri ale făpturii umane. Un critic american a asemuit Templul de aur, la vremea cînd apărea în traducere englezească, prin anii '50, romanelor lui Dostoievski. Nu m-aș grăbi să adopt apropierea, dacă ea nu ar constitui, în lipsă de altceva mai bun, un diagnostic atît filozofic, cît și stilistic, al prozei autorului japonez. Templul de aur este un roman despre puritate și abjecție, despre seninătate și disperare, scris cu eleganță, rafinament
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
din carte, prietenul său), ci bîlbîit: de îndată ce încearcă să spună ceva, să comunice, pe fețele celor din jur se așterne mirarea, confuzia, neliniștea neînțelegerii, se zugrăvesc, ca într-o oglindă malițioasă, toate rictusurile și contorsionările grotești ale eforturilor zadarnice de apropiere ale celui ce nu se poate exprima. Mizoguchi e condamnat să trăiască în urîțenie, de ca și cum ar fi hidos, pentru că nu poate comunica, nu se poate dezvălui celorlalți. Ruperea sa de lume, închiderea în tăcerea la care îl obligă bîlbîiala
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
reînnoite, pironiți de o nouă pereche de ochi mirați. Sub această veghe permanentă se petrece ceva pur și simplu inevitabil, dar nu mai puțin cutremurător: devii într-atît de conștient de tine încît nu mai ești capabil să-ți închipui măcar apropierea de ceilalți căci ei devin cumva simple ficțiuni. Eroul lui Mishima înțelege acest lucru ascultînd confesiunea unui prieten care are un handicap, la rîndu-i, fizic: picioare strîmbe. Povestindu-i idila sa eșuată cu o fată, Kashiwagi îi dezvăluie secretul comunicării
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
a anula această sciziune, chiar dacă anularea nu e posibilă decît în moarte. Însă Mishima e sumbru pînă la capăt: întocmai ca și tînărul din povestea adevărată, protagonistul său se răzgîndește în ultima clipă, salvîndu-se de la incendiu. Rămînînd în viață, refuzînd apropierea de alteritate, Mizoguchi acceptă, de fapt, o viață din care iubirea e exclusă. Templul de aur este și un roman angajat direct în dialog cu filozofia Zen, pe care nu o preia sau ilustrează, ci mai curînd o analizează și
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
cheie pentru citirea unor texte precum Zenobia. Experimentul dă un plus de veridicitate, de autentic, actului literar. Restul volumului (Medium, Poetizați, poetizați...) cuprinde texte scrise mult înainte de Zenobia (majoritatea în anii '40). Suprarealismul în proză cunoaște încă de atunci aceeași apropiere de tonul confesiv, de persoana întîi. Autorul relatează experiențe (onirice sau nu) teoretizează, comentează, cultivîndu-și indiferența față de uniformitatea stilistică și amintind tot timpul ținta principală a fiecărui rînd.: "Mă opresc mereu la acele neînsemnate lucruri care sînt capabile să arunce
Persoana întîi singular by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16946_a_18271]
-
de urmările iubirii, își cenzurează elanurile și interoghează neîncetat raționalitatea unei lumi indiferente, cînd nu este ostilă. Tot ce îl confirmă vine din ceea ce alții nu văd, nu știu sau nu sesizează. E singur, deși îi înțelege pe toți. Prețul apropierii este crima: cînd vrea să comunice cu mama-regină îl ucide pe Polonius și intră astfel în lumea celorlalți, în vîltoarea crimelor necesare, a nesfîrșitelor nepotriviri dintre cauze și efecte. Din regizor, Hamlet se transformă în actor. Reflexivitatea devine acțiune: mișcările
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
de ce locuitorii acestor ținuturi se plimbă goi, ascunzîndu-și sub bucăți colorate de pînză de iută părțile dogorîtoare. Cînd ora tainică se apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]