1,130 matches
-
atrăgea la Spengler nu erau teoriile acestuia, ci modul în care el a descris declinul Occidentului, drept transformare a culturii în civilizație. Credea că, în acest sens, din cartea lui Spengler se poate învăța ceva. Regretul după o epocă culturală apusă apare cel mai clar în opiniile lui Wittgenstein despre artă. Întrebat care este cea mai reușită biografie a lui Goethe, Wittgenstein a afirmat că lucrul cel mai bun despre Goethe l-a scris austriacul Franz Grillparzer, un autor despre care
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lilieci./ Vin, când ceru-i numai stele și-i de flori pământul nins,/ Să cădem pătrunși de farmec, tu învinsă, eu învins./ Și cu ochii duși în noapte, să mai stau pe gânduri dus/ Până ce coboară'n zare și luceafăru-n apus./ De-aș putea, ți-aș da ca-n basme, zările cu-al lor afund,/Ale marilor întinderi și comorile ce-ascund,/Numai ca să stau cu tine, stele de pe cer să-ți număr,/ Când zâmbind, te apleci să-ți razămi capul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ales aspectul literar și sînt numai în mod aproximativ similare formelor populare și aproape niciodată identice cu ele. Din acest motiv, lingvistica limbilor literare poate fi mai ambițioasă, căci poate uza de o uriașă cantitate de material atestat din epocile apuse. Trebuie doar ca acest material să fie cunoscut, corect interpretat și evaluat din perspectiva propriei istorii. Întrucît limba literară este o sumă de opțiuni, care, dacă devin prescriptive, alcătuiesc normele (= regulile) ei, istoria limbii literare trebuie să identifice momentul, promotorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
arhitecți, se implicau mai ușor în domeniul lor (DV, 31.07-6.VIII-2008). 5.4. Nu foarte frecvente, dar perfect acceptabile, sunt construcțiile de tipul: (67) Pentru a intra într-un alt univers și a înțelege "o altă lume", fie ea apusă sau încă vie, este necesară o anumită distanțare, un anumit sentiment al alterității, o minimă conceptualizare ("22", 20-26.V.2008) (68) Intr-un orășel fictiv din California, toți adolescenții par să fie dependenți de droguri, fie ele prescrise sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
Russell și Wittgenstein. Primul a fost profund angajat față de idealurile libertății individuale și ale solidarității umane, a crezut în progresul bazat pe educație, cunoaștere și dezvoltare tehnologică. Cel de-al doilea a fost, dimpotrivă, o persoană apolitică, atașată unei culturi apuse, punând preț pe efortul de perfecționare morală al individului. Russell se simțea realizat prin angajarea sa pentru cauze suprapersonale, Wittgenstein dorea doar să se facă mai bun pe sine și să-i ajute pe cei care îi erau apropiați. Lui
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
în lumea culturii vieneze a tinereții sale. Invoca aprobativ teza lui Oswald Spengler că ceea ce caracterizează o cultură, în perioada de înflorire, este unitatea stilistică a formelor ei majore, apropierea și comunicarea dintre ele. Pătruns de nostalgie pentru o lume apusă, Wittgenstein privea cu suspiciune, în anii săi mai târzii, dezvoltarea civilizației tehnico-științifice, în care el recunoștea nu progresul, ci simptomele declinului cultural. Într-o versiune timpurie a „Cuvântului înainte“ la un manuscris publicat de Rhees sub titlul Philosophische Bemerkungen, ne
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atrăgea la Spengler nu erau teoriile acestuia, ci modul în care el a descris declinul Occidentului, drept transformare a culturii în civilizație. Credea că, în acest sens, din cartea lui Spengler se poate învăța ceva. Regretul după o epocă culturală apusă apare cel mai clar în opiniile lui Wittgenstein despre artă. Întrebat care este cea mai reușită biografie a lui Goethe, Wittgenstein a afirmat că lucrul cel mai bun despre Goethe l-a scris austriacul Franz 344 GÂNDITORUL SINGURATIC Grillparzer, un
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și, în piața Pretoria, unde nici măcar nu ai nevoie de imaginație să reînvii trecutul pentru că pur și simplu el n-a plecat de acolo, mă apuc să pozez în alb și negru. Las culoarea deoparte, ca un omagiu pentru zilele apuse, rămase încă în neclintirea zidurilor și a după amiezii de vară. Au ieșit niște fotografii reușite, așa cred, iar ele mi-au prilejuit, mai apoi, întâlnirea cu Stefano. Pe internet, după ce m-am apucat să le postez pe un site
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
acasă, și îmi plăcea, poza unei străbunici, care semăna perfect cu mine și poza era de prin anii '30. De asemenea, o altă fotografie, de data asta a mea, făcută într-un atelier foto specializat în crearea iluziei unor timpuri apuse, una in sepia, în haine la modă tot prin acei ani, ridica de fiecare dată semne de întrebare celor care o vedeau și nimeni nu mă recunoștea în ea. Într-o zi, pe drumul către Le capannine, una din plajele
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
o chemare. Diminețile... Și în relația cu marea eram acasă. Că mi se întâmplase să aștept pe câte un țărm un rezultat la vreun examen sau doar o veste oarecare, că mă îndrăgostisem sau că, dimpotrivă, aruncasem în ape doruri apuse, ceva se găsise totdeauna să ne apropie, pe mine și marea, și multe din amintirile mele aveau miros de alge și de sare. Am învățat să dansez pe un vas de croazieră în largul Mării Negre, același care avea să mă
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
sunt "capitole" de istorie scrise într-un mod foarte informativ, și nu mai puțin interesant. Nici Republica de la Weimar sau războaiele mondiale și consecințele înfrângerii Germaniei nu sunt excluse din această prezentare concepută pentru cititorii din România. Viața acestor timpuri apuse pulsează încă în aforismele oamenilor de stat, alese de autor într-un mod care captează, în modul cel mai sugestiv, semnificația respectivelor momente istorice. În cuvintele lui Faulkner: Trecutul nu este mort; el nu este nici măcar trecut. O temă gravă
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
reduce zilnic doar la episoadele eroice și fericite ale tinereții. Și s-ar întrista dacă l-ai apostrofa că e comunist. Vorba Emiliei, "baba" amintită: "Oi fi fost comunistă fără să știu!" Ce uită ei, dincolo de omeneștile regrete ale vremurilor apuse, este, totuși, ceea ce noi nu avem voie să uităm: coada la lapte de la 3 dimineața, șpaga umilitoare dată pentru un pachet de unt sau o pungă cu un pui de Gostat gestionarei de la Alimentara, o țoapă analfabetă cu inevitabila ei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
elogiul sinuciderii făcut de către Seneca În Despre providență, În care pune În gura zeității supreme fatidicele cuvinte: „Aveți moartea În mână!”, pare o poveste prăfuită, iar seninătatea atotbiruitoare a stoicilor nu mai e decât o legendă derizorie dintr-un timp apus. Bibliografia sinuciderii nu-i poate omite pe marii apologeți, după ce i-a reținut pe prigonitori. Lăsând de-o parte cazurile extreme, precum marchizul de Sade, care, În Filozofia În budoar 34 se lansează Într-o teorie unde libertinajul și burlescul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
prin atmosferă, predominența gamei de culori reci, albastru sau verde smaragd, Încălzite discret de nuanțe de ocru și griuri rafinate, aureolînd totul Într-o lumină misterioasă, venită parcă de undeva din trecut, făcîndu-te să simți nostalgia unor vremuri de mult apuse. Umorul, uneori debordant, alteori discret, Împletit cu morala subînțeleasă, adesea mușcătoare, facilitează depășirea narațiunii simple și pătrunderea În domeniul expresiei simbolice. "Din mersul ... culorii ... strunită În tiparul rîsului blajin, s-au născut Întîmplările formei ... Din ea rînjesc moșnegi care mulg
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
de bătrânețe, iată că se îndură norocul și cu dânsul și dobândi un drag de copilaș, de să-l vezi și să nu-l mai uiți. Împăratul îi puse numele Aleodor. Când fu a-l boteza, împăratul adună Răsărit și Apus, Miazăzi și Miazănoapte, ca să se veselească de veselia lui. Trei zile și trei nopți ținură petrecerile și se chefuiră și se bucurară, de o ținură minte cât trăiră. Băiatul de ce creștea, d-aia se făcea mai isteț și mai iscusit
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu cele istorice. Un istoric și o evaluare obiectivă a lor încă lipsește. Despre ele V. T. are opinii foarte severe. El vorbește de totala neadaptare la un nou peisaj social, de agățare am spune disperată de amintirea unei splendori apuse. De faptul, mai ales ipoteză de luat foarte serios în considerație , că probabil că alte mișcări din umbră vor fi pregătite curând pentru a atrage energiile acelor români care au votat cu F.S.N. din cauza lipsei lor de entuziasm pentru partidele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
literatură, la politici educaționale uniformizatoare și la centralizări instituționale, genera complexe prin ignorarea periferiilor sau desconsiderarea a ceea ce cultura locală putea oferi naționalului. În nordul Moldovei, vremurile de glorie, atât pentru zona Botoșanilor, cât și pentru Suceava bucovineană, păreau demult apuse. Ceea ce odată fusese târg comercial sau chiar reședință domnească figura în interbelic ca simplu punct urban pe o hartă. Regiunea putea să iasă din anonimat doar prin crearea unei culturi care să contribuie la propria afirmare, dar și la consolidarea
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
ca toate celelalte orășele în care nu se întâmpla mai nimic 60. Atmosfera încremenită își punea amprenta asupra trecătorului ce invoca cu nostalgie trecutul istoric al zonei: "Siretul, bătrân oraș în nordul Moldovei, cu monumente istorice, care vorbesc de vremuri apuse, e astăzi uitat parcă și de Dumnezeu și de oameni... Totul doarme... Nici un fel de activitate sau mișcare pe orice teren"61. Câteva momente muzicale de succes sunt întreținute de Societatea muzicală Tudor Flondor, creată încă din 1913 și care
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și cele cîteva acuze de ambiguitate ideologică, ce se vor înmulți cu certitudine, odată cu notorietatea cîștigată prin premiul Goncourt. Într-adevăr, pentru unii, autorul pare mai degrabă să se identifice cu discursul lui Salagnon, un aventurier nostalgic al vremurilor coloniale apuse, lucru de care Jenni se distanțează vehement în interviurile sale. Pe de altă parte, susține că e sătul de clișeele tradiționale, facile, potrivit cărora un torționar e un ticălos și atît. Salagnon e un tip cu studii, un om inteligent
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Festivalului de Literatură și Traducere (FILIT, 2013) de la Iași a prilejuit întîlniri, dezbateri și descoperiri adesea surprinzătoare, cu certitudine incitante, dinamice și revigorante pentru o urbe ce dovedește, iată, că nu știe doar să vegeteze în provinciale nostalgii după glorii apuse, ci reușește, în cîteva zile, să regăsească și să transmită un entuziasm contagios pentru carte și frumos. Unul din aceste momente unice a fost și discuția cu și în jurul lui François Garde, laureat al premiului Goncourt pentru debut, cu romanul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
orice insis tență suplimentară, orice notă melodramatică riscă mai degrabă să stîrnească reacții adverse sau indiferență. Or Tudor Alexander e un scriitor perfect ancorat în epoca actuală și care ține să atragă spre lectură nu doar vîrstnicii amatori de parfumuri apuse, ci și pe tinerii pentru care trecutul nu e doar o literă moartă într-un dicționar, și care pot astfel înțelege mai bine că elanul vîrstei, nonșalanța și curajul nu sunt garanții unei reușite imediate, la nivelul speranțelor inițiale. Vizitatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
însă a-i condamna atitu dinea, îl auzim propunîndu-i lui Claudel un fotoliu la Academie, ba chiar cu o unanimitate care să-l scutească de o scrisoare de candidatură, și multe alte amănunte picante, toate semnificative în conturarea unei lumi apuse, în care spiritele cele mai ascuțite și-au încrucișat penele nu doar între ele, ci și cu Istoria. Ce fascinează, între altele, în corespondența lui Mauriac este evidența geniului acestui strălucit tehnician al literelor franceze, care pare să nu fi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decât aceasta și mai mare cinste îmi poftesc: și între stăpâniri să mă învrednicesc. Lumea îl sfătuiește să ucidă, să jefuiască. Înțeleptul ar voi și împărăția cerului, gloria pământească părîndu-i-se șubredă. Acum scriitorul izbucnește într-o invocație furtunoasă a gloriilor apuse: Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xerxes și Artaxerxes?" Iar Lumea îi răspunde cu blând sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți, ca cum ar fi în cămeașa cea de mătasă învăscuți; și într-un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-n geamuri, Ești trist de toată întristarea din cer, din miriști, de pe ramuri... Cum ritmic picură din strașini și moare focul în cămin, Ca niște șiruri lungi de umbre, lin, amintirile revin, Ți se perindă-ncet prin minte comoara vremilor apuse, Șiragul lacrimilor scumpe și-al fericirilor răpuse... Apar în raza amintirii și se preschimbă cu încetul... Încet ia pana lui docilă și... Iată-l inspirat poetul. EMANOIL BUCUȚA Adevăratul intimist în înțelesul propriu al cuvântului este Emanoil Bucuța, care-și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
calităților țărănimii și cu supralicitarea virtuților neamului românesc. În acest sens, o notă caracteristică a publicisticii eminesciene o constituie împletirea componentei pozitiviste cu o dimensiune beletristică, vizibilă în mitul vârstei de aur, în descrierea idilică a unor timpuri de mult apuse și în resuscitarea modelelor istorice, prin evocarea figurilor lui Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarab. Inserând tabloul epocii contemporane în rama idilică a trecutului istoric, jurnalistul operează o analiză contrastivă a condițiilor social-istorice ale țării, într-un
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]